Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – V 201
4
lucrurilor, pe care eram nerăbdător să‐l cunosc. Acest Faustus era atât de
vestit printre ai săi, încât eram atent mai mult să văd ce doctrină poate el
oferi ca hrană spiritului meu decât la vasele vorbirii în care mi‐o înfăţişa.
Aflasem că se bucură de faima de a fi foarte competent în cele mai înalte
ştiinţe şi foarte învăţat mai ales în disciplinele liberale.
Citisem operele multor filozofi şi îmi erau proaspete în memorie. Când
comparam anumite date din aceste cărţi cu nesfârşitele poveşti ale maniheilor,
mi se părea că mult mai uşor de dovedit sunt spusele filozofilor, căci
aceştia au fost în stare să adune atâta învăţătură încât să poată da seamă de
lumea din jurul lor, cu toate că nu l‐au aflat deloc pe Stăpânul lumii 12 . Căci
tu preaînalt eşti, Doamne, şi îi vezi pe cei smeriţi, iar pe cei semeţi îi cunoşti
de departe 13 ; tu nu te apropii decât de cei cu inima zdrobită 14 . Şi nu te laşi
descoperit de către cei trufaşi, chiar dacă, prin iscusinţa lor indiscretă, ei
s‐ar dovedi în stare să ţină socoteala stelelor şi a firelor de nisip, să măsoare
întinderile stelare şi să urmărească parcursul astrelor.
Toate acestea ei le cercetează cu ajutorul minţii şi al talentului lor, pe care
tu l‐ai dăruit lor; şi astfel au descoperit multe lucruri; au prevestit eclipsele
de soare şi de lună cu mulţi ani mai înainte de a se întâmpla, calculând
ziua şi ora fiecărei eclipse şi dacă va fi parţială sau totală; iar calculele lor
s‐au dovedit corecte, căci s‐a întâmplat întocmai cum au prezis ei. Apoi
au consemnat legile pe care le‐au descoperit, iar cărţile lor sunt citite încă
şi astăzi şi întrebuinţate pentru a prevedea în ce an, în ce lună a anului, în
ce zi a lunii, la ce oră din zi şi în care parte a discului lor vor suferi soarele
şi luna o eclipsă. Aceste eclipse se petrec întocmai cum sunt prezise.
Oamenii admiră aceste preziceri, iar cei care nu cunosc secretele lor rămân
năuciţi. În schimb, cei care stăpânesc această ştiinţă se împăunează cu
mari merite, căzând astfel în păcatul mândriei şi lipsindu‐se pe ei înşişi
de marea ta lumină. Pot prevedea o eclipsă de soare cu mult înainte de a
se petrece, dar nu‐şi dau seama de eclipsa în care se află ei înşişi – şi aceasta
pentru că nu‐şi pun cu pietate întrebarea de unde au primit ei talentul şi
înţelegerea care le îngăduie să facă astfel de cercetări. Şi chiar dacă până
la urmă îşi dau seama că tu eşti cel care i‐ai făcut pe ei, ei nu ţi se dăruiesc
ţie pentru ca tu să păstrezi ceea ce ai creat; ca şi cum s‐ar fi creat ei singuri,
nu ţi se jertfesc ţie şi nu ucid pe altarul tău, ca pe nişte păsări ale cerului,
avânturile lor semeţe şi nici ca pe nişte peşti ai mării, curiozitatea care le
îngăduie să străbată tainicele cărări ale adâncului; nu jertfesc, de asemenea,