Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – IV 173
capitolul al ix-lea
Fericit este doar acela care-şi iubeşte prietenii
în numele lui Dumnezeu
14
Aceste lucruri le iubim la prieteni, şi le iubim în aşa fel încât conştiinţa
noastră omenească s-ar simţi vinovată dacă nu i-am iubi pe cei care ne
iubesc 44 , fără să cerem de la fiinţa lor altceva decât dovezi de bunăvoinţă.
De aici se naşte marea jale care ne cuprinde când ne moare un prieten,
de aici genunea durerilor şi inima scăldată în lacrimi în momentul în care
plăcerea se preschimbă în amărăciune; de aceea, pierderea vieţii prietenilor
devine o adevărată moarte pentru cei rămaşi în viaţă.
Fericit este, Doamne, cel care te iubeşte pe tine şi îşi iubeşte prietenul în
tine, iar pe neprieten îl iubeşte din dragoste faţă de tine. Căci pe cel drag
nu şi-l pierde decât cine îi iubeşte pe toţi oamenii întru acela care nu poate
fi pierdut. Şi cine este acela, dacă nu Domnul nostru, Dumnezeul care a
făcut cerul şi pământul 45 şi le-a împlinit cu fiinţa sa, căci doar împlinindu-le
le-a făcut? Nimeni nu te poate pierde pe tine, afară de cel care te
părăseşte. Iar dacă te părăseşte cineva, încotro va fugi şi încotro se va
îndrepta, dacă nu dinspre blândeţea ta către mânia ta? Oriunde se va duce,
va afla legea ta ca să-l pedepsească. Fiindcă legea ta este adevărul, iar adevărul
eşti tu 46 .
capitolul al x-lea
Sufletul nu-şi poate găsi liniştea în lucrurile create,
oricât ar fi ele de frumoase
15
Dumnezeule al virtuţilor, fă-ne iarăşi precum am fost, arată-ţi faţa către noi
şi vom fi mântuiţi 47 . Căci, oriîncotro s-ar îndrepta, sufletul omului nu va
găsi decât dureri dacă se va agăţa de altceva decât de tine, chiar dacă s-ar
agăţa de lucruri frumoase, dar aflate în afara ta, Doamne 48 , şi în afara sufletului
însuşi. Aceste lucruri frumoase nu ar fiinţa dacă nu ar primi fiinţă
de la tine. Ele se nasc şi mor 49 şi, prin naşterea lor, ele îşi încep, ca să
spunem aşa, fiinţarea; apoi cresc până îşi ating desăvârşirea şi, odată atinsă
această desăvârşire, îmbătrânesc şi pier. Nu toate lucrurile ajung la bătrâneţe,
dar toate mor. Aşadar, lucrurile se nasc şi năzuiesc spre fiinţă; dar, cu