07.12.2021 Views

parti-vorbire-propozitie

Partile de vorbire si de propozitie la toate cazurile

Partile de vorbire si de propozitie la toate cazurile

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Functie sintactică de NUME PREDICATIV

Verbe copulative: a fi, a ajunge, a iesi, a ramane, a se naste, a se face, a deveni, a parea, a

insemna, a se numi)

NOMINATIV: Fratele meu este el. (cine este fratele? el: PRONUME PERSONAL)

NOMINATIV: Invitații suntem noi. (cine sunt invitații? noi: PRONUME PERSONAL)

NOMINATIV: Grija mea raman ei. (cine raman? ei: PRONUME PERSONAL)

NOMINATIV: Colegii mei sunt aceștia.(cine sunt colegi? acestia: PRONUME DEMONSTRATIV)

NOMINATIV: Cartofii sunt de mancat.(Cum sunt cartofii? de mancat: VERB LA SUPIN: de mancat, de

baut, de invatat, de vazut)

ACUVATIV: prepozitii: de, pe, la, cu, in, din, ce, spre, despre, inspre, dinspre, langa, dupa, peste, pentru,

intre, printre, dintre, de pe, de la, de langa

ACUZATIV: Mașina aceasta este de la tata. (De la cine este? de la tata: SUBSTANTIV COMUN)

ACUZATIV: Florile raman pentru Ioana. (Pentru cine raman? pentru Ioana: SUBSTANTIV PROPRIU )

ACUZATIV: Mobila pare de stejar. (Din ce pare? de stejar: SUBSTANTIV COMUN)

ACUZATIV: Haina ajunge fără fermoar. (Cum ajunge? fara fermoar: SUBSTANTIV COMUN)

ACUZATIV: Mașina aceasta este de la cestalalt. (De la cine este? de la cestalalt: PRONUME

DEMONSTRATIV)

ACUZATIV: Florile sunt pentru tine. (Pentru cine sunt? pentru tine: PRONUME PERSONAL)

ACUZATIV: Mobila este de acolo. (De unde este? de acolo: ADVERBDE LOC)

ACUZATIV: Hrana este peste tot. (Unde este? peste tot: ADVERB DE LOC)

ACUZATIV: Banii sunt pentru cei doi. (Pentru cine sunt? pentru cei doi: NUMERAL CARDINAL)

ACUZATIV: Animalele au iesit pentru a patra oara. (Cand au iesit? pentru a patra oara: NUMERAL

CARDINAL)

DATIV:prepozitii: gratie, multumita, datorita, asemenea, aidoma, asisderea, potrivit, conform,

contrar

DATIV: Cărțile sunt asemenea celor cerute. (cum sunt? celor cerute: ADJECTIV provenit din verb la

participiu: mancat, parut, potrivit, cerut, scis, desenat, vazut, baut, dansat, schimbat)

DATIV: Raspunsurile par contrar celor potrivite (Cum par raspunsurile? contrar celor potrivite:

ADJECTIV provenit din verb la participiu: mancat, parut, potrivit, cerut, scis, desenat)

DATIV: Copilul devine aidoma lor .(cum devine? aidoma lor: PRONUME PERSONAL)

DATIV: Satul era asisderea scufundat în întuneric.(cum era satul? asisderea scufundat: ADJECTIV

provenit din verb la participiu: mancat, parut, potrivit, cerut, scis, desenat, vazut, baut, dansat, schimbat)

DATIV: Este conform ca dincolo. (cum este? conform ca dincolo: ADVERB DE LOC

GENITIV: prepozitii: asupra, contra, impotriva, deasupra, dedesubtul, inaintea, inapoia, imprejurul, in fata,

in spatele, la stanga, la dreapta, in susul, in josul, de-a lungul, de-a latul, din jurul, din fata, cu scopul, din

pricina, din cauza, in vederea

GENITIV: Cărțile sunt ale ei. (ale cui sunt? ale ei: PRONUME PERSONAL)

GENITIV: Cărțile par ale Mihaelei.(ale cui par? ale Mihaelei: SUBSTANTIV PROPRIU)

GENITIV: Cărțile devin ale acestora.(ale cui devin? ale acestora: PRONUME DEMONSTRATIV)

GENITIV: Cărțile raman ale celorlalti.(ale cui raman? ale celorlalti: PRONUME DEMONSTRATIV)

GENITIV: Cărțile sunt ale celor doi.(ale cui sunt? celor doi: NUMERAL CARDINAL)


GENITIV: Cărțile au ajuns ale lui Mihai. (ale cui au ajuns? ale lui Mihai: SUBSTANTIV PROPRIU)

GENITIV: Mașina este a celui de-al doilea.(a cui este? a celui de-al doilea: NUMERAL ORDINAL:

exprima ordinea)

GENITIV: Caietul este al meu. (al cui este? al meu: PRONUME POSESIV)

GENITIV: Masa este de-a lungul comodei. (Cum este? de-a lungul comodei:SUBSTANTIV COMUN)

Functie sintactică de ATRIBUT (determina un substantiv: intrebarea include

substantivul; Care….? Ce fel de….?)

ACUZATIV: Mașina aceasta este roșie. (care masina? aceasta: ADJECTIV PRONOMINAL

DEMONSTRATIV)

ACUZATIV: Același copil a venit și astăzi. (care copil? acelasi: ADJECTIV PRONOMINAL

DEMONSTRATIV)

ACUZATIV: Celălalt copil a venit și astăzi (care copil? celalalt: ADJECTIV PRONOMINAL

DEMONSTRATIV)

ACUZATIV: Copilul care a venit și astăzi. (care copil? care: ADJECTIV PRONOMINAL RELATIV)

ACUZATIV: Tatăl meu este medic. (care tata? meu: ADJECTIV PRONOMINAL )

ACUZATIV: Al meu tată este medic. (care tata? al meu: ADJECTIV PRONOMINAL POSESIV)

ACUZATIV: Fiecare om este responsabil de faptele sale (care om? fiecare: ADJECTIV PRONOMINAL

NEHOTARAT)

ACUZATIV: Câteva case au fost devastate de apele revărsate. (care case? cateva: ADJECTIV

PRONOMINAL NEHOTARAT)

ACUZATIV: Niciun om nu-și pierde speranța. (care om? niciun: ADJECTIV PRONOMINAL NEGATIV)

ACUZATIV: Care mașină este a ta? (care, cine, ce, cât, câți, câte: care masina? care: ADJECTIV

PRONOMINAL INTEROGATIV)

ACUZATIV: A văzut câte filme a dorit. (care, cine, cat, câtă, cărora, câtor, căreia, cui, cel ce, cei ce, ceea

ce, cele ce) (care filme? cate: ADJECTIV PRONOMINAL RELATIV)

ACUZATIV: Bluza de la cei doi este prea larga? (care bluza? de la cei doi: NUMERAL CARDINAL CU

FUNCTIE DE ATRIBUT ADJECTIVAL )

Numeral cardinal:În faţa mea mergeau doi tineri. (care tineri? doi)

Numeral ordinal: Prima bancă este liberă.( care banca? prima)

Numeral multiplicative: Câştigul înzecit a fost neaşteptat.( care castig? inzecit)

Numeral distributive: În noapte răsuna din când în când câte o chemare, urmată de câte trei

fluierături.(care chemare? Cate o)

Numeral colectiv: Amândoi copiii au adormit în fotoliu. ( care amandoi? amandoi)

Adjectiv pronominal de întărire: Elevul însuşi a compus acest cântec.( care elevi? insusi)

Adjectiv pronominal posesiv: Băiatul meu şi prietena sa au plecat la mare în staţiunea Neptun.(care

baiat? Al meu)

Adjectiv pronominal demonstrativ: Casa aceasta este nouă.(care casa? aceasta)

Adjectiv pronominal reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine. .(care lauda? de sine)

Adjectiv pronominal nehotărât: Fiecare tânăr doreşte să se afirme.

Adjectiv pronominal interogativ: Care carte îţi place?

Adjectiv pronominal relativ: Ştiu/care carte îţi place/.

Adjectiv pronominal negativ: În dimineaţa senină de vară, nici un nor nu era pe cer.


DATIV: cu prepozitii: gratie, multumita, datorita, asemenea, aidoma, asisderea, potrivit, conform, contrar

DATIV: Casa contrar reliefului se vede frumos. (Care casa? contrar reliefului: ADJECTIV

SUBSTANTIVAL)

DATIV: Stirea gratie tuturor a avut succes. (Care stire? gratie tuturor: ADJECTIV PRONOMINAL

NEHOTARAT)

GENITIV: fara prepozitii si cu prepozitii: asupra, contra, impotriva, deasupra, dedesubtul, inaintea,

inapoia, imprejurul, in fata, in spatele, la stanga, la dreapta, in susul, in josul, de-a lungul, de-a latul, din

jurul, din fata, cu scopul, din pricina, din cauza, in vederea

GENITIV: Hainele din mijlocul casei trebuie aruncate. (care haine? din mijlocul casei: ADJECTIV

SUBSTANTIVAL)

GENITIV: A măturat trotuarul din jurul ei. (care trotuar? Din jurul ei: ADJECTIV PRONOMINAL)

GENITIV: Aceste cărți ale fraților mei sunt noi. (ale cui cărți? ale fratilor: ADJECTIV SUBSTANTIVAL)

GENITIV: Mașina Cristinei este frumoasă. (A cui mașină? a Cristinei: ADJECTIV SUBSTANTIVAL)

Functie sintactică de COMPLEMENT DIRECT (pe cine? Ce?)

ACUZATIV: Pe aceasta am cunoscut-o la școală. (Pe cine am cunoscut? pe aceasta: PRONUME

DEMONSTRATIV)

ACUZATIV: I-am cunoscut pe ai tăi. (pe cine am cunoscut? pe ai tai: PRONUME PERSONAL)

ACUZATIV: Vasile a văzut filmul recomandat. (ce a văzut? filmul: SUBSTANTIV COMUN)

ACUZATIV: L-am așteptat pe Ionel câteva ore. (pe cine am așteptat? pe Ionel: SUBSTANTIV PROPRIU)

ACUZATIV: Se bazează cei doisprezece. (pe cine se bazează? pe cei doisprezece: NUMERAL

CARDINAL)

Functie sintactică de COMPLEMENT INDIRECT (despre cine? despre ce? la cine? la

ce? de la cine? de la ce? cu cine? de cine? de ce? pentru cine? pentru ce?)

ACUZATIV: Cu ai tăi m-am întâlnit în centru. (cu cine m-am intalnit? cu ai tai: PRONUME PERSONAL)

ACUZATIV: Strigă la ei. (la cine strigă? la ei: PRONUME PERSONAL)

ACUZATIV: Copiii se bucură de vremea bună. (de ce se bucură? de vremea: SUBSTANTIV COMUN)

ACUZATIV: Am discutat despre concediu. (despre ce am discutat? despre concediu: SUBSTANTIV

COMUN)

ACUZATIV: Mă uit la Cristina. (la cine mă uit? la Cristina: SUBSTANTIV PROPRIU)

ACUZATIV: Am auzit de la Andrei că mâine avem liber. (de la cine am auzit? de la Andrei:

SUBSTANTIV PROPRIU)

ACUZATIV: Copiii se bucură de vremea bună. (de ce se bucură? de vremea: SUBSTANTIV COMUN)

ACUZATIV: Am discutat despre concediu. (despre ce am discutat? despre concediu: SUBSTANTIV

COMUN)

ACUZATIV: Mă uit la film . (La ce mă uit? la film: SUBSTANTIV COMUN)


DATIV: (CUI?)

DATIV: Mie îmi place muzica. (cui ii place? mie îmi; dublă exprimare formă accentuată + formă

neaccentuată: PRONUME PERSONAL)

DATIV: Îmi dai mie cartea? (cui? mie îmi; dublă exprimare formă accentuată + formă neaccentuată:

PRONUME PERSONAL)

DATIV: Acestora le place compunerea mea. (cui le place? acestora: PRONUME PERSONAL)

DATIV: I-am cerut Mariei cartea. (cui i-am cerut? Mariei: SUBSTANTIV PROPRIU)

DATIV: Fratelui meu i-a fost rău la școală. (Cui i-a fost rău? fratelui: SUBSTANTIV PROPRIU)

DATIV: Lui Alexandru i-au fost furate lucrurile. (Cui i-au fost furate? lui Alexandru: SUBSTANTIV

PROPRIU)

DATIV: Vă spun. (cui spun? (vouă) vă: PRONUME PERSONAL)

DATIV: Glorie eroilor neamului! (glorie cui? eroilor: SUBSTANTIV COMUN)

DATIV: Mâna-mi șade în buzunar. (mâna cui? (mâna mea) –mi: PRONUME PERSONAL)

DATIV: Mâna-ți o sărut. (mâna cui? (mâna ta) –ți: PRONUME PERSONAL)

GENITIV: prepozitii: împotriva, contra, asupra (Asupra cui? Contra cui? Imoptriva cui?)

GENITIV: S-au repezit asupra ei. (asupra cui? asupra ei: PRONUME PERSONAL

GENITIV: Ei au acționat contra legii. (contra cui? contra legii: SUBSTANTIV COMUN)

GENITIV: Câinele s-a repezit asupra pisici. (asupra cui s-a repezit? asupra pisicii: SUBSTANTIV

COMUN)

GENITIV: Au protestat împotriva nedreptăților. (împotriva cui au protestat? împotriva nedreptăților:

SUBSTANTIV COMUN)

GENITIV: Guvernul luptă contra sărăciei. (contra cui luptă? contra sărăciei: SUBSTANTIV COMUN)

Functie sintactică de COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE MOD (cum?

în ce fel? în ce mod? în ce chip?)

ACUZATIV: prepozitii: ca, ca si, cat, la fel, la fel ca

ACUZATIV:Prietenii mei joacă fotbal ca și ai tăi. (cum joaca? ca si ai tai: PRONUME PERSONAL)

ACUZATIV:Băiatul vorbește cu mândrie de mama sa. (cum vorbește? cu mandrie: SUBSTANTIV

COMUN)

ACUZATIV:Fata este înaltă cât fratele ei. (Cât de înaltă? cat fratele: SUBSTANTIV COMUN)

ACUZATIV:Mașina aceea arată ca un avion. (În ce fel arată? ca un avion: SUBSTANTIV COMUN)

ACUZATIV:Scrie frumos ca mine. (cum scrie? Ca mine: PRONUME PERSONAL)

ACUZATIV:Scrieți ca aceștia.(cum sa scrieti? ca acestia)

DATIV: prepozitii: asemenea, aidoma, potrivit, conform, intocmai, gratie

DATIV: Mihai se comportă asemenea fraților mei. (cum se comportă? asemenea fratilor: SUBSTANTIV


COMUN)

DATIV: Situl este conform cerințelor impuse. (cum este? conform cerintelor: SUBSTANTIV COMUN)

GENITIV: prepozitii: împotriva, contra, asupra, in baza, in temeiul

GENITIV: Băiatul înota contra curentului râului. (cum înoată? contra curentului: SUBSTANTIV COMUN)

GENITIV: Mihai înoată contra curenților râului. (cum înoată? contra curenților: SUBSTANTIV COMUN)

GENITIV: Alerga împotriva vântului. (în ce fel alerga? împotriva vântului: SUBSTANTIV COMUN)

GENITIV: A soluționat dosarul în baza legii. (în ce mod a soluționat? în baza legii: SUBSTANTIV

COMUN)

GENITIV: Elevul învață pe măsura capacității lui. (cum învață? pe măsura capacitatii: SUBSTANTIV

COMUN)

GENITIV: El a fost condamnat în temeiul legii. (cum a fost condamnat? în temeiul legii: SUBSTANTIV

COMUN)

Functie sintactică de COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP(când?

de când? până când? cât timp?)

ACUZATIV: Ar fi bine să veniți odată cu ceilalți.

Aștept de două zile un telefon de la tine. (întrebare: De când aștept?)

Am timp două ore. (întrebare: Cât timp am?)

Profesorul așteaptă până luni lucrarea. (întrebare: Până când așteaptă?)

GENITIV: prepozitii: inaintea, inapoia, în timpul, în cursul, in urma, pe timpul, pe vremea,in toiul, de-a

lungul

GENITIV: A plecat înaintea lor. (când a plecat? înaintea lor)(

GENITIV: Ei au venit înaintea alor mei.

GENITIV: A ajuns în timpul dimineții. (când a ajuns? în timpul dimineții)

GENITIV: Avionul va ateriza în cursul nopții. (când va ateriza? în timpul nopții)

GENITIV: În urma războiului mulți oameni au pierit. (când au pierit? în urma războiului)

GENITIV: Pe timpul bunicilor mei erau alte obiceiuri de Paște. (când erau alte obiceiuri? pe timpul

bunicilor)

GENITIV: Pe vremea romanilor soldații purtau sandale. (când purtau? pe vremea romanilor)

GENITIV: În toiul furtunii am ieșit din casă. (când am ieșit? în toiul furtunii)

GENITIV: De-a lungul vremii computerele au evoluat foarte mult. (când au evoluat? de-a lungul vremii)

GENITIV: La sfârșitul secolului trecut a avut loc o revoluție în România. (când a avut loc? la sfârșitul

secolului)

GENITIV: La mijlocul verii voi merge în Spania. (când voi merge? la mijlocul verii)

GENITIV: Voi pleca la bunici în preajma Crăciunului. (când voi pleca? în preajma Crăciunului)


Functie sintactică de COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE LOC (unde?

de unde? până unde? in ce loc?, incotro)

ACUZATIV: prepozitii: de, pe, la, cu, in, din, ce, spre, despre, inspre, dinspre, langa, dupa, peste, pentru,

intre, printre, dintre, de pe, de la, de langa

ACUZATIV: A pus caietul pe birou. (unde a pus? pe birou: SUBSTANTIV COMUN)

ACUZATIV: A venit la voi. (unde a venit? la voi: PRONUME PERSONAL)

ACUZATIV: Cartea pune-o lângă celelalte (unde a pus cartea? Langa celelalte: PRONUME

DEMONSTRATIV)

ACUZATIV: Mașina a oprit lângă ai voștri. (unde s-a oprit? Langa ai vostri: PRONUME PERSONAL)

ACUZATIV: Trenul merge până la Constanța. (până unde merge? pana la Constanta: SUBSTANTIV

PROPRIU

ACUZATIV: Copiii merg la școală. (unde merg? la scoala: SUBSTANTIV COMUN)

ACUZATIV: Avionul zboară spre Viena. (Încotro zboară? spre Viena: SUBSTANTIV PROPRIU)

ACUZATIV: Trenul merge până la Constanța. (până unde merge? pana la Constanta: SUBSTANTIV

PROPRIU)

ACUZATIV: Copiii merg la școală. (unde merg? la scoala: SUBSTANTIV COMUN)

ACUZATIV: Avionul zboară spre Viena. (incotro zboară?)

ACUZATIV: Este aglomerat stadionul spre care mergi.

DATIV: Stai locului! (unde stai? locului)

DATIV: S-a oprit locului. (unde s-a oprit? locului)

GENITIV : deasupra, inapoia, in fata, in spatele, de-a lungul, de-a latul, din josul, in susul, inapoia,

in spatele, in jurul

GENITIV: A pus ghiozdanul deasupra ei. (unde a pus? deasupra ei: PRONUME PERSONAL)

GENITIV: Este înalt pomul deasupra căruia stă pasărea (unde sta? deasupra caruia: PRONUME

RELATIV)

GENITIV: Înaintea mașinii am zărit-o pe Ioana. (unde am zărit-o? înaintea mașinii: SUBSTANTIV

COMUN)

GENITIV: Păsările zboară pe deasupra copacilor. (unde zboară? deasupra copacilor: SUBSTANTIV

COMUN)

GENITIV: Locuia în fața unei biserici mari. (unde locuia? în fața unei biserici: SUBSTANTIV COMUN)

GENITIV: S-a pitit înapoia unui zid. (unde s-a pitit? înapoia unui zid: SUBSTANTIV COMUN)

GENITIV: S-a pus de-a curmezișul drumului. (unde s-a pus? de-a curmezișul: SUBSTANTIV COMUN)

GENITIV: Ciobanul venea din josul dealului. (de unde venea? din josul dealului: SUBSTANTIV

COMUN)

GENITIV: Am găsit în dosul casei o pisică. (unde am găsit? în dosul casei: SUBSTANTIV COMUN)

GENITIV: Mașina a oprit în spatele blocului. (unde a oprit? în spatele blocului: SUBSTANTIV COMUN)

GENITIV: Copiii s-au adunat în jurul profesorului. (unde s-au adunat? în jurul profesorului:

SUBSTANTIV COMUN)

GENITIV: O floare a răsărit în fundul grădinii. (unde a răsărit? în fundul grădinii: SUBSTANTIV

COMUN)

GENITIV: Flavia și-a făcut loc în inima fratelui meu. (unde a făcut loc? în inima fratelui: SUBSTANTIV

COMUN)


Functie sintactică de COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE SCOP (cu

ce scop? în ce scop?)

ACUZATIV: precedat de prepozițiile: după, în, la, spre, pentru

ACUZATIV: Totul a decurs normal spre satisfacția noastră.(cu ce scop am venit?)

ACUZATIV: Pregăteau uneltele de pescuit.( cu ce scop pregateau?)

ACUZATIV: Am venit după fratele meu. (întrebare: Cu ce scop am venit?)

ACUZATIV: Am pictat tabloul acesta pentru concurs. (În ce scop am pictat?)

GENITIV: prepozitii: in vederea, in folosul, in favoarea

GENITIV: EI se pregatesc in vederea examenelor

GENITIV: Recapitularea se face in folosul elevilor

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!