Sfantul-Augustin_Confesiuni

2. Locul Confesiunilor
în ansamblul operei Sfântului Augustin
Introducere 19
Datorită temperamentului său vulcanic și pasional, scrisul Sfântului
Augustin este foarte marcat și „personal“; nu doar Confesiunile, ci și multe
alte scrieri ale sale (în special cele polemice, predicile și epistolele) abundă
în referințe, date și aprecieri privitoare la istoria sa personală și la viața celor
apropiați. Analiza acestor referiri le‐a permis exegeților să delimiteze, cu
oarecare precizie, aspecte interesante de istorie literară, cum sunt: perioada
de redactare a Confesiunilor, motivațiile, împrejurările și contextul care au
determinat scrierea lor, semnificațiile pe care Augustin înțelegea să li le atribuie,
reacțiile prietenilor și ale adversarilor, ecoul lor în contempo raneitate.
Siguranța tonului, maturitatea stilului, bogăția ideilor și relativa detașare
cu care privește erorile propriei tinereți sunt factori care trimit, fie
și doar ei singuri, către maturitatea deplină a lui Augustin ca epocă de
redactare a Confesiunilor; dacă mai adăugăm aluziile din scrierea polemică
anti‐do natistă Contra litteras Petiliani, dar mai ales indicațiile cuprinse
în Retracta tiones 4 , unde Confesiunile sunt citate în rândul scrierilor redactate
imediat după alegerea sa ca episcop, rezultă cu destulă certitudine că
cea mai cunoscută dintre operele Sfântului Augustin a fost scrisă în ultimele
luni ale anului 397 și primele luni ale anului următor 5 . Avea deci
aproximativ patruzeci și patru de ani, trecuseră mai bine de unsprezece
ani de la momentul convertirii și se afla la apogeul forței de creație: își
câștigase deja o solidă notorietate prin scrierile anterioare, ceea ce l‐a și
condus spre episcopat, în aclamațiile mulțimii din Hippona. Între lucrările
mai cunoscute publi cate până la această dată, în afara dialogurilor „filozofice“
de la Cassiciacum (Contra Academicos, De vita beata, De ordine), se
numără De immortalitate animi, De Magistro, De quantitate animi, De
libero arbitrio, precum și câteva scrieri polemice împotriva maniheilor.
4. Augustin dedică această lucrare, redactată cu 3-4 ani înaintea morţii, unei
revi zuiri radicale a propriilor idei expuse în operele anterioare.
5. Vezi Paul Monceaux, în Académie des Inscriptions et Belles Lettres. Comp tesren
dues des séances, 1908, pp. 51–53, şi Pierre de Labriolle, în introducerea la ediţia
Saint Augustin, Confessions, texte établi et traduit par Pierre de Labriolle, Les Belles
Lettres, Paris, 1925, vol I, pp. XXV şi urm.