Panait Istrati - Wikipedia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Panait_Istrati
Panait Istrati
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Panait Istrati, numele la naştere, Gherasim Istrate, (n. 10 august 1884, [1][3][4] Brăila,
România – d. 16 aprilie 1935, [5][1][6] Bucureşti, România) a fost un scriitor român de
limbă română şi franceză.
Panait Istrati
Cuprins
Viaţa
Opera
Ciclul „Adrian Zografi”
În afara ciclului „Adrian Zografi”
Ediţii
Ecranizări
Note
Bibliografie selectivă
Română
Franceză
Italiană
Legături externe
Viaţa
Panait Istrati s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joiţa Istrate, şi al
unui contrabandist grec, Gheoghios Valsamis, grec chefalonit.
A copilărit în Baldovineşti, a terminat şase ani de şcoală primară, doi fiind nevoit să-i
repete, ca şi Maxim Gorki, scriitorul rus şi apoi sovietic cu care a fost comparat adesea.
Şi-a câştigat existenţa ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar şi al unui vânzător
ambulant. O vreme a fost şi cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. În
acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite
oraşe: Bucureşti, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris şi Lausanne.
Primele încercări literare datează din 1906, cu preponderenţă făcând publicistică în presa
muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina în revista România
muncitoare. Între 1910-1912 îşi publică, în aceeaşi revistă, primele povestiri: Mântuitorul,
Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează şi la alte ziare: Viaţa socială,
Dimineaţa, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste.
Trăind în sărăcie, bolnav şi singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa,
dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain
Rolland. Acesta este avertizat şi îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de
scriitor. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923 cu o prefaţă semnată chiar de
Romain Rolland. A publicat apoi romanele: Ciulinii Bărăganului, Les Récits d'Adrien
Zograffi („Povestile lui Adrian Zograffi”).
Nicolae Iorga nu l-a apreciat deloc pe Panait Istrati. Într-un interviu luat de Ioan Massoff
şi apărut în ziarul Rampa din 12 noiembrie 1924, Iorga declara:
"Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul
Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicaţie. Am încercat să o
citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi.
[...] Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din
portul dunărean". [7]
Pamfil Şeicaru îl numeşte pe Istrati „biet poet al şezuturilor deflorate”, datorită includerii
unui personaj homosexual în Chira Chiralina. [8]
Date personale
Născut 10 august 1884 [1][3][4]
Brăila, România
Decedat 16 aprilie 1935 (50 de ani) [5]
[1][6]
Bucureşti, România
Înmormântat Cimitirul Bellu
Cauza cauze naturale (tuberculoză)
decesului
Părinţi Gherasim Valsamis
Joiţa Istrati
Căsătorit cu Enta Gheorghiu (n. Malcoş)
Anna Munsch
Margareta Izescu
Cetăţenie
România
Religie Biserica Ortodoxă
ateism
Ocupaţie scriitor
jurnalist
romancier[*]
Pseudonim Marele Gorki din Balcani
Partid politic Partidul Comunist Român
Limbi limba franceză [2]
limba română
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1906 - 1935
Specie literară roman, proză
Operă de debut 1906 - articolul „Hotel
Regina” în revista România
muncitoare
Opere „Chira Chiralina”, „Ciulinii
semnificative Bărăganului”, „Povestile lui
Adrian Zograffi”
Semnătură
Prezenţă online
Internet Movie Database (https://wikidataexternalid-url.toolforge.org/?p=345&
url_prefix=https://www.imdb.com
/&id=nm0411588)
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org
/w/index.php?title=Panait_Istrati&action=edit&section=0)
În 1927 a vizitat Moscova şi Kievul (şi a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria sa acolo). În Rusia îl întâlneşte pe scriitorul
grec Nikos Kazantzakis (care îl va menţiona mai târziu în romanul său Zorba Grecul şi în Raport către El Greco). În 1929 a călătorit
din nou în Rusia sovietică. Voiajul său în Rusia a fost sursa de inspiraţie a operei Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus
(tradusă în limba engleză sub titlul The Confession of a Loser) în care denunţă abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale
celebre la adresa regimului sovietic şi a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Antologia Vers l'autre flamme
cuprinde nu doar textul Spovedania unui învins a lui Istrati, ci şi alte scrieri căci Victor Serge este, de pildă, un alt autor. Publicarea
cărţii va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă (unii din prietenii săi comunişti

considerându-l fascist).
În 1930 se reîntoarce definitiv în România. Publică în 1933 eseul L’Homme qui n’adhère à rien, în care se conturează atitudinea sa în
privinţa independenţei. Chintesenţa acestui eseu îi atrage vehemente contestări.
A fost tratat de TBC în Franţa la Nisa şi apoi a revenit la Bucureşti. Izolat, singur şi bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret.
Monumentul de la mormântul său a fost realizat de către Miliţa Petraşcu.
Prozele şi romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ţinuturi ale Brăilei
natale, Delta Dunării, un amestec de rase şi religii şi diverse oraşele din Europa prin care a trecut de-a lungul vieţii. Opera lui Panait
Istrati, scrisă în limbile franceză şi română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.
Opera
În jurul anului 1935, când s-a realizat o statistică, s-a stabilit că Istrati era deja tradus în 27 de limbi, ceea ce demonstrează că Panait
Istrati nu a avut numai un succes de librărie, ci a pătruns în foarte multe medii culturale din întreaga lume, ajutat probabil de faptul
că scria în limba franceză. [9]
Ciclul „Adrian Zografi”
Les Récits d’Adrien Zograffi / Povestirile lui Adrian Zografi:
Kyra Kyralina, Rieder, Paris, 1924, prefaţă: Romain Rolland; versiune românească de autor: I. G. Hertz, Bucureşti, 1934;
Oncle Anghel, Rieder, Paris, 1924; versiune românească de autor: Renaşterea, Bucureşti,1925;
Les Haidoucs: I. Présentation de Haidoucs, Rieder, Paris, 1925;
Les Haidoucs: II. Domnitza de Snagov, Rieder, Paris, 1926;
Enfance d’Adrien Zograffi / Copilăria lui Adrian Zografi:
Codine, Rieder, Paris, 1926; versiune românească de autor: I. G. Hertz, Bucureşti, 1935;
Adolescence d’Adrien Zograffi / Adolescenţa lui Adrian Zografi:
Mikhail, Rieder, Paris, 1927;
Vie d’Adrien Zograffi / Viaţa lui Adrian Zografi:
La Maison Thuringer, Rieder, Paris, 1933; versiune românească de autor: Cartea Românească, Bucureşti,1933;
Le Bureau du placement, Rieder, Paris, 1933; versiune românească de autor: Cartea Românească, Bucureşti,1933;
Méditerranée. Lever du soleil, Rieder, Paris, 1934;
Méditerranée. Coucher du soleil, Rieder, Paris, 1935; versiune românească de autor: Cartea Românească, Bucureşti,1936;
În afara ciclului „Adrian Zografi”
Trecut şi viitor. Pagini autobiogafice, Renaşterea, Bucureşti,1925;
La Famille Perlmutter, Gallimard, Paris, 1927 (în colaborare cu Josué Jéhouda);
Isaac, le tresseur de fil de fer, Joseph Hessler librairie, Strasbourg, 1927;
Le Refrain de la fosse (Nerantsoula), Grasset, Paris, 1927;
Mes départs (pages autobiographiques), Gallimard, Paris, 1928; versiune românească de autor (postum): Cartea
Românească, Bucureşti, 1940;
Les Chardons du Baragan, Bernard Grasset, Paris, 1928; versiune românească de autor, numai primul capitol (postum):
Moderna, Bucureşti, 1943;
Confession pour vaincus. Après seize mois dans l’URSS, Rieder, Paris, 1929;
Le Pécheur d’éponges (pages autobiographiques), Rieder, Paris, 1930; versiune românească de autor (postum): Dacia,
Bucureşti, f.a.;
Pour avoir aimé la terre, Denoël et Steele, Paris, 1930;
Tsatsa Minnka, Rieder, Paris, 1931; versiune românească de autor: Eminescu, Bucureşti, 1931;
En Égypte, Éditions des Cahiers libres, Paris, 1931.
Ediţii
Opere alese / Œuvres choisies, ediţie bilingvă româno-franceză, texte alese, prefaţă şi note de Al. Oprea, traducere de Eugen
Barbu, vol. I-IX, Bucureşti, Editura pentru Literatură / Editura Minerva, 1966-1984.
Opere, ediţie bilingvă franceză-română, ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Zamfir Bălan, Editura Istros a Muzeului Brăilei
(Kyra Kyralina / Chira Chiralina, 1993, ediţia a doua, 2009; Oncle Anghel / Moş Anghel, 1995; Codine / Codin, 1996; Tsatsa
Minnka/Ţaţa Minca, 1997; La maison Thuringer / Casa Thuringer, 1998).
Opere. Povestiri. Romane, colecţia „Opere fundamentale”, ediţie îngrijită, cronologie, note şi comentarii de Teodor Vârgolici,
introducere de Eugen Simion, vol. I-II,Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2003.
Opere, I. „Romanul lui Adrian Zografi”: Povestirile lui Adrian Zografi, Copilăria lui Adrian Zografi; II. „Romanul lui Adrian Zografi”:
Adolescenţa lui Adrian Zografi, Viaţa lui Adrian Zografi, colecţia „Opere fundamentale”, ediţie îngrijită, cronologie, note şi
comentarii de Zamfir Bălan, introducere de Eugen Simion, Academia Română - Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Muzeul
Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2019.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Panait_Istrati

Ecranizări
Kira Kiralina, film mut sovietic, 1928, regia: Boris Glagolin
Kira Kiralina, film românesc din 2014, regia: Dan Piţa
Ciulinii Bărăganului, coproducţie Franţa-România, 1957, regia: Louis Daquin, Gheorghe
Vitanidis. Ecranizare după romanul omonim.
Codin (Codine), coproducţie Franţa-România, 1962, regia: Henri Colpi. Ecranizare după
romanul Copilăria lui Adrian Zograffi. Scenariul: Dumitru Carabăţ, Henri Colpi, Yves
Jamiaque. Premiul pentru cel mai bun scenariu, Festivalul de film de la Cannes, 1963.
Balkán! Balkán!, coproducţie Ungaria - Franţa - Turcia, 1993, regia: Maár Gyula. Ecranizare
după Chira Chiralina.
Note
1. ^ a b c d Panait Istrati (https://snaccooperative.org/), SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
2. ^ Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119083160), accesat în 10 octombrie 2015
3. ^ a b Panaït Istrati (https://www.babelio.com/), Babelio
4. ^ a b Panait Istrati (https://proleksis.lzmk.hr), Proleksis enciklopedija
5. ^ a b Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119083160), accesat în 10 octombrie
2015
6. ^ a b Panait Istrati (http://www.brockhaus.de/), Brockhaus Enzyklopädie, accesat în 9
octombrie 2017
7. ^ În jurul unei polemici: Nicolae Iorga-Panait Istrati (http://www.revista-tomis.ro/Arhiva
/2005/01%20Ianuarie/01%20Fait%20Clab/05%20culiseleistorieiliterare.htm)
Desen semnat Nina Arbore şi datat
1930, Adevărul literar şi artistic din
17 aprilie 1935
8. ^ Delcea, Cristian (20 aprilie 2013). „Homosexualitatea în România: de la "Mandruli pederastu", la corecţii fizice şi suicid de
ruşine” (http://adevarul.ro/news/societate/homosexualitatea-romania-mandruli-pederastu-corectii-fizice-suicid-rusine-
1_517298d5053c7dd83f2af75c/index.html). Adevărul.
9. ^ Brăila: Placă memorială la casa tatălui lui Panait Istrati (http://epochtimes-romania.com/news/braila-placa-memoriala-la-casatatalui-lui-panait-istrati---59502)
Bibliografie selectivă
Română
Alexandru Oprea, Panait Istrati, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1964
Alexandru Oprea, Panait Istrati: dosar al vieţii şi al operei, Bucureşti, Editura Minerva, 1976
Maria-Gabriela Pintea, Panait Istrati, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1975
Mircea Iorgulescu, Spre alt Istrati, Bucureşti, Editura Minerva, 1986
Zamfir Bălan, Panait Istrati - Tipologie narativă, Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2001
Mircea Iorgulescu, Celălalt Istrati, Iaşi, Editura Polirom, 2004
Maria Cogălniceanu, Panait Istrati: tentaţia şi ghimpii libertăţii, Brăila, Editura Ex Libris, 2005
Constandina Brezu-Stoian, Panait Istrati, Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007
Eleni Samios Kazantzakis, Adevărata tragedie a lui Panait Istrati, Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2013
Mircea Iorgulescu, Panait Istrati- nomadul statornic, Edţie definitivă, în îngrijirea lui Ioan Groşescu, Editura Karta Graphic,
Ploieşti,2011
Franceză
Édouard Raydon, Panaït Istrati, vagabond de génie, Paris, Les Éditions Municipales, 1968
Monique Jutrin-Klener, Panaït Istrati, un chardon déraciné : écrivain français, conteur roumain, Paris, Éd. Fr. Maspero, 1970
Roger Dadoun, Panaït Istrati, Aix-en-Provence, L'Arc, 1983
David Seidmann, L'Existence juive dans l'œuvre de Panaït Istrati, Paris, Éditions Nizet, 1984
Elisabeth Geblesco, Panaït Istrati et la métaphore paternelle, Paris, Anthropos, 1989
Monique Jutrin-Klener, Hélène Lenz, Daniel Lérault, Martha Popovici, Élisabeth Geblesco, Catherine Rossi, Jeanne-Marie
Santraud, Les Haïdoucs dans l'œuvre de Panaït Istrati : l'insoumission des vaincus, Paris, L'Harmattan, collection Critiques
littéraires, 2002
Magda Jeanrenaud, Quelques réflexions en marge des auto-traductions de Panaït Istrati [Observaţii în legătură cu
auto-traducerile lui Panait Istrati] in La Traduction là où tout est pareil et rien n’est semblable [Traducerea, acolo unde totul este la
fel şi nimic asemănător], cu o prefaţă de Claude Hagège, p. 191-242, 2012.
Dolores Toma, Panaït Istrati de A à Z, 2014
Italiană
Elena Dumitru, L’emigrazione intellettuale dall’Europa centro-orientale. Il caso di Panait Istrati, Roma, Edizioni Nuova Cultura,
2012
Elena Dumitru, De vorbă cu Panait Istrati/Parlando con Panait Istrati (Aracne, Roma 2015)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Panait_Istrati

https://ro.wikipedia.org/wiki/Panait_Istrati
Legături externe
Panait Istrati, de la kominternist la Cruciada Românismului (http://www.george-damian.ro/panait-istrati-de-la-kominternistla-cruciada-romanismului-963.html)
Biografie (http://www.bibmet.ro/Uploads/Bibliografie_PANAIT_ISTRATI.pdf)
Ciulinii Bărăganului, audiobook (http://www.carteasonora.com/v2/index.php?page=det&&prod=31&&cat=&&grp=)
Teodor Vârgolici, Panait Istrati în posteritate, în „România literară”, nr. 3, 26 ianuarie-1 februarie 2007 (http://www.romlit.ro
/panait_istrati_n_posteritate)
Lucian Zeev Herşcovici, Panait Istrati şi evreii (http://www.acum.tv/articol/31765/)
Învins ieri, învingător astăzi (http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/invins-ieri-invingator-astazi-154554.html), 21 mai 2009,
Nicolae Drăguşin, România liberă
Spovedania unui învins: Panait Istrati (http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/spovedania-unui-invins-panait-istrati), 12 august
2009, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
Panait Istrati şi sinuciderea (http://www.adevarul.ro/cultura/Panait_Istrati_si_sinuciderea_0_480552239.html), 15 mai 2011,
Victoria Anghel, Adevărul
Remember Panait Istrati, la 75 de ani de la moartea sa (http://www.amosnews.ro/arhiva/remember-panait-istrati-75-ani-moartea-
14-04-2010), 14 aprilie 2010, Amos News
Panait Istrati si experienta comunista (http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/panait-istrati-si-experienta-comunista-
174059.html), 8 ianuarie 2010, Adrian Bucurescu, România liberă
Panait Istrati şi Margareta Izescu (conţine imagini inedite) (https://www.litera13.ro/2020/10/litera-13-nr242020.html), 13 octombrie
2020, Nelu Ivan, Litera 13, nr 24
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Panait_Istrati&oldid=14304263
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 25 august 2021, ora 17:34.
Acest text este disponibil sub licenţa Creative Commons cu atribuire şi distribuire în condiţii identice; pot exista şi clauze suplimentare. Vedeţi detalii la Termenii de
utilizare.