Sfantul-Augustin_Confesiuni

Introducere 17
înșela însă pe Augustin în privinţa primejdiei majore reprezentate de
opti mismul pelagian, cu atât mai mult cu cât Pelagius și tovarășul său
Coeles tius înre gistrau succese notabile prin predicile lor în Palestina. Cunos
când prin propria experiență chinuitoare a convertirii că natura umană
poartă păcatul originar și că e neputincioasă în fața răului fără asistența
Harului dumne zeiesc, Augustin nu putea accepta raționamen tele lui Pelagius:
Dum nezeu ne‐a creat buni, stă în puterile noastre să ne menținem
buni și lipsiți de păcat! Dumnezeu este Binele care se află în noi sub forma
legii morale, mân tuirea prin Hristos reprezintă doar urmarea exemplului
și a Cuvântului său.
O nouă provocare pentru Augustin și prilej de mobilizare intelec tuală:
multe scrisori, tratate importante precum De natura et gratia, De gratia
Christi et de peccato originali, De Trinitate se succedă pentru a zăgăzui
noua erezie. La sinoadele convocate în 416 și 418 la Mileve și, respectiv,
Cartagina, poziția augustiniană are din nou câștig de cauză, fiind acceptată
de comunitatea episcopilor și aprobată de papa Inocențiu.
Între timp însă, în anul 410, ireparabilul se produsese: goții lui Alaric
au intrat în Roma, cetatea eternă, după un lung asediu, și timp de trei zile
și trei nopți au supus orașul unor represalii pustiitoare. Evenimentul a fost
per ceput în întreaga lume romană drept un cataclism, drept cea mai mare
tragedie a tuturor timpurilor! Apărătorii tradițiilor romane păgâne revin
în prim‐plan, actualizând reproșuri mai vechi și acuzând creş tinismul că
ar fi cauza dezastrului, vechii zei ai Romei mâniindu‐se pe trădarea poporului
și pedepsindu‐l prin hoardele goților. Străvechiul hybris tragic își
regăsește actualitatea! Și din nou Augustin este acela care își asumă noua
sfidare, dând prin De civitate Dei cea mai întinsă dintre operele sale doctrinare.
La această mare operă Augustin a lucrat aproape cincisprezece ani.
Nu deplân geți mărețiile aparente ale lumii acesteia, își îndeamnă Augustin
contem poranii, căci nu putem prevedea niciodată planurile în istorie ale
Providenței. Întoarceți‐vă privirile și speranțele către cetatea celestă, cetatea
lui Dumne zeu, unde vă veți regăsi liniștea și salvarea!
Aducerea în Africa a goților de către împărăteasa Placidia, care urmărea
să‐i folosească împotriva rebelului Bonifacius, pune lumea creștină în
fața asaltului unei noi secte, cea mai virulentă, întrucât nega natura divină
a lui Isus Hristos: arianismul. Augustin a purtat unul din ultimele sale