Sfantul-Augustin_Confesiuni

Introducere 11
petre cută în grădina casei din Milan, care îi va schimba radical cursul
vieții. Îndemnat, într‐o stare de semitransă, de vocea unui copil din vecini
(Tolle, lege! Tolle, lege! – „Ia și citește! Ia și citește!“), Augustin deschide
Noul Testament, iar privirile îi cad pe versetele din Epistola către romani
a Apos tolului Pavel unde credin cioșii sunt îndrumați să renunțe la bunurile
vieții pământești și să‐l urmeze pe Isus Hristos. În acest moment de
extaz, inun dat de lacrimi de recunoștință și iubire, Augustin are revelația
Adevă rului suprem, dobândind certitudinea absolută a credinței, care nu‐l
va mai părăsi nici un moment, până în clipa morții.
Decis să reclame consacrarea baptismală, renunță la cariera de magistru
și își începe, conform tradiției creștine a vremii, perioada de catehumen,
în liniștea unei vile de la țară a prietenului Verecundus, la Cassiciacum,
lângă Milan. Aici își petrece toamna anului 386 și iarna celui următor,
între momentul apelului divin și Botez. Încon jurat de familie și de un
grup de prieteni apropiați, într‐o atmosferă de seninătate și împăcare
sufletească, se dedică studiului, conversațiilor filozofice și lecturilor biblice.
Perioada aceasta de opt luni, interpretată contradictoriu de către exegeți
(vezi mai jos, cap. 4 al acestei intro duceri), va fi fructificată mai târziu în
redactarea primelor scrieri impor tante, așa‐numitele „dialoguri de la Cassiciacum“
(Contra Academicos, De vita beata, De ordine și Soliloquia).
În sâmbăta Paștilor anului 384, 24 aprilie, la Milan, Augustin pri mește
Botezul, în prezența Sfântului Ambrozie, alături de câțiva dintre prieteni.
Începând din acest moment, la vârsta de 33 de ani, Augustin va da
vieții sale un curs nou. Impresionat de relatările despre viața de privațiuni
și meditație a eremiților egipteni, în special a Sfântului Antonie, decide
să se întoarcă în Africa împreună cu ai săi, pentru a pune bazele unei
comunități creștine după reguli monastice. În portul Ostia, lângă Roma,
în așteptarea îmbarcării, Monica se îmbolnăvește și moare în câteva zile,
fericită și împă cată că a reușit să‐și vadă fiul intrat în sânul Bisericii.
Cu preparativele înmormântării Monicăi, firul relatărilor din Confesiuni
se oprește. Date ulterioare despre viața Sfântului Augustin avem
din indi cațiile presărate în alte scrieri ale sale, din corespondența sa, din
biografia scrisă de Possidius, din mărturiile altor contemporani și din tradiție,
care a conservat imaginea unui părinte spiritual și păstor al Bisericii
fără egal. O viață dură, în permanentă veghe, dăruită lui Dum ne zeu și semenilor,
în miezul evenimentelor unei epoci de mare criză istorică.