Sfantul-Augustin_Confesiuni

confesiuni – II 109
14
jinduieşte altceva decât onoruri şi glorie, deşi doar tu, singurul înaintea
tuturor, eşti demn de cinstire şi plin de slavă de-a pururea. Şi cruzimea
celor puternici vrea să fie temută, dar cine este mai de temut decât singur
tu, Dumnezeule! Prin ce, când sau unde ar putea cineva să smulgă sau să
scape ceva de puterea ta? Iubitorii de plăceri vor să se facă plăcuţi prin
mângâieri, dar nimic nu este mai alinător decât dezmierdările tale şi nici
o iubire nu este mai întremătoare decât cea pentru adevărul tău, mai
frumos şi mai luminos decât orice. Curiozitatea vrea să fie luată drept
râvnă pentru ştiinţă, dar numai tu le cunoşti pe toate deplin. Până şi
prostia se acoperă cu numele simplităţii şi al nevinovăţiei, dar nu există
nimic mai simplu decât tine. Şi ce este mai nevinovat decât tine, de vreme
ce faptele tale se arată duşmane ale tuturor relelor 28 ? Lenevia pare să nu
poftească decât odihna, dar unde se află cu adevărat o odihnă sigură în
afară de Dumnezeu? Luxul desfrânat vrea să fie numit saţietate şi belşug;
tu eşti însă deplinătatea desăvârşită şi izvorul nesecat al unor gingăşii
neprihănite. Risipa împrumută pe nedrept chipul generozităţii, dar tu
eşti cel mai darnic împărţitor al tuturor bunurilor. Avariţia vrea să stăpânească
mari comori, tu însă pe toate le stăpâneşti. Invidia se zbate pentru
superioritate, dar cine este oare mai presus decât tine? Ura caută răzbunare;
cine însă se răzbună mai îndreptăţit decât tine? Teama veghează cu
nelinişte asupra a ceea ce iubeşte şi freamătă în faţa oricărei primejdii
neobişnuite şi neaşteptate care-i ameninţă siguranţa, dar pentru tine nimic
nu este neobişnuit, nimic nu este neaşteptat, nimic nu te desparte de
ceea ce iubeşti. Şi unde, dacă nu la tine, se poate afla cea mai statornică
siguranţă? Tristeţea se zbuciumă de durere că a pierdut lucrurile care o
umpleau de bucurie alinându-i poftele, deoarece nu vrea să piardă nimic,
tot aşa cum nici ţie nimic nu-ţi poate fi răpit 29 .
Tot astfel sufletul meu cade în desfrâu când îşi întoarce faţa de la tine şi
caută în afara ta acele lumi curate şi nepătate, pe care nu le-ar găsi decât
dacă ar reveni la tine. Astfel, toţi cei care se îndepărtează de tine prin
asemenea fapte te imită în mod pervers 30 . Dar chiar dorind să-ţi fie asemănători
prin ceea ce fac, ei dovedesc că tu eşti creatorul întregii făpturi
şi că, de aceea, nu există nici un loc în care cineva să se poată despărţi
complet de tine.
Aşadar, ce am iubit eu în furtul pe care l-am săvârşit? Şi prin ce l-am
imitat eu pe Domnul meu în chip vinovat şi pervers? Oare nu am simţit