Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – III 143
acestea le procură plăcere sau, dimpotrivă, îi supără şi-i nemulţumeşte.
Toate, acestea se întâmplă atunci când oamenii te părăsesc pe tine, o, tu,
izvor al vieţii, tu, care eşti singurul şi adevăratul creator şi îndrumător al
întregului univers, se întâmplă atunci când, din trufia de a nu asculta decât
de propria voinţă, oamenii sunt atraşi de o simplă parte din întreg ca şi cum
această parte ar fi întregul însuşi 49 .
Dar, dacă din trufie te părăsim, tot la tine ne reîntoarcem cu o umilă
smerenie, iar tu ne cureţi pe noi de obişnuinţa de a face rău şi te arăţi
binevoitor faţă de păcatele celor ce ţi se mărturisesc; îţi pleci urechea la
gemetele înlănţuiţilor şi ne dezlegi din cătuşele şi obezile pe care noi înşine
ni le-am făurit, ca să nu mai ridicăm împotriva ta coarnele unei false
libertăţi 50 , din lăcomia de a stăpâni mereu mai mult, cu riscul de a pierde
totul, iubindu-ne mai mult pe noi înşine dccât pe tine, care eşti binele
suprem al tuturor.
capitolul al ix-lea
Despre păcatele aparente, îngăduite
de Dumnezeu în societăţile juste
17
Printre aceste ticăloşii şi nelegiuiri despre care am mai vorbit, printre atât de
multele feluri de a săvârşi răul, se află şi păcatele acelora care păşesc pe calea
cea bună; dacă le judecăm cu dreptate, potrivit unei reguli a desăvârşirii,
aceste păcate trebuie condamnate, dar, pe de altă parte, ele trebuie şi lăudate,
căci cei ce le săvârşesc făgăduiesc prin aceasta ivirea unei roade mai bune, aşa
cum holda înverzită ne dă nădejdea unui seceriş bogat. Săvârşim uneori fapte
asemănătoare fie cu ticăloşiile împotriva naturii, fie cu nelegiuirile împotriva
aproapelui, dar acestea nu sunt totuşi păcate, căci ele nu te rănesc nici pe
tine, Domnul, Dumnezeul nostru, nici comunitatea în mijlocul căreia trăim.
Aşa se întâmplă, de exemplu, atunci când cineva îşi agoniseşte un bun folositor
vieţii într-un chip potrivit cu vremea sa şi nu ştim dacă o face sau nu
din pofta nedomolită de a stăpâni 51 ; tot aşa, când cineva însărcinat cu puterea
judecăţii pedepseşte un vinovat din dorinţa de a-l îndrepta, nu ştim dacă
nu cumva o face şi din josnica plăcere de a face rău altuia.
Aşadar, multe din faptele noastre, care li se par oamenilor reprobabile,
sunt totuşi îngăduite în lumina mărturiei tale dumnezeieşti, pe când