Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – IV 161
cerceta eu însumi cu atenţie 24 . Căci, în acel moment, nici el, nici preaiubitul
meu prieten Nebridius, un tânăr foarte bun şi foarte curat 25 , care îşi
bătea joc de orice fel de preziceri, nu au putut să mă convingă să renunţ
la asemenea superstiţii. Mai mult decât îndemnul prietenilor mă impresiona
autoritatea autorilor unor asemenea cărţi şi nu găseam în ele nici o
dovadă atât de sigură pe cât o doream care să-mi demonstreze fără nici
un dubiu că, dacă astrologii consultaţi spun câteodată adevărul, aceasta
se datorează norocului sau întâmplării, şi nu unei ştiinţe întemeiate pe
observarea stelelor.
capitolul al iv-lea
Cea dintâi experienţă dureroasă: moartea
tragică a unui prieten apropiat, pe care
Augustin îl atrăsese în erezia maniheistă.
Imensa durere a tânărului profesor de retorică
7
În acei ani, când pentru prima oară începusem să-i învăţ, ca magistru, pe
alţii, în oraşul în care mă născusem, mi-am găsit un prieten foarte drag,
care avea aceleaşi preocupări ca şi mine, fiind de aceeaşi vârstă şi, ca şi
mine, în floarea tinereţii 26 . Băiatul crescuse cu mine odată, împreună am
mers la şcoală şi aceleaşi jocuri copilăreşti ne-au încântat. Dar atunci, în
copilărie, el nu era încă pentru mine prietenul apropiat care avea să devină
mai târziu; de altfel, chiar şi mai târziu, prietenia dintre noi nu a fost o
adevărată prietenie, căci adevărată nu este decât acea prietenie pe care tu
o întăreşti între cei ce se leagă de tine prin acea adâncă iubire revărsată în
inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dăruit 27 . Cu toate acestea,
multă dulceaţă aflam în această prietenie, rumenită de dogoarea unor
dorinţe şi a unor preocupări asemănătoare.
De la adevărata credinţă de care, ca tânăr, nu era nici el prea pătruns, l-am
întors către închipuirile mele primejdioase şi superstiţioase, din pricina
cărora chiar mama mea mă deplângea. În sufletul său, acest prieten rătăcea
alături de mine şi nu mai puteam trăi fără el. Dar iată că tu, care-i
goneşti din spate pe cei care aleargă înaintea ta, o, Dumnezeule al răzbunărilor
28 , care eşti deopotrivă izvor al îngăduinţei, tu, care ne întorci la tine
pe căi necunoscute şi tainice, iată că l-ai răpit din viaţa aceasta când abia