Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – III 133
11
Unde te aflai tu atunci pentru mine şi cât de departe? Eu rătăceam departe
de tine, izgonit şi fără putinţa de a gusta din roşcovele cu care hrăneam
porcii 26 . Cu cât erau mai de dorit poveştile prosteşti ale gramaticienilor
şi ale poeţilor decât aceste primejdioase înşelăciuni! Căci versurile şi poezia,
care ne înfăţişează pe Medeea zburând, sunt, cu siguranţă, mai folositoare
decât acele cinci elemente prefăcute în fel şi chip ca să înfrunte
cele cinci grote din adâncuri, toate aceste minciuni care nu au fiinţă, dar
îl ucid pe cel care crede în ele 27 . Versurile şi poezia eu pot să le preschimb
într-o hrană cu adevărat săţioasă 28 . Mai mult chiar, povestea cu Medeea
zburând nu o luam de bună şi nu o credeam adevărată, deşi o declamam
eu însumi sau o ascultam declamată de alţii; în schimb, vai, credeam în
minciunile acelea înşelătoare! Pe ce trepte m-am lăsat târât în adâncurile
acestui hău! Mă frământam şi mă perpeleam de lipsa adevărului când pe
tine, Dumnezeul meu – căci ţie mă mărturisesc acum, care te-ai îndurat
de mine şi atunci când încă nu mă mărturiseam –, pe tine te căutam, dar
nu cu ajutorul acelei lumini a înţelegerii şi a minţii prin care ai voit să mă
aşezi mai presus de fiare, ci cu ajutorul simţurilor corporale 29 . Tu însă te
aflai mai în adâncul meu decât cea mai lăuntrică parte a mea, dar şi mult
deasupra celor mai înalte dintre gândurile mele. Dădusem peste acea
femeie îndrăzneaţă şi lipsită de bun-simţ pe care una din pildele lui
Solomon ne-o înfăţişează şezând pe un scaun în faţa porţii şi spunând:
Mâncaţi cu plăcere aceste pâini tainice şi beţi din această dulce apă furată 30 .
Această femeie m-a prins în mrejele ei pentru că m-a găsit locuind în afară,
în orizontul ochilor mei trupeşti, şi rumegând în gândul meu imaginile
pe care le înfulecasem cu ajutorul lor.
capitolul al vii-lea
Explicaţii ale atracţiei lui Augustin
pentru doctrina maniheilor
12
Nu cunoşteam atunci acest altceva, singurul care cu adevărat fiinţează, şi,
ca îmboldit de un ac, îi încuviinţam cu uşurătate pe acei amăgitori nerozi
care îmi puneau întrebări precum: de unde vine răul, dacă Dumnezeu
este delimitat de o formă corporală sau dacă are păr şi unghii 31 , dacă
trebuie socotiţi ca fiind îndreptăţiţi de lege aceia care aveau mai multe