Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – IV 159
6
însănătoşeşti, tu, care te împotriveşti celor trufaşi, iar celor smeriţi le arăţi
milă 21 . Tu nu ai pregetat totuşi să te foloseşti chiar şi de acest bătrân
medic ca să mă ajuţi şi n-ai încetat nici o clipă să te îngrijeşti de vindecarea
sufletului meu.
Am devenit deci mai apropiat de el şi ascultam cu mare luare-aminte şi
fără întrerupere cuvintele sale, căci, deşi nu era înzestrat cu o vorbire măiestrită,
prin mintea sa vioaie spusele lui căpătau farmec şi greutate. Când,
pe parcursul convorbirilor noastre, a aflat că citeam cu patimă cărţile astrologilor,
el m-a sfătuit, într-un chip binevoitor şi părintesc, să le arunc
şi să nu mai irosesc în van eforturi şi griji care ar fi mai necesare pentru
lucruri folositoare. Mi-a mai spus că el însuşi a studiat în tinereţe astrologia
şi chiar a avut intenţia să-şi facă din ea o meserie cu care să-şi câştige
existenţa şi că, de vreme ce l-a înţeles pe Hipocrate 22 , desigur că ar fi putut
înţelege la fel de bine şi acele cărţi de astrologie; totuşi, după o vreme, le-a
părăsit şi s-a consacrat medicinei, şi nu din alt motiv decât datorită faptului
că a descoperit cât de false erau acele cărţi şi că el, un om cinstit, nu
doreşte să-şi câştige hrana înşelându-i pe ceilalţi oameni. „Dar, a adăugat
el, tu poţi să te întreţii de fapt din lecţiile de retorică şi te interesezi de
această ştiinţă înşelătoare a astrologiei doar din curiozitate, şi nu din grija
pentru nevoile familiei. Cu atât mai mult trebuie deci să dai crezare spuselor
mele, cu cât eu m-am străduit să învăţ astrologia atât de bine, încât
să-mi fac din ea un mijloc de subzistenţă.“ L-am întrebat atunci cum se
face că multe astfel de preziceri se adeveresc în cele din urmă. El mi-a dat
singurul răspuns cu putinţă: această adeverire trebuie pusă pe seama forţei
întâmplării, răspândită peste tot în natură 23 . Căci, a adăugat el, adesea un
ghicitor deschide la nimereală cartea în care un oarecare poet cântă şi se
gândeşte la un cu totul alt lucru decât cel pe care îl are în vedere ghicitorul,
şi se întâmplă uneori, printr-o ciudată potrivire, să cadă peste un vers care
corespunde situaţiei date; cu atât mai puţin este de mirare că mintea omenească,
în virtutea unui instinct superior şi fără să ştie ce se petrece în ea
însăşi, este în stare să dea glas unui răspuns care să se potrivească cu faptele
şi treburile celui care cere să i se ghicească; desigur, această potrivire se
datorează întâmplării, şi nu meşteşugului.
Aceasta a fost îndrumarea pe care am primit-o de la acel medic sau mai
degrabă de la tine, Doamne, cu ajutorul lui; prin ea tu ai întipărit în
memoria mea primele trăsături ale învăţăturii pe care mai târziu o voi