Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – IV 177
17
să se păstreze cu toate părţile sale, oricât ar fi el de neînsemnat. „Trec eu
oare de la un lucru la altul?“ întreabă Cuvântul lui Dumnezeu. În el să-ţi
statorniceşti tu locuinţa, lui să-i încredinţezi tot ceea ce ai primit de la el,
tu, suflet al meu, cel puţin acum, când eşti obosit de atâtea înşelăciuni şi
dezamăgiri. Încredinţează Adevărului tot ceea ce ai primit de la Adevăr
şi nu vei pierde nimic; tot ceea ce este veşted în tine va înflori, toate bolile
tale vor fi vindecate. Părţile tale pieritoare se vor reîmprospăta, se vor
reînnoi şi se vor strânge în jurul tău; şi nu te vor târî cu ele în hăul spre
care ele coboară, ci vor rămâne şi vor dăinui împreună cu tine, alături de
Dumnezeu, care rămâne şi dăinuie pentru totdeauna 52 .
De ce, suflet al meu, te înjoseşti luând-o pe urmele trupului tău? Întoarce-te
din drum şi lasă-l pe el să te urmeze! Orice lucru pe care-l simţi cu ajutorul
trupului nu este decât o parte dintr-un întreg, pe care nu-l cunoşti, dar
ale cărui părţi te încântă totuşi. Dar dacă simţurile trupului tău ar fi fost
în stare să cuprindă întregul şi dacă ele n-ar fi primit din partea lui
Dumnezeu o cuvenită mărginire ca pedeapsă pentru rătăcirile tale, atunci,
desigur, tu ai fi vrut ca toate lucrurile care există în prezent să treacă mai
departe, pentru ca tu să dobândeşti o plăcere mai mare avându-le pe toate
într-un întreg. Tot printr-un astfel de simţ al trupului tu eşti în stare să
auzi cuvintele pe care le rostim, dar nu vrei ca silabele să rămână nemişcate,
ci, dimpotrivă, ca fiecare să fugă repede, aşa încât să lase locul celorlalte şi
tu să le auzi pe toate împreună ca pe un întreg 53 . Aşa se întâmplă întotdeauna
cu părţile care alcătuiesc împreună un întreg: nu toate părţile care
alcătuiesc întregul fiinţează în acelaşi timp, dar atunci când pot fi percepute
toate la un loc, ca o totalitate, ele ne oferă împreună mai multă plăcere
decât fiecare în parte. Dar cu mult mai bun decât toate acestea este
cel care le-a creat pe toate, însuşi Dumnezeul nostru: el nu trebuie să se
dea în lături, fiindcă nimic nu vine să-i urmeze.
capitolul al xii-lea
Dacă iubim lucrurile create,
trebuie să o facem în numele Domnului
18
Dacă lucrurile corporale îţi fac plăcere, pe Dumnezeu să-l slăveşti prin
ele, o, suflet al meu, şi să-ţi întorci iubirea ta către cel care le-a plăsmuit,