Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – III 151
mele înşelătoare. „Lasă-l în pace!“, i-a mai spus el. „Roagă-te la Dumnezeu
pentru el. Va descoperi el singur cât de mare este greşeala şi nelegiuirea
citind cărţile acelor sectanţi.“ în acelaşi timp, i-a mai povestit că el însuşi,
când era copil, a fost încredinţat maniheilor de către mama sa, care fusese
ademenită de aceştia, şi nu numai că a citit aproape toate cărţile lor, dar
chiar le-a şi copiat; fără să-l lămurească sau să-l convingă cineva cu argumente,
şi-a dat seama singur că trebuie să se îndepărteze de această sectă
şi astfel a părăsit-o.
Chiar şi după ce episcopul îi povestise aceste lucruri, mama nu a vrut să
se liniştească, ci şi-a sporit şi mai mult rugăminţile şi lacrimile, stăruind
pe lângă el să mă vadă şi să poarte cu mine o discuţie. Plictisit şi iritat,
acesta îi spuse în cele din urmă: „Hai, du-te! Trăieşte ca şi până acum şi
nu se poate ca fiul unor lacrimi ca ale tale să piară!“
Mai târziu, în discuţiile cu mine, mama îşi amintea adesea că a primit
aceste cuvinte ca şi cum ar fi venit din ceruri.