Sfantul-Augustin_Confesiuni

Introducere 13
școli epis copale, consacră preoți și episcopi, impunându‐le propriul său
model de sacrificiu și devoțiune în slujba lui Dumnezeu și a Bisericii.
Viața de episcop a Sfântului Augustin nu era nici pe departe cea a unui
„prinț al Bisericii“, ba dimpotrivă: pe lângă cele trei servicii divine zilnice
și admi nistrarea tainelor, botezul, cuminecarea, căsătoriile, în mor mântările,
spove dania, datorii firești, pe care episcopul nu le delega altora, el
ținea predici aproape zilnice, avea grijă de bunăstarea întregii comunități,
îngrijindu‐se în special de cei în nevoie, orfani, văduve, prizonieri, bolnavi,
fiind în ace lași timp, potrivit legilor epocii, și judecător în cauzele civile.
Dacă mai adău găm și pregătirea celor câteva concilii pe care le‐a iniţiat și
condus, sutele de epistole pe care le‐a adresat tuturor celor care‐i solicitau
sfatul sau părerea în cele mai felurite chestiuni de morală, dogmatică,
inter pretare scriptu rală, sfaturile adresate împăraților, datoriile funcției
de mediator pe care și‐o asuma frecvent, ne putem întreba, pe bună dreptate,
când a mai găsit timp și pentru scrierea zecilor de tratate publi cate.
Tem perament de luptător, gata oricând să se implice în pro blemele cele
mai delicate și mai controversate ale contemporaneității, conștient de
mi siunea sa, Augustin și‐a scris operele de cele mai multe ori din necesitate,
ca reac ție la succesivele amenințări ale credinței evanghelice.
A fost mai întâi maniheismul, pe care‐l cunoștea din interior, ca fost
sim patizant, poate și membru al sectei. Prin sincretismul său, ca și prin
universalismul profesat, această erezie a exercitat o reală și durabilă atracție
în lumea romană în secolele al III‐lea–al V‐lea, constituind o importantă
pri mej die pentru creștinismul emergent. Reforma tor al zoroastrismului
persan, Manes sau Mani se prezenta el însuși drept Paracletul, ultimul
trimis al lui Dumnezeu pe pământ, pentru a îndeplini misiunea salvatoare
promisă sau începută de toți marii profeți, de la Avraam la Zarathustra,
Buddha și Isus Hristos. Cu toate că ereziarhul a fost persecutat de regele
Persiei, murind crucificat în anul 277, învățătura lui s‐a răspândit rapid
în toate direcțiile, cucerind largi spații, inclusiv la Roma, unde în secolul
al IV‐lea exista o comu nitate maniheistă foarte activă. Deși oficial interzisă
și în Imperiul Roman, doctrina maniheistă avea mulți adepți în vremea
lui Augus tin, în special în marile orașe ale provinciilor africane ale Imperiului.
I‐a fost dat Sfântului Augustin ca, după ce le‐a împărtășit ideile, să
le dea mani heilor loviturile decisive. După Augustin, secta și‐a pierdut din
stră lucire și forță de atracție, cu toate că, metamorfozat, nucleul doctri nei