Sfantul-Augustin_Confesiuni

14 Introducere
maniheiste a supraviețuit până târziu în Evul Mediu, la bogumilii din
Balcani sau la catarii din sudul Franței.
Poate părea inexplicabil cum un intelectual de suprafața și profun zimea
lui Augustin a rămas aproape zece ani adept al ideilor mani heiste.
După cum depun mărturie Confesiunile, ceea ce l‐a atras pe Augustin pare
să fi fost mai ales explicația pe care maniheii o dădeau problemei existenței
rău lui în lume și faptul că Mani nu respinsese creş tinismul în întregime.
El susținea însă că Biblia este plină de inad vertențe și de contradicții și că,
din pricina coruperii în timp a textelor, ea devenise nedemnă de încre dere.
Mani socotea, de asemenea, drept inacceptabilă ideea ca Isus Hristos să
se fi născut fără păcat, ca și ideea învierii lui după moartea pe cruce, alegații
care îi îngrozeau pe creștini. În prelun girea dualismului tradi țional
al religiei persane, Mani mai afirma existența în univers a două forțe egale,
Dumnezeu, care e binele și lumina, și răul, care este întu nericul. În urma
invaziei răului în lume, tot ceea ce există se prezintă ca un amestec, în
grade variate, între bine și rău. Binele și răul se înfruntă permanent, până
și în cele mai mici particule de substanță, binele căutând să scape din
captivitatea răului. Chiar și în Confesiuni, Augustin prezintă pe larg sofisticata
teorie maniheistă despre gradele diferite de amestec între bine și
rău: întrucât considerau că răul se află în cantitate mai mare în corpurile
animalelor, maniheii refuzau să consume carne. Organizarea și ierarhia
sectei erau destul de elaborate, după cum aflăm de asemenea din Con fesiuni.
La nivelul superior se găseau „aleșii“, socotiți un fel de sfinți.
Angajându‐se cu întreaga sa forță combativă și cu arsenalul dialectic
dobândit prin educația clasică primită în adolescenţă, Augustin a purtat,
decenii la rând, o puternică polemică împotriva maniheilor, prin scris,
prin predici și dezbateri publice. Etapele cele mai consistente ale luptei
antimaniheiste sunt următoarele: În tratatul Contra epistolam quam vocant
Fundamenti atacă maniheismul în miezul său. Lucrarea demon tează,
punct cu punct, scrierea principală a ereziarhului Mani. Urmează, între anii
398 şi 400, redactarea lucrării în treizeci și două de cărți Contra Faustum,
personaj care apare și în Confesiuni, considerat în epocă unul din tre bunii
teoreticieni ai sectei. În august 392, Augustin îl combate într‐o dezbatere
publică la Hippona pe Fortunatus, alt corifeu al sectei: înfrânt, acesta este
nevoit să plece din Hippona. După nume roase alte lucrări de mai mică
întindere (vezi tabelul cronologic din ediţia de față), ultimul act important