Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – IV 157
desfrânează el departe de tine? 11 Nu se încrede el în minciuni şi nu aleargă
el după vânt? 12 Nu am vrut, aşadar, să îl las pe prezicător să aducă jertfe
demonilor săi în numele meu, în vreme ce, prin superstiţia de care eram
înrobit atunci, mă jertfeam eu însumi acelor demoni 13 . Căci ce înseamnă
oare să alergi după vânt, dacă nu să alergi după nişte demoni şi, rătăcindu-te
de la calea adevărului, să le dai prilej de plăceri şi de batjocură?
capitolul al iii-lea
Atras de astrologie, Augustin o respinge totuşi,
în cele din urmă, la sfaturile unui bătrân medic
4
5
Acest fapt nu m-a împiedicat să-i consult pe acei şarlatani numiţi astrologi
14 , deoarece, credeam eu pe atunci, ei nu se folosesc de nici o jertfă şi
nu înalţă nici o rugăciune vreunui spirit ca să-i ajute în prevestirile pe
care le fac. Şi totuşi, adevărata evlavie creştină respinge şi condamnă cu
hotărâre aceste practici.
Căci ţie trebuie să ne încredinţăm sufletele, Doamne, şi să zicem: Îndură-te
de mine, vindecă sufletul meu, căci am greşit înaintea ta 15 ; în loc să abuzăm
de marea ta îngăduinţă şi să ne luăm îndrăzneala de a păcătui, ar trebui
să ne amintim mereu de cuvintele Domnului nostru: Iată că te-ai făcut
sănătos. Nu mai păcătui, ca să nu ţi se întâmple şi mai rău 16 .
Acest adevăr înseamnă singura noastră mântuire, iar astrologii se străduiesc
să o nimicească atunci când spun: „Cauza păcatului nu poate fi
ocolită şi ea este trimisă din cer“, sau: „Venus, Saturn sau Marte au determinat
acest fapt.“ Ei vor astfel să ne facă să credem că omul – care nu
este de fapt decât carne, sânge şi trufaşă putreziciune – ar fi o fiinţă fără
vină şi că acela care poartă vina este creatorul şi organizatorul cerului şi
al stelelor. Şi cine este acesta, dacă nu tu, Dumnezeul nostru, mângâiere
şi izvor al dreptăţii, tu, care vei răsplăti fiecăruia după faptele sale 17 , tu, care
nu dispreţuieşti inima înfrântă şi smerită 18 !
Trăia pe atunci un bărbat de o mare înţelepciune, foarte priceput în ştiinţa
medicinei, ceea ce-i adusese multă faimă 19 . Coroana cucerită de mine la
un concurs el a fost acela care mi-a pus-o, cu propria sa mână, pe capul
meu bolnav, dar nu în calitate de medic, ci în aceea de proconsul 20 . Căci
nu mâna unui doctor putea vindeca boala mea, ci doar tu puteai să mă