Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – II 111
plăcere să acţionez împotriva legii tale printr-o înşelăciune, de vreme ce
altă putere nu aveam? Ca un întemniţat ce eram, nu am simulat eu o libertate
schiloadă săvârşind nepedepsit, printr-o sumbră imitaţie a
Atotputernicului, ceea ce nu-mi era îngăduit să fac? Iată, acesta este robul
care fuge de Domnul său şi aleargă după o umbră! O, ce putreziciune, o,
ce hâdoşenie a vieţii şi ce hău întunecat al morţii! Cum a fost posibil ca
lucrul care nu-mi era îngăduit să-mi facă plăcere nu pentru alt motiv, ci
doar din pricină că nu-mi era îngăduit 31 ?
capitolul al vii-lea
Augustin mulţumeşte lui Dumnezeu
că i-a iertat păcatul, îngăduindu-i
să şi-l mărturisească fără teamă
15
Ce voi da înapoi Domnului 32 pentru faptul că memoria mea reînvie toate
aceste lucruri fără ca sufletul meu să se teamă de judecata ta? Vreau să te
iubesc, Doamne, să-ţi înalţ mulţumiri şi să preamăresc numele tău pentru
că mi-ai iertat atâtea fapte rele şi nelegiuite. Pe seama harului şi a îndurării
tale pun faptul că ai nimicit păcatele mele aşa cum gheaţa se topeşte
la soare. Pe seama harului tău pun şi toate relele pe care nu le-am făptuit;
căci oare câte n-aş fi putut săvârşi eu, care iubeam nelegiuirea chiar şi
când era gratuită?
Mărturisesc deci, Doamne, că toate mi-au fost iertate de tine, atât relele
pe care le-am săvârşit din propria mea voinţă, cât şi cele pe care, avându-te
pe tine drept îndrumător, nu le-am săvârşit. Cine este omul care, conştient
de neputinţa sa, ar îndrăzni să atribuie propriilor sale puteri neprihănirea
şi nevinovăţia cu care l-ai înzestrat, pentru ca astfel să aibă mai
puţine motive să te iubească pe tine, ca şi cum n-ar fi avut nevoie de îndurarea
ta, aceea prin care ştergi păcatele celor care se întorc către tine?
Fie ca un om ca acela pe care l-ai chemat la tine şi care a urmat cu supunere
glasul tău, ocolind astfel greşelile mele, pe care le citeşte aici reamintite
şi mărturisite de mine însumi, fie ca un asemenea om să nu mă ia în
râs că am fost vindecat de boala mea de către acelaşi medic căruia îi datorează
şi el faptul de a nu se fi îmbolnăvit – sau mai degrabă de a se fi
îmbolnăvit mai puţin. Pentru aceasta, el trebuie să te iubească nu doar