Sfantul-Augustin_Confesiuni

capitolul al v-lea
Despre cauzele generale ale crimelor
confesiuni – II 105
10
11
Într-adevăr, corpurile frumoase, aurul, argintul şi toate celelalte lucruri
asemănătoare au întotdeauna o înfăţişare plăcută. În atingerea carnală a
corpurilor se vădeşte cu precădere o anumită armonie 24 şi fiecare simţ îşi
află în lucrurile corporale cea mai potrivită prefacere. Onoarea lumească
şi puterea de a porunci şi stăpâni îşi au şi ele preţul lor; din acesta se naşte
pofta de răzbunare. Totuşi, pentru a dobândi toate aceste lucruri nu este
necesar, Doamne, să ne depărtăm de tine şi nici să ne abatem de la legea
ta. Viaţa aceasta, pe care o trăim în lume, îşi are şi ea farmecul, care vine
pe de o parte dintr-o anumită măsură a propriei frumuseţi, iar pe de altă
parte, din armonia sa cu aceste toate neînsemnate frumuseţi pământeşti.
Prietenia între oameni este şi ea dulce, căci prin plăcutele sale legături ea
alcătuieşte o unitate din mai multe suflete.
Din cauza tuturor acestor lucruri şi a altora de acelaşi fel săvârşisem păcatul
atunci când, printr-o dezordonată înclinaţie către dobândirea unor astfel
de bunuri, renunţam la lucrurile mai bune şi la cele mai presus de orice, la
tine, Doamne, Dumnezeul nostru, la adevărul şi la legea ta. Desigur că şi
aceste lucruri pământeşti au farmecul şi plăcerile lor, dar nu ca acelea date
de Dumnezeul meu, cel care a creat întreaga lume, căci întru acesta se bucură
cel drept şi el este veselia celor cu inimă curată 25 .
Aşadar, când cercetăm o anumită nelegiuire, căutând să aflăm cauza pentru
care a fost săvârşită, de obicei nu o credem justificată decât atunci când
ne apare evident că ar fi putut fi pricinuită de pofta de a dobândi vreunul
din acele lucruri pe care le-am numit de proastă calitate, sau de teama de
a-l pierde. Căci aceste lucruri sunt frumoase şi plăcute în felul lor, deşi faţă
de lucrurile cereşti şi prielnice 26 ele nu sunt decât abjecte şi de joasă speţă.
Cineva a săvârşit uciderea unui om. De ce a făcut-o? Fie pentru că râvnea
soţia ori moşia acestuia, fie că a voit să prade ca să poată trăi, sau s-a temut
să nu păţească ceva asemănător din partea celuilalt, fie că, jignit fiind, era
mistuit de dorinţa de a se răzbuna. Dacă ne-ar spune cineva că a săvârşit
uciderea fără nici o cauză şi doar din plăcerea de a ucide, oare am crede
aşa ceva? Căci, şi atunci când se povesteşte despre un om descreierat şi
foarte crud că absolut fără nici un motiv se arăta necontenit rău şi crud, o
cauză era totuşi pomenită: el se temea, scrie istoricul faptelor sale, ca nu