Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – III 125
întotdeauna îmi făceau silă faptele lor nelegiuite, acele „răsturnări“ prin care
ei îşi băteau joc cu neruşinare şi obrăznicie de sfiala străinilor şi a nou-veniţilor,
pe care îi insultau fără nici un motiv, luându-i în râs şi sporindu-şi
astfel bucuriile lor răutăcioase. Nimic nu este mai asemănător faptelor diavolilor
decât aceste fapte ale lor. Şi oare s-ar putea găsi pentru ei un nume
mai potrivit decât cel de „răsturnători“, de vreme ce, în mod evident, ei
înşişi erau cei dintâi „răsturnaţi“ şi pervertiţi de acele spirite demonice şi
înşelătoare care îşi băteau joc de ei 12 , ademenindu-i pe ascuns prin chiar
faptul că-i făceau să creadă că, de fapt, ei îşi bat joc şi-i înşală pe alţii?
capitolul al iv-lea
Lectura tratatului Hortensius al lui Cicero trezeşte
în tânărul Augustin interesul pentru filozofie
7
8
Într-o asemenea companie şi la o vârstă încă fragedă 13 învăţam tratatele
de elocinţă, în care doream să strălucesc în scopul nedemn şi nestatornic
de a gusta bucuriile deşertăciunii omeneşti. Urmând rânduiala obişnuită
a acestei învăţături, am ajuns la cartea unui oarecare Cicero, la care
aproape toată lumea admiră mai mult limba decât spiritul 14 . Această carte
se numeşte Hortensius şi cuprinde o exortaţie în studiul filozofiei 15 .
Într-adevăr, citirea acestei cărţi mi-a schimbat starea de spirit, a întors
rugăciunile mele către tine, Doamne, şi a prefăcut în întregime legămintele,
juruinţele şi dorinţele mele. Toate speranţele deşarte şi-au pierdut
pentru mine dintr-odată orice însemnătate, năzuiam spre nemuritoarea
înţelepciune cu o incredibilă înflăcărare a inimii şi am început să mă ridic
de la pământ, ca să mă reîntorc către tine. Nu pentru a-mi şlefui stilul şi
felul de a vorbi 16 , singurul scop pe care, plătindu-mi studiile de retorică,
părea să-l fi avut în vedere mama – căci aveam pe atunci nouăsprezece
ani, iar tatăl meu era mort de mai bine de doi ani –, nu, nu pentru a-mi
şlefui stilul citeam cu nesaţ această carte. Mai mult decât modul elegant
de a vorbi, în această carte m-au atras şi m-au convins tocmai lucrurile
despre care se vorbea 17 .
Cât de mult ardeam, Dumnezeul meu, cât de mult ardeam de dorinţa de
a zbura de la cele pământeşti către tine 18 , fără să ştiu ce ai de gând să faci
cu mine! Căci la tine este înţelepciunea 19 . Dar iubirea de înţelepciune