Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – III 127
poartă numele grecesc de filozofie, şi de această iubire m-a înflăcărat scrierea
lui Cicero. Sunt unii oameni care-i ademenesc pe alţii cu ajutorul
filozofiei, colorând şi fardând cu marele, blândul şi cinstitul ei nume
propriile lor erori. În acest tratat, autorul îi face cunoscuţi şi îi respinge
pe toţi pretinşii filozofi din vremea sa şi din secolele anterioare; în acest
discurs se adevereşte mustrarea mântuitoare a spiritului tău, pe care ne-ai
dat-o prin robul tău bun şi credincios: Luaţi aminte să nu vă fure minţile
cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din tradiţia omenească, potrivit
stihiilor lumii, şi nu potrivit lui Hristos. Căci în el locuieşte, trupeşte, toată
deplinătatea dumnezeirii 20 .
Tu ştii, lumină a inimii mele, că în acea vreme încă nu-mi erau cunoscute
aceste cuvinte ale Apostolului; în exhortaţiunea lui Cicero mă atrăgea
doar faptul că mă îndemna să iubesc, să caut, să dobândesc, să stăpânesc
şi să îmbrăţişez cu tărie nu una sau alta din sectele filozofilor şi ale înţelepţilor,
ci înţelepciunea însăşi, oriunde s-ar fi aflat ea. Eram stârnit de
acea dezbatere, mă aprinsesem şi mă mistuiam; în această înflăcărare de
care fusesem cuprins, singurul lucru care mă mai răcorea era faptul că
numele lui Hristos nu se afla scris acolo. După mulţimea îndurărilor tale 21 .
Doamne, acest nume al Mântuitorului meu, Fiul tău, l-a sorbit inima
mea cu credinţă, în pruncie, odată cu laptele mamei, şi l-a păstrat în
adâncurile sale; aşa încât, dacă nu cuprindea acest nume, orice carte,
oricât de erudită, oricât de şlefuită şi oricât de veridică ar fi fost, nu putea
să mă răpească în întregime.
capitolul al v-lea
Din cauza simplităţii stilului, prima lectură a Bibliei
nu-i spune nimic tânărului Augustin
9
Cu aceste gânduri am hotărât să-mi îndrept atenţia spre Sfintele Scripturi,
ca să văd cum sunt ele. Şi iată ce am văzut: un lucru de nepătruns pentru
cei trufaşi şi care nu se dezvăluie deloc unor copii; o intrare umilă care se
lărgeşte mereu, pe măsură ce înaintezi, totul fiind învăluit în taine adânci.
Eu nu eram în stare să pătrund pe poarta unor asemena taine, nici să-mi
înclin grumazul ca să pot înainta. Ceea ce spun acum nu este acelaşi lucru
cu ce am simţit atunci când m-am aplecat prima dată asupra Sfintei