Jurnal de adolescent - clasa a XII-a F
Revista conține impresii, informații, activități derulate în decursul unui an școlar de către elevii de la clasa a XII-a F, specializarea științe ale naturii, de la Liceul Teoretic "Miron Costin" Pașcani.
Revista conține impresii, informații, activități derulate în decursul unui an școlar de către elevii de la clasa a XII-a F, specializarea științe ale naturii, de la Liceul Teoretic "Miron Costin" Pașcani.
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Liceul Teoretic “Miron Costin”
An școlar 2020-2021
Clasa a XII-a F
Specializare știinte ale naturii
diriginte,
prof. Coșniță Emilia-Felicia
Ediția
a IV-a
COLECTIVUL REDACȚIONAL
#clasa a XII-a F
ANTĂLUȚE SILVIA
ARTENIE DENISA-GABRIELA
BACIU MĂDĂLINA
BALAN IOANA-GEORGIANA
BĂDĂRĂU CĂTĂLINA-FLORENTINA
BUTA MARINICĂ-CIPRIAN
CĂRUNTU COSMIN-TEODOR
CHIRICESCU CODRUȚA-IOANA
COSTAN TUDOR
COSTEA COSMINA-MIHAELA
CRAVCENCO ARTUR
DARIE ANDREI
DUMITRACHE LAURA-ANDREEA
FRIJA ALEXANDRA-MARIA
GHEORGHICĂ ALINA
GRIVOLEA ELENA-DELIA
GROZA ȘTEFAN
HÎRTOPANU RĂZVAN-ȘTEFAN
HOGAȘ BOGDAN-GABRIEL
HUMINIUC SIMONA
IACOBOAIA MONICA
LIPOVANU IOANA
LIPOVANU ROBERTA-MARIA
LUPU RALUCA-MARIA
MAFTEI COSMINA-MARIA
MANDRIC ANDREI-CIPRIAN
MOGLAN IOANA-COSMINA
NIȚĂ PAULA-ANDRADA
PUIU ANA-MARIA
ROȘCA ARIADNA-DUMITRIȚA
RUSU VADIM
Diriginte,
Coșniță Emilia-Felicia
Profesor informatică
2
#Jurnal de adolescent
PREFAȚĂ
Bine v-am găsit, dragi absolvenți ai clasei a XII-a F!
Citeam undeva că viața e ceea ce ni se întâmplă în timp ce ne facem
planuri. Voi ați trăit viața de licean în timp ce ați decis ce veți fi în viață, ce veți
profesa, când ați aflat care dintre vise vi se pot adeveri.
Tot voi ați simțit viața de licean mai aparte. Nu ați fost elevi doar în banca
din sala de clasă, ci și elevii din fața unui laptop sau tablete. A fost o perioadă
dificilă pe care ați depășit-o cu maturitate.
Anii au trecut prea repede și ne-au pus în fața momentului când călătoria
noastră împreună s-a terminat, când drumurile nostre sunt diferite.
Acum, la despărțire, nu uitați
sfaturile pe care vi le-am dat.
Parafrazându-l pe Dan
Bitman, și profesorii plâng câte o
dată. Nu este o exteriorizare
vizibilă. E o tristețe pe care o simt
când elevii părăsesc definitiv
școala. E o mâhnire dulce pentru că este o despărțire domolită de mândria că
v-ați maturizat frumos, că ați absolvit, că sunteți înarmați cu curaj și pregătiți
pentru noi experințe și emoții. Odată cu absolvirea voastră, liceul nostru a
devenit mai mare, mai puternic, mai amplu. Întristarea e dublată de bucurie
deoarece din toamnă, cei mai mulți dintre voi veți continua să studiați sau să
munciți în alte localități.
Cu sinceră mândrie,
diriginta voastră
Emilia-Felicia Coșniță
3
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
În liceu m-am despcoperit pe mine
Antăluțe Silvia
Au trecut patru ani de liceu, ani în care m-
am descoperit pe mine, în care am cunoscut
foarte multe persoane pe care nu le voi uita, ani
în care am avut lângă mine, prieteni, colegi și
profesori, fără de care nu aș fi avut un liceu atât
de minunat și plăcut!
Când am intrat în clasa a noua aveam
foarte multe așteptări de la liceu, dar cu fiecare
an ce a trecut, am învățat că nu așteptările pe
care le aveam eu contau, ci fiecare moment
alături de colegi a făcut ca această perioadă să
fie atât de frumoasă pentru mine.
În acești ani am avut parte de multe experiențe unice, cum ar fi călătoria
în Polonia cu doamna dirigintă, persoana care ne-a fost alături indiferent de
situație, și foarte multe amintiri frumoase din activitățile extrașcolare, dar și
toate momentele petrecute împreună în sala de clasă.
Acum închei acești patru ani de liceu cu foarte multe amintire frumoase și
cu multe momente de neuitat!
4
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
La final de liceu am multe întrebări
și o viață să aflu răspunsuri
Artenie Denisa-Gabriela
Am în minte foarte multe întrebări fără
răspuns despre acești patru ani de liceu și
despre ce va urma mai departe.
Nu voi începe să vorbesc despre prima zi de
liceu, aș vrea să vorbesc despre ultima zi în care m-
am întâlnit cu toți colegii, 10 martie 2020. Nici nu
am realizat sau nu ne-am gândit că se va termina
așa și va fi ultima zi împreună. Nu a fost un “adio”
de genul: "Mult succes în tot ceea ce ți-ai propus,
sper să ajungi departe și să ne revedem cu bine
cândva”. Nu, a fost acest “adio”. A fost “Ok. Bye. Ne
vedem în două săptămâni. Abia aștept să jucam cărți
în pauză”. Și au trecut acele două săptămâni, a trecut o lună, două, trei și clasa a XI-a s-a
terminat fără să simțim bucuria ultimului an de liceu mai “liber”. Urma clasa a XII-a și știam
cu toții ce ne așteaptă. Am sperat totuși că o să ne reîntoarcem în formula completă și o să
ne facem ultimele amintiri împreună. A rămas doar speranța.
Nici modul “hibrid” nu a fost o idee rea, dar păcat ca am fost trimiși din
nou acasă, în fața unui ecran și singurele vorbe pe care le mai auzeam de la unii
colegi erau doar: “Prezent”, “Bună ziua”, “La revedere”.
Ce am știut noi să facem cel mai bine în toți acești ani, și doamna dirigintă
știe asta, am știut să ne păstram umorul și să ieșim din orice situație mai dificilă
cu zâmbetul pe buze și cu gândul că totul va fi bine.
Liceul a fost pentru toți începutul unui capitol din viața noastră,
Adolescența. Este capitolul în care fiecare încearcă să se descopere, să-și
găsească slăbiciunile, să trăiască prima iubire, despărțirile, primul chiul,
primele petreceri, să învețe, să experimenteze, să riște. Sunt acei ani în care
simțim că nimeni nu ne înțelege, nimeni nu vrea să ne asculte, începând de la
părinți până la profesori, dar, cu toate acestea, sunt acei ani de ”libertate” de
care trebuie să ne bucurăm cât mai putem.
5
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Ce aș putea să spun despre colectivul clasei a XII-a F?
31 de adolescenți care s-au maturizat poate
prea repede și au uitat să se bucure de lucrurile mici
și frumoase din jurul lor, 31 de personalități total
diferite, speciale în felul lor, pe care nimeni nu le-a
descoperit în totalitate, 31 de elevi care s-au
susținut între ei, care s-au ajutat necondiționat și
care au știut să facă școala un loc mai special, pentru
că liceul nu e doar despre teste și ascultări. Am
învățat să mai ieșim din această “bulă” și să ne
distrăm în pauze, să socializăm, să glumim și să
râdem împreună.
Chiar dacă timpul a trecut prea repede și pandemia nu ne-a mai permis
să ne facem mai multe amintiri, totuși am rămas cu multe momente frumoase
din clasă, din excursiile pe care le-am făcut, din activitățile la care am
participat, amintiri când plantam copaci în ora de chimie sau vopseam bănci în
ora de română. Sunt convinsă că o să ne amintim cu drag de toate chiar dacă
au trecut repede și parcă voiam mai mult.
Am ajuns în clasa a XII-a și aici au apărut acele întrebari fără răspuns: “Ce
fac cu viața mea?’, “Oare chiar vreau să dau la medicină?”. „Ce subiecte pică la
bac?”, ‘Sunt suficient de bun să intru la facultatea pe care am ales-o?”, „Ce
scuză să am ca să nu mă conectez la oră?”, „Să intru la prima oră sau să mai
dorm puțin?”. Din păcate, la toate aceste întrebări vom avea un răspuns cât de
curând și ele vor dispărea. Sunt covinsă că vom reuși cu toții să facem tot ce
ne-am propus, suntem niște adolescenti cu idei și gânduri mari de viitor,
adolecenți care, cine știe, poate vor schimba lumea cândva.
6
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
În final, aș vrea să-i multumesc doamnei diriginte, o persoana pe care mă
bucur foarte mult pentru că am cunoscut-o. Ea ne-a îndrumat, ne-a ajutat când
a putut și ne-a fost alături când am avut nevoie. Le mulțumesc și colegilor, fără
voi acesti ani ar fi fost foarte plictisitori si chiar daca am fost la distanta in
ultimul timp am reusit sa ne simtim aproape unii de altii.
Urmează un alt capitol, în care trebuie să învățăm să ne descurcăm
singuri, să fim responsabili și să ajungem unde ne-am propus prin puterile
noastre.
E trist când mă gândesc, că în anul școlar care urmează, clasa noastră de
la etajul doi și băncile nu ne vor mai aștepta pe noi, ci pe altă generație care
urmează să-și facă alte amintiri frumoase, așa cum ne-am făcut noi.
ANI DE LICEU au trecut și da, cu multe emoții la română.
7
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Liceul în România a fost o aventură
Baciu Mădălina
Liceul este locul unde începe
aventura numită ADOLESCENŢA. Locul
în care trăiești prima prietenie, primul
chiul, primul salt spre libertate, primele
emoții și acele clipe de neuitat din viața
fiecăruia.
Am crezut că acești patru ani vor
dura o eternitate, dar au trecut într-o
clipire. Ultimii ani au schimbat niște
copii în oameni mari care știu ce au de
făcut în viață. Am trecut prin multe
obstacole care m-au făcut mai puternică
și mai dură cu lumea din jur.
Îmi amintesc și acum prima zi când am venit la liceu. Nu cunoșteam pe
nimeni și mă simțeam foarte debusolată. Eram împreună cu mama și cu foarte
multe bagaje. Mi-am cunoscut colegii, au urmat primele impresii pe care le-am
avut unii despre alţii, şi primele prietenii au început să se contureze. Anul
şcolar următor a fost cel mai frumos. Deja ne cunoşteam, prieteniile care
aveau să dureze, deja se legaseră, iar sfiala de „boboc” dispăruse. Am trăit mii
și mii de emoții, pe care nu le-aș putea reda vreodată.
8
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Acum, ajunsă în ultimul an de liceu, și
fiind la ore doar online, nu pot să mă bucur
de fiecare zi petrecută alături de profesori,
colegi și emoții pe care le-am trăit toți acești
ani. Pandemia a dat totul peste cap și nu mă
mai simt o norocoasă din cauza faptului că
nu mă pot bucura de ultimele clipe din viața
de elevă. Acești ani minunați se încheie cu
clasa 12-a care este grea pentru mine, dar și
frumoasă. Stresată fiind de apropierea BACului,
în acest ultim an, uit toată frumusețea
liceului. Îmi doresc atât mie, cât și colegilor
o bună reușită la examenul maturității ce se
apropie pas cu pas, pentru că toți merită să ajungă acolo unde își doresc.
Privind retrospectiv, îmi dau seama că au
fost cei mai frumoși ani la care aș fi putut visa
vreodată. Liceul a fost cu siguranță cea mai
frumoasă perioadă din viața mea. A fost și cea
mai grea, dar, dacă aș putea, cu siguranță
aș repeta totul. Am învățat multe lucruri
frumoase de la scumpii dascăli care îmi vor lipsi
și de care îmi voi aminti mereu cu drag.
9
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
La final de liceu
Balan Ioana-Georgiana
Liceul începe întotdeauna cu emoțiile
primei zile. Este cel care te maturizează și te
face să privești lumea cu alți ochi. Norocul
meu a fost faptul că îmi cunoșteam deja o
parte dintre colegi, fusesem în același colectiv
încă din clasele V-VIII, învățasem în gimnaziu la
aceeași școală care îmi devenea acum liceul în
care începeam cea mai frumoasă perioadă a
vieții, adolescența.
Despre liceu se spune că este locul în care
trăieşti prima iubire, prima prietenie, primul
chiul, primul salt spre libertate, primele emoţii, locul unde ai parte de cele mai
frumoase clipe, de care îţi vei aminti cu drag, locul în care fuga de la ore ţi se
pare cel mai bun lucru de făcut, locul în care îţi formezi personalitatea.
Parcă mai ieri eram în clasa a IX-a şi îmi imaginam că în aceşti patru ani nu
voi face altceva decât mă voi distra şi voi învăţa. Au fost mult mai multe:
bătăile cu cretă, râsetele din timpul orelor, fuga de la ore, prea cunoscuta
foame, prea râvnitul covrig de la chioşc, lucrările când parcă apare câte o
strălucire în foaia colegului din faţă, planurile pentru weekend.
În primii doi ani de liceu nu pot spune că m-am implicat în totalitate
învățatului, dar am reușit să-mi mențin media destul de bine. În clasa a XI-a am
vrut să fie diferit, am început să mă pregătesc mai mult pentru școala și m-am
implicat mai mult deoarece bacul bătea la ușă. Trebuia să vină și momentul
acesta. Primul semestru din clasa a XI-a a trecut cu bine, am avut parte de o
vacanta de iarna distractivă, poate chiar cea mai distractivă dintre toate.
10
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Era martie, 10 martie, când am aflat vestea șocantă: toate școlile din
România urmau să fie închise în perioada 11-22 martie, din cauza virusului,
care ne-a schimbat complet viețile. La început am luat-o ca pe o glumă, nu
știam ce urmează, nu știam la ce să ne așteptăm, erau doar două luni de
carantină, ore online, fără socializare, fără ieșit în oraș, petreceri și orice fel de
distracție.
A fost o perioadă destul de dificilă pentru noi toți, mai ales cu orele
online, din care nu am înțeles prea multe, dar cu speranța că în clasa a XII-a ne
vom întoarce cu toții la școală, vom fi împreună, vom simți emoția ultimului an
de liceu. Din păcate, nu a fost așa. Chiar înainte de începerea clasei a XII-a neam
întâlnit toți, împreună cu doamna dirigină, pe care o respect foarte mult și
care are grijă de noi ca de proprii ei copii. Ea ne-a dat fiecăruia manualele și nea
spus că această întâlnire s-ar putea să fie ultima pentru noi toți. Am sperat să
nu fie așa, până am aflat că vom fi împărțiți în două grupe și vom veni
alternativ câte o săptămână la școală. Abia ne obișnuisem cu acest program,
când am fost din nou anunțați că vom învăța doar online și nu vom mai merge
la școală pentru o perioadă nedeterminată.
Sunt tristă. Mai aveam o speranță pentru clasa a XII-a și speram să
terminăm în mod normal liceul, cu festivitate de absolvire, cu petrecere, cu
toate evenimentele de care au avut parte generațiile din urmă. Însă, tot ce mai
sper acum, este să susținem examenul de bacalaureat în mod normal și o să-l
promovăm cu bine.
11
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Liceul nu a fost așa cum mă așteptam, dar,
doamna dirigintă, una dintre cele mai faine
persoane pe care le-am cunoscut, a fost mereu
alături de noi, ne-a ajutat când am avut probleme,
ne-a înteles și ne-a plimbat prin diferite locuri în
excursiile cu clasa din acești patru ani. Se implică
în orice lucru, ne motivează și pe noi să facem ca
ea, exceptând momentele în care insistă să ducem
până la sfârsit ceea ce am început. Ne întelege
mereu când suntem bolnave (știe ea la ce mă
refer) sau când nu putem ajunge la ore pentru că
avem ora de condus pentru obținerea permisului.
Voi posta aici câteva dintre amintirile de care am avut parte în liceu, cum
ar fi activitățile din EcoȘcoala, excursia de la munte din 2018 sau ultima zi de
școală înainte de vacanța de Crăciun, în ziua în care ne-am făcut unii altora
cadouri de Secret Santa.
12
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Cei mai frumoși ani
Bădărău Cătălina-Florentina
Se spune că cei mai frumoşi ani din
viaţa unui om sunt cei petrecuţi în liceu. Şi
dacă tot sunt numiţi “cei mai frumoşi ani”,
trebuie trăiţi din plin.
Anii de liceu nu se compară cu nimic în
lumea asta. Sunt atâtea lucruri interesante
ce se petrec în aceşti patru pereţi ai liceului,
încât nici nu-ţi mai vine să pleci de acolo.
Păcat că totul e trecător în lume şi că totul
va rămâne la un moment dat doar o
amintire plăcută. O amintire pe care, poate
peste câţiva ani, timpul nu ne va mai
permite să o rememorăm, iar clipele trăite alături de cele 31 de persoane chiar
să le regretăm.
Când am terminat cu examenul de capacitate din clasa a VIII-a eram
ȋncântată că o să trec ȋntr-o nouă etapă a vieţii mele, ȋn care am să ȋnvăţ lucruri
noi, că o să cunosc persoane cu diferite personalități şi că voi ȋncerca să mă
bucur de orice se va ivi.
Dacă cineva ţi-ar mărturisi că liceul e un paradis şi că ai parte numai de
dulcegării, să știi că nu e chiar aşa. Bineȋnţeles că orice treaptă pe care o urcăm
va fi mai grea decât precedenta, dar unde ar mai fi atunci bucuria de a răzbate
şi de a trece peste orice obstacol ȋnfăţişat de-a lungul drumului nostru?
Fiecare perioadă, fiecare schimbare din vieţile noastre va aduce atât
lucruri frumoase, cât şi greutăţi pe măsură. Depinde de tine dacă poţi să te
coordonezi şi să te organizezi ȋn aşa fel ȋncât să existe un echilibru ȋntre cele
două.
Am ȋnvăţat ce sunt prieteniile şi cât durează acestea şi recunosc că nu mai
am ȋncredere ȋn oameni aşa uşor, ȋnsă am reuşit să-mi fac prieteni niște oameni
frumoşi la suflet.
13
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Am decis ca fiecare an să fie plin de distracţie, voie bună, iar orice mi se
ȋntâmplă, să fie momente de amintit. Fiecare an, petrecut alături de acest
colectiv, m-a surprins plăcut prin simplul fapt că noi toţi suntem precum o
carte: avem tainele noastre pe care nu le dezvăluim decât celor ce ne citesc,
avem farmecul nostru aparte ce ȋşi lasă o amprentă vizibilă şi suntem foarte
spontani! Farsele făcute profesorilor, ȋmpreună cu toată clasa, absenţele
(ne)motivate de la ore, precum că X s-a dus la dentist sau că Y şi Z s-au
“ȋmbolnăvit”. Speranța cu care ne trezeam dimineața şi cu care veneam la
școală era că „poate nu se fac azi ore, iar dacă totuși se vor face, vor fi ore
scurte”. Cu noi nu prea a existat plictiseală, a fost mereu un acel quelque chose
ce nu a putut fi descris sau descifrat de către alţii, şi asta nu m-a supărat deloc.
Avem defectele şi calităţile noastre pe care am ştiut să le fructificăm din
plin ȋn aceşti ani. Suntem un colectiv care, știu sigur, că nu va fi uitat, chiar dacă
am mai depăşit măsura ȋn unele privinţe. Chiar și asta a făcut din noi oameni:
să greşim şi să ȋnvăţăm pentru a ne clădi nişte personalităţi puternice.
Când am trecut de la diriginta de gimnaziu la
cea de liceu, mărturisesc că totul a fost şi a decurs
aşa cum a trebuit. A fost, în același timp,
profesoara noastră, mama noastră, şi, ȋn special, o
prietenă foarte bună, care ne-a salvat în
nenumeroasele impedimente avute ȋn cale.
S-a implicat mult pentru a realiza acest colectiv unit. Ne-a acceptat şi cu
bune, şi cu rele, cu certuri, cu bucurii, cu năbădăi, defecte, pe care le-a
ȋndreptat cu multă atenţie şi grijă.
14
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Ȋi mulţumesc dragii noastre diriginte pentru
alinturile de părinte, pentru sfaturile dumneaei,
pentru momentele ȋn care ne-a explicat ce este
bine şi ce este rău. Fiecare elev care o va avea ca
profesoară va fi norocos. Ne-a certat de multe ori
cu ȋnţelepciune, afecţiune, ȋnţelegere şi multă
dragoste şi ne-a spus cu blândeţe multe lucruri. Noi am fost acel colectiv pe
care l-a preluat, cu dezavantaje, defecte, calităţi. Totul s-a ȋndreptat spre bine,
datorită ei. O să ne fie dor să ne certaţi, să ne amuzaţi, să ne ascultaţi, să ne
predaţi. Vă iubim, respectăm, admirăm, mulţumim mult pentru tot restul vieţii.
Nu am să uit nici profesorii care m-au ȋndrumat pe parcursul acestor ani şi
care m-au format omul ce sunt acum. O să ȋmi fie dor de profesorii care ne
amuzau şi glumeau cu noi oră de oră, care ne certau că suntem leneşi, deși noi
aveam capacitatea să facem multe task-uri şi de activităţile pe care le aveam cu
aceştia. Toate acestea vor rămâne nişte amintiri plăcute ce ne-au făcut anii de
liceu mai frumoşi.
Ȋn liceu, treci printr-o multitudine de stări, emoţii şi senzaţii pe care posibil
să nu le fi experimentat, dar asta nu e un lucru rău, ba dimpotrivă, te formează
un om mult mai puternic şi te ȋnvaţă că orice piedică e menită să te maturizeze
şi să te conducă pe drumul
cel bun. Chiar dacă anul
acesta este unul atipic şi
suntem trişti că nu ne vom
revedea la şcoală ȋn formula
completă din cauza acestei
pandemii, sunt optimistă că
tot răul este spre bine şi că
ne vom descurca cu toţii ȋn
acest an şcolar.
15
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Liceul mi-a dat încredere în mine
Buta Ciprian-Marinică
Din experiența pe care o am, liceul a fost,
și încă este, cea mai frumoasă perioada din viața
unui om din care iese cu schimbări majore.
Avem la dispoziție toată libertatea din lume,
avem prea puține griji, ca să ne mai pese de
responsabilități, tot ce ne înconjoară ne
zâmbeste și ne impune să prețuim toate
clipele. În liceu nu are niciun sens să te intristezi
gândindu-te la viitor, tot ce contează este
prezentul și modul în care te distrezi. Sau cel
putin așa mi s-a spus.
Ca efect al sutelor de zile petrecute în aceeași clasă, cu aceleași persoane,
la aceleași ore, fără doar și poate, apare cea mai puternică boală: blazarea.
Deși la început pare inofensivă și firească, poate prinde rădăcini atât de adânci,
încât vom rămâne cu ea pe viață (sper că nu și în cazul meu).
Momentan, problema cea mai mare, nu este bacul sau admiterea la
facultate, ci orele online, care pe cât sunt de obligatorii, pe atât de optionale
par. Este atât de greu dimineața, la ora de mate, când afară e încă întuneric, să
rezist tentației de a nu închide laptopul și să merg înapoi la somn, dar am
impresia că nota de la bac este mai importantă.
16
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Somnul este un element fundamental din viața unui licean, dar mă întreb
de câte ori am respectat minimul de șapte ore. Probabil nu de foarte multe ori,
dar adevarata întrebare este de câte ori m-am trezit la timp. Am încercat multe
metode care să mă ajute să mă trezesc devreme, dar niciuna nu a funcționat.
Uneori îmi puneam alarma și îmi camuflam telefonul în cele mai ascunse locuri
din camera pentru ca, atunci când sună, să nu o pot opri imediat și să merg
înapoi la somn. Nu a prea funcționat. În orice caz, cafeaua mi-a fost mereu
prietenă, când aveam nevoie de ea.
Să nu uităm că liceul nu înseamnă doar distracție. Trebuie să îmbinăm
utilul cu plăcutul, mai exact atunci când este vorba de învățat să fim siguri că
altă alegere nu avem. La început este greu, însă în ultimul an de liceu, am
început să realizez că nimic nu a fost în zadar.
Timpul a trecut extrem de repede, iar doamna
dirigintă, profesorii și colegii au contribuit la
conturarea persoanei care sunt astăzi.
În perioada liceului am devenit mult mai
matur, mai responsabil, și, cel mai important lucru,
am început să am mai multă încredere în mine.
17
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Suntem prima generație
ce experimentează învățământul online
Căruntu Cosmin-Teodor
Mi se pare incredibil cât de repede
a trecut timpul şi cum, dintr-o singură
clipire, acesta schimbă „în oameni mari,
nişte copii”. Am crezut că va dura o
eternitate, însă, după 4 ani, am realizat
că acum se termină etapa cea mai
frumoasă din viaţa noastră și că nu ne
mai putem întoarce la ea.
Liceul este locul unde începe
aventura numită adolescența, perioadă
care te maturizează și te face să privești
lumea cu alți ochi. Pentru majoritatea
oamenilor perioada petrecută în liceu
este de patru ani, însă, din păcate pentru
generația noastră, au fost aproximativ trei ani, din cauza pandemiei în care ne
aflăm.
Când am intrat pentru prima dată pe porțile liceului nu aveam prea
multe așteptări. Îmi doream să-mi întâlnesc noii profesori și colegi, să mă
înțeleg cu ei, să avem câteva hobby-uri comune pe care să le practicăm
împreună, să învățăm într-o clasă destul de modernă, lucru care nu s-a
îndeplinit, dar am reușit cu timpul să o “recondiționăm” împreună și, precum
orice adolescent, îmi mai doream să iau BAC-ul și să intru la facultate.
Din fericire, în ciuda emoțiilor pe care le aveam la început, am reușit să
mă împrietenesc cu toată lumea și mi-am găsit un grup de prieteni foarte
apropiați cu care-mi petrec timpul liber practicând diferite sporturi, mergând
cu bicicleta, origanizând diferite excursii, etc.
18
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Pe parcursul acestor ani am reușit sa organizăm două excursii (una în
Maramureș și una la Vatra Dornei), dar, mi-ar fi plăcut să mergem în mai multe
întrucât, în acestea ai ocazia de a-ți cunoaște colegii mai bine. Pe lânga acestea
mi-ar fi plăcut să nu fim despărțiți din cazua pandemiei, mai ales în ultimul
nostru an întrucât, de acum, cel mai probabil, nu ne vom mai revedea în
formulă completă decât la reîntălnirea de peste 10 ani. Noi suntem, probabil,
prima generație de elevi care experimentează la o scară așa de largă orele în
mediul online.
19
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Liceul mi-a deschis drumul spre viitor
Chiricescu Codruța-Ioana
Se spune că cei mai frumoşi
ani din viaţa unui om sunt cei
petrecuţi în liceu. Şi, dacă tot
sunt numiţi “cei mai frumoşi
ani”, trebuie trăiţi din plin. Anii
de liceu ne oferă momentul şi
locul ideal unde putem să visăm,
să dăm frâu liber fanteziilor,
putem să ne revoltăm căci, de ce
să nu recunoaştem, devenim cu
toţii aliaţii unui joc superb al
legendei.
Voi începe prin a spune că,
pentru mine, acești ani au adus
amintiri frumoase, de neuitat,
dar și amintiri mai puțin plăcute.
Am avut norocul de a intra la liceu într-o clasă cu un colectiv de 31 de elevi, din
care cunoșteam doar o fată pentru că mi-a fost colegă în gimnaziu. Asta nu mia
creeat nici cea mai mică problemă, deoarece am avut ocazia să cunosc noi
prieteni, colegi, caractere.
Pe lângă aceste aspecte, vreau să spun că am avut foarte multe de învățat
cu acest colectiv: am învățat să cooperez mai mult, să fiu mult mai deschisă, să
ascult mult mai multe păreri și să nu trag atât de repede concluzii. Acești ani
mi-au deschis noi drumuri spre Facultatea de Contabilitate și spre un viitor
mult mai frumos, dar, până la aceste noi oportunități, mai am de trecut un
examen foarte important: bacalaureatul.
20
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Iată că am ajuns și în ultimul an de
liceu, anul terminal, un an care pentru noi
trebuia să fie cel mai frumos an. Se pare că
acest virus, nu ne va lăsa nici măcar să ne
vedem așa cum am început în clasa a IX-a,
împreună, ca un colectiv. Pentru că
speranța nu moare niciodată, sper ca,
până la sfârșit, să fim iarăși împreună.
Nu voi uita niciodată acești ani frumoși, plini de emoțiile din orele de curs
sau de glumele dintre noi făcute pentru a trece mai ușor peste orice problemă.
Nu voi uita nici acele momente când temele noastre erau toate la fel, dar nici
de catalogul plin cu note de 10 și, uneori, chiar și de 2.
Anii de liceu nu se compară cu nimic în lumea asta.
Chiar dacă ne desparte o mască, tot cu zâmbetele pe față vom trece și de
această perioadă.
Voi privi acest capitol ca pe un nou început. Pentru mine nu va fi povestea
care se termină cu „Sfârşit”, ci cu… „Va urma…”.
21
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Liceul mi-a deschis perspective noi asupra vieții
Costan Tudor
Anii de liceu sunt cei care îți
deschid drumul pe care îl vei
parcurge de-a lungul vieții. Ei ne oferă
momentul şi locul ideal unde putem
să visăm, să dăm frâu liber fanteziilor,
putem să ne revoltăm căci, de ce să
nu recunoaştem, devenim cu toţii
aliaţii unui joc superb al legendei. O
legendă ce îmbină tragedii, regrete,
certuri, împăcări, iubiri, aplauze,
culori şi sentimente. Şi de ce să nu ne
bucurăm de toate acestea? Trebuie
să lăsăm ceva în urmă gen formule pe
bănci, un virus prin calculator, un 2
prin catalog ce ţine strâns de mână o absenţă şi câţiva nervi profesorilor.
Pentru mine începutul liceului a fost foarte optimist deoarece cunoșteam
deja majoritatea colegilor și am avut șansa de a întâlni noi colegi foarte de
treabă. Prima dată când am intrat în clasă am fost foarte dezamăgit de cum
arăta, dar nu trebuie să judeci o carte după copertă, întrucât profesorii au
compensat mult mai mult decât mi-aș fi putut imagina, iar, în cele din urmă, și
clasa a fost renovată.
Mi-am închipuit că la liceu materiile vor fi foarte grele, dar, spre
surprinderea mea, nu am avut prea multe bătăi de cap, bine, excluzând limba
română și limba franceză. Consider că liceul m-a maturizat și mi-a deschis noi
perspective asupra vieții.
22
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Nu voi uita niciodată fuga de la ore, prea râvnitul covrig de la chioşc,
zgomotele dese de caiete scăpate pe jos în timpul lucrărilor, orele când eram
somnoroşi, când toţi colegii ne plictiseam,
poreclele atribuite profesorilor şi colegilor,
lucrările când parcă apare câte o strălucire în
foaia colegului din faţă, conflictele cu
profesorii şi colegii, “furatul” temelor, vestita
scuză că era aglomerat la magazin, râsetele şi
şuşotelile din timpul orelor şi multe alte
peripeţii.
Cu toate acestea, nu tânjesc ca timpul să se întoarcă înapoi. Abia aștept
să trec de examnele ce vor veni și să văd ce îmi are de oferit viața mai departe.
23
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Sunt optimistă, deși visul numit “liceu” se încheie
Costea Cosmina
Țin minte și azi începutul clasei a
IX-a, când eram în curtea liceului și nu
cunoșteam pe nimeni. În primele
săptămâni de liceu mi-a fost greu să mă
integrez, să mă acomodez cu profesorii
și colegii. După testele inițiale m-am
descurajat foarte tare, simțeam că nu
voi face față și că restul colegilor sunt
mult mai pregătiți decât mine.
În toți acești ani am legat
prietenii, am pierdut prieteni de-o
viață, am cunoscut tot felul de oameni
cu păreri diferite de ale mele, mi-am
dat seama că din păcate sunt o fire
orgolioasă, am învățat că părerea celorlalți de multe ori nu contează, am
înțeles că părinții îmi sunt mult mai apropiați decât credeam și am realizat că
lucrurile mărunte mă fac cu adevărat fericită. Cred că anii de liceu ne-au
maturizat pe toți.
Cosmina din clasa a XII-a nu mai este aceeași cu Cosmina din clasa a IX-a.
Atunci eram timidă, naivă, încercam să par interesantă doar pentru a mă
integra, mă supăram dacă cineva îmi atrăgea atenția, nu puteam accepta sau
înțelege punctele de vedere ale altora. Consider că în prezent sunt o mai bună
versiune a mea, dar nu cea mai bună. Prieteni, colegi, profesori, părinți, cu toții
au lăsat o mică urmă asupra personalității mele. Am cunoscut atât de mulți
oameni și atât de diferiți, și am reușit să iau de la fiecare ce e mai bun.
24
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Am intrat la liceu cu visul de a deveni farmacistă, dar în tot acest timp
mi-am dat seamă că nu asta m-ar face fericită. Acum aș vrea ca pe viitor să fiu
medic veterinar sau kinetoterapeut.
Am multe amintiri din liceu alături de colegii mei, niște persoane mereu
cu zâmbetul pe buze și gata de distracție. Ultimul an a fost unul atipic, destul
de dificil atât pentru noi, elevii, cât și pentru profesori ori părinți, și cred că ne
dorim cu toții să ne revedem în formulă completă. Cu toate că anul ăsta a fost
unul diferit, în care ne-a fost greu să ne concentrăm, totuși la finalul anului ne
așteaptă un examen, bacalaureatul. Am emoții, simt că se apropie cu pași
repezi, dar totuși sunt optimistă. După bac fiecare o va lua pe drumul lui, vom
lua fiecare din noi lumea în piept, iar visul numit "liceu" se va încheia. Voi
aștepta cu nerăbdare să-mi revăd colegii.
Îmi voi aminti cu drag de Balul Bobocilor, de pauzele gălăgioase, de zilele
de naștere ale colegilor, de zilele de 8 martie, de activitățile în aer liber ori de
plantare pe care le făceam cu doamna dirigintă sau de agitația din zilele în care
ne făceam cadouri de Craciun.
25
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Cea mai bună decizie a mea
a fost să fac liceul în România
Cravcenco Artur
În prima jumătate a anului școlar din
clasa a IX-a F, m-am simțit un străin
printre colegi. M-a descurajat faptul că,
din câte știam, marea majoritate a
colegilor mei se cunoșteau încă din clasa
a întâia.
Aveam unele momente când
credeam că nu-i de mine să fiu aici, că
sunt prea străin. Totul a trecut spre
sfârșitul primului semestru. Cunoscusem
mai multe persoane, cu care mă simțeam
mai liber, persoane care m-au ajutat să
mă simt ca acasă și, pe lângă faptul că m-
au ajutat să mă integrez, m-au ajutat și la
temele pe care nu le înțelegeam prea bine. Erau acolo pentru mine când am
avut nevoie, cu zâmbetul pe buze mi-au explicat totul și, de câte ori am apelat
la ei, niciodată nu au spus nu.
Acum, după patru ani petrecuți împreună, trecând peste teze:)), peste
mai multe greutăți, chiar și unele neînțelegeri care au fost pe parcurs, pot
spune că mi-au devenit o familie.
Acum, când am ajuns în clasa a XII-a, pot spune că, atunci când m-am
decis să vin să învăț în România și să-mi depun dosarul la acest liceu, am făcut
cea mai bună alegere pe care am făcut-o. De asemenea, sunt convins că am
luat cea mai bună decizie atunci când am hotărât să nu renunț și să merg mai
departe.
26
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
În liceu am trăit cele mai frumoase momente petrecute alături de toți
colegii de clasă. Dacă aș putea să mă întorc înapoi în timp și aș avea șansa să
schimb ceva, nu aș face-o. Mai degrabă aș mai da o dată timpul înapoi pentru a
mai petrece patru ani de liceu începând în clasa a IX-a F la
cea mai tare clasă de științe ale naturii!!
27
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
În liceu am învățat să fiu elev acasă,
nu numai la școală
Darie Andrei
Încep prin a spune că anii de liceu au
fost pentru mine cei mai frumoși ani din
viața mea. Liceul este cea mai frumoasă
etapa din viata unui om, cel puțin eu așa
cred. În liceu te îndrăgostești prima oară,
tot aici îți faci cele mai puternice prietenii
și, nu în ultimul rând, înveți cum să
negociezi cu profesorii deadline-ul pentru
note.
În acești ani de liceu au fost și
momente grele și momente bune, dar
printre cele mai frumoase moment, au fost
excursiile pe care le-am făcut în fiecare an
în care mergeam la sky și făceam petreceri pe care nu le voi uita niciodată.
Când am început liceul, am nimerit în clasa de științe cu niște prieteni din
gimnaziu, cu care am strâns legătura mai mult în acesti patru ani din liceu.
Odată cu intrarea la liceu am avut niste surprize care au devenit realitate:
spre exemplu nu m-am așteptat ca profesorii să fie așa de exigenți chiar din
primele zile de școală, dar, cu timpul, m-am acomodat.
Nu pot spune că acesta este un lucru rău, pentru că în următorii ani am
realizat că toți profesorii ne vor binele și că, dacă nu ne-ar vrea binele, nu ,,near
mai bate la cap” cu foarte multe teme, teste, ascultări etc. :)
Acum, unul din cele mai dificile momente pe care le trăim cu toții, este
școala online. Datorită acestei pandemii noi, elevii, nu putem să mai mergem la
școală și ne este foarte greu să înțelegem de la unii profesori datorită
internetului, vremii nefavorabile, etc.
28
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Nu m-am gândit niciodată că voi fi în clasa a XII-a, elev de acasă, nu elev la
școală. Spun că este unul dintre cele mai dificile momente deoarece suntem
într-un an terminal și, dupa terminarea acestui an, urmează cel mai important
examen din viața noastră: BAC-ul.
În concluzie, anii de liceu au fost și voi rămâne cei mai frumoși ani din
viața mea, deoarece, chiar dacă am avut și momente mai putin plăcute, mi-am
creat cele mai frumoase prietenii, m-am maturizat foarte mult și am învățat
foarte multe lucruri noi pe care nu le puteam învăța în altă parte.
29
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Liceul e un carusel de experiențe
Dumitrache Laura Andreea
Liceul, pentru fiecare persoana
în parte, capătă un înțeles nou în
funcție de experiențele care definesc
cei 4 ani.
Pentru mine, acești patru ani au
fost un carusel de experiențe, mai
bune sau mai rele. Când am început
clasa a IX-a la liceu, nu știam prea
multe înfară de faptul că am intrat
unde mi-am propus. Colegii din anii
anteriori, mi-au povestit despre
experiențele lor, însă nu credeam că
tot ce se spune despre liceu este
adevărat: te va schimba, vei avea
multe amintiri cu care rămâi, o parte dintre cele mai frumoase momente din
viață o să apară la liceu.
La fel ca orice bobocel emoționat, clasa a IX-a a fost plină de emoții, când
cunoșteam profesori și colegi, un colectiv nou de oamenii care aveau să fie,
pentru patru ani de acum încolo, următoarea mea familie de la școală. Chiar
dacă clasa a IX-a, cu emoțiile ei, a fost un an mai greu, despre clasa a X-a voi
spune că a fost unul dintre cei mai frumoși ani.
Cel mai mare impact asupra mea ca persoană, l-au avut clasa a XI-a și
clasa a XII-a. Fiind ani terminali, anii în care încep primii pași în lumea de tânăr
adult, conștientizarea faptului că urmează să-mi iau propria viață în mâini, m-a
facut să ajung la concluzia că este timpul am o abordare mai responsabilă
asupra acțiunilor mele. Clasa a XII-a a fost cu siguranță la fel ca și finalul clasei a
XI-a, o surpriză.
30
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Un an plin cu noutăți din toate punctele de vedere: de la școala online
până la orele hibrid, totul a fost o experiență complet nouă pentru mulți. Neam
adaptat cu speranța că, în curând, ne vom întoarce în pupitrele de la liceu,
de care multora ne este dor deja.
Excursiile din liceu ne-au
apropiat ca și colectiv, lucru care a
fost vizibil de-a lungul anilor. La nivel
personal, am înteles că liceul este cu
adevărat o experiență care te
schimbă, în ciuda faptului că eram
sceptică când auzeam asta la 14 ani.
În liceu, chiar am format unele dintre
cele mai frumoase prietenii cu colegi
de la mine din clasă, cu care voi porni la drum d e acum încolo.
31
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Impresii de sfârșit de liceu
Frija Alexandra-Maria
Țin minte că, la începutul liceului, de
multe ori îmi spuneam că nu îmi va fi dor de
acești ani, că abia aștept să trec la
următoarea etapă din viața mea, așteptam
terminarea liceului și să încep facultatea.
Acum, în acest ultim an școlar, îmi dau
seama că liceul a fost o perioada frumosă,
cu bune și cu rele, care și-a pus amprenta
într-un mod pozitiv în viața mea, ce mi-a
oferit posibilitatea să trăiesc momente și
experiențe ce m-au ajutat să îmi conturez
personalitatea, să leg prietenii frumoase și
să îmi fac amintiri pe care mi le voi aduce aminte cu drag, mulți ani mai târziu.
De acest ultim an îmi pare cel mai rău, pentru că pandemia prin care
trecem a avut un efect puternic asupra școlii si elevilor, obligandu-ne să
renunțăm la stilul normal de educație, să abordăm unul nou, mai exact școala
online, care rupe din relația, comunicarea și socializarea noatră, a elevilor, dar
și cu profesorii.
Sunt recunoscătoare liceului pentru legăturile pe care le-am creat cu
niște oameni minunați, care sper, să nu se rupă niciodată. Îi mai sunt
recunoscătoare pentru profesorii pe care i-am avut, de la care am avut mereu
câte ceva interesant de învațat și, nu în ultimul rând, pentru doamna dirigintă,
care a fost răbdătoare cu clasa noastră, ne-a înțeles mereu, ne-a motivat și
ne-a ,,păzit spatele” când făceam câte o prostie.
32
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Acum nu-mi mai rămâne decât să mulțumesc acestor ani de liceu care
mi-au oferit multe lucruri și experiențe pe care le voi purta cu mine tot restul
vieții!
33
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
În liceu am făcut parte dintr-un colectiv minunat,
care a devenit o familie
Gheorghică Alina
Acești patru ani de liceu au fost
foarte interesanți, plini de momente
dintre cele mai diverse, colorate de
multiple stări prin care am trecut.
Încep prin a spune că am avut
norocul să fac parte din acest
colectiv minunat, să fiu alături de
colegii meu de clasă, niște persoane
deschise și amuzante, și de
profesori, cei care ne-au învățat
diverse lucruri și care ne-au
îndrumat, acum pot confirma,
foarte bine.
Ce mi-a plăcut mie, în toți
acești ani, a fost faptul că am reușit
să mă descopăr mai bine pe mine, să-mi aflu anumite calități ascunse, mi-am
făcut numeroși prieteni, care m-au ajutat să-mi depășesc niște temeri și în
prezența cărora mă simt în largul meu. Am multe amintiri și experiențe
frumoase și, nu în ultimul rând, mi-a plăcut că am avut ocazia să iau parte la
orele/lecțiile unor profesori excepționali, care m-au motivat să învăț și să-mi
croiesc un drum stabil spre viitor.
Din păcate, în ultimul an de liceu, s-au schimbat multe lucruri datorită
unei pandemii care ne-a dat toate planurile peste cap, care pe mine m-a
speriat, și, sincer, m-a făcut mai nesigură și mai nefericită. Acest an „atipic" a
venit și cu niște beneficii, în sensul că am avut mai mult timp pentru mine,
pentru cei dragi mie, și am avut mai mult timp dedicat studiului particular care
m-a ajutat într-un fel sau altul.
34
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Îmi doresc sincer să pot să repet acești patru ani de liceu, în ciuda
momentelor neplăcute, deoarece am experimentat multe situații, multe emoții
alături de niște oameni minunați, printre care se numără colegii de clasă și
doamna dirigintă care a reușit să realizeze un colectiv de excepție.
O să-mi dor de tot ce am trăit în inima acestei familii!
35
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Ani de liceu …
Grivolea Elena-Delia
Liceul este etapa din viața noastră în
care ne formăm o personalitate, începem să
ne maturizăm și, bineînțeles, se leagă cele
mai puternice prietenii. Pentru mine a fost o
perioadă reușită, în cele mai multe privințe,
deși nu a fost totul “roz”. În clasa a IX-a nu
mi-a plăcut deloc liceul, sau mai precis,
colectivul. Mă simțeam mereu singură și nu
îmi găseam locul în niciunul din
“grupulețele” formate deja.
Abia în clasa a X-a m-am mai
“dezghețat” și am scăpat de o mare parte din anxietatea socială din anul
precedent, când am reușit să cunosc cu adevărat niște persoane minunate. Ele
m-au ajutat să înțeleg ce înseamnă prietenia sinceră, dar cel mai important, m-
au ajutat să mă descopăr pe mine.
Doamna dirigintă a avut cel mai mare rol în educarea noastră, mereu
încurajându-ne să facem ceea ce ne pasionează în viață. Cred că îi mulțumim
cu toții pentru tot ceea ce a făcut pentru această clasă.
Legat de școala propriu-zisă, mi-au plăcut în special limba engleză și
matematica, o combinație cam ciudată dacă stau să mă gândesc.
Deși nu mi-a plăcut deloc să croșetez, îmi lipsește extrem de mult târgul
de Crăciun organizat de doamna profesoară de limba și literatura română. Aș
da timpul înapoi, ca să mai pot face globuri din lână colorată.
36
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Îmi pare rău că, din cauza situației actuale, nu putem finaliza experiența
de licean împreună. Colegilor le urez succes pe viitor la facultățile pe care vor
să le urmeze.
Adio, liceu!
37
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Viața de licean
După ce am trecut de grijile pe care le
aveam cu examenul de evaluare națională
din clasa a opta pe care l-am trecut cu bine,
vedeam viața de liceu ca pe un nou capitol
în viața mea. Continuam la profilul cu
specializarea științe ale naturii, unde m-am
regăsit cu mai bine de jumătate din elevii
cu care am fost la gimnaziu, în clasa
anterioară.
Groza Ștefan
În prima zi de liceu am intrat în noua
clasă unde am cunoscut-o pe doamna
dirigintă și pe noii colegi.
De-a lungul anilor, nu am avut așteptări în ceea ce urma să se întâmple,
am lăsat lucrurile să decurgă de la sine. La ceea ce nu m-aș fi gândit deloc că ar
putea fi o problemă era aspectul clasei, pe care am dorit să-l refacem destul de
mult, fiecare contribuind la câte ceva în parte .
La venirea iernii i-am propus o excursie doamnei diriginte, care a fost de
accord, și am mers, așadar, la Vatra Dornei unde am stat trei zile în care am
petrecut din plin.
De-a lungul acestor ani de liceu am participat la diverse activități,
(ecologizare, reciclare și plantare de copaci) la care am luat parte cu toții
împreună cu doamna dirigintă ne-a îndrumat tot timpul, ca, prin ceea ce să
facem, să putem salva natura.
Cu bune sau cu rele am trecut peste anumite obstacole cum ar fi această
perioadă de pandemie care ne îngreunează pregatirea pentru acest examen
important al vietii, bacalaureatul.
38
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Ca planuri de sfârsit de liceu, vreau să iau bacul cu note mari, să fiu
admis la o facultate care să fie pe placul meu și să îmi ofere o profesie bună
pentru viitor. Această perioadă de liceu a fost o etapă importantă a vieții mele,
în care am legat prietenii pe viață cu unii colegi.
39
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Cei mai frumoși ani
Hîrtopanu Răzvan-Ștefan
Se spune despre anii de liceu că
sunt cei mai frumoși ani din viața unui
om, dar și cei mai importanți ani.
Liceul este locul în care emoțiile,
iubirea, tristețea, fericirea, toate
sentimentele se întâlnesc.
Eu, începând din clasa a IX-a,
am simțit cu adevărat cum e să fii la
liceu pentru că am participat la balul
bobocilor în calitate de concurent
(unde am obținut titlul de Mister
Boboc), colegii din clasa a XII-a care
organizau balul mi-au împărtășit din
experiențele lor plăcute sau mai puțin
plăcute din viața de licean.
La capitolul învățătură nu performez, dar nu sunt nici ultimul. Vreau doar
să iau bacalaureatul cu notă mare, să pot intra la o facultate bună care să mă
ajute pe viitor, să duc un trai cât mai bun.
În toți acești ani am început să îmi fac prieteni noi, am cunoscut cea mai faină
fată, am mers la munte cu colegii, la mare cu prietenii, am trecut prin
experiențe de neuitat.
Clasa a XII-a nu prea am simțit-o deoarece, din cauza pandemiei, nu am
mers fizic la școală și am făcut online cea mai mare parte a orelor. Comunicând
doar online cu majoritatea prietenilor și profesorilor cred că nu-mi va fi ușor să
mă readaptez cu orele petrecute fizic la școală.
40
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
La finalul celor patru ani de liceu pot afirma cu tărie că sunt
#CEI MAI FRUMOȘI ANI
41
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
În liceu am avut norocul
să întâlnesc oameni deosebiți
Hogaș Bogdan-Gabriel
Din păcate liceul a trecut, dar
rememorez cu zâmbetul pe buze,
amintirile frumoase pe care le-am avut
în decursul a patru ani de zile alături
de colegi și de profesorii de la care am
avut multe de învățat.
Mă bucură faptul că am avut
norocul de a întâlni oameni geniali și
deschiși la minte ce m-au ajutat să fiu
omul de astăzi.
Vreau să le mulțumesc acestor
oameni speciali din viața mea și să le
cer scuze pentru toate supărările și
nervii aduși de mine pe parcurcul anilor de liceu.
Acum, la final, a venit și momentul terminării liceului, al ultimul an alături
de colegii din care, pe unii, îi cunosc de la grădiniță. Au fost patru ani în care
am creat prietenii, în care am învățat lucruri noi și ne-am maturizat împreună.
Voi rămâne veșnic recunoscător profesorilor și, mai ales doamnei
diriginte, pentru răbdarea acordată și pentru fiecare lecție de viață învățată.
Vreau să știți că-mi voi aduce aminte cu drag de acești ani frumoși petrecuți
împreună.
42
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
43
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Liceul m-a învățat cum să știu să merg mai departe
Huminiuc Simona
Când mă gândesc la anii de liceu îmi
vin multe cuvinte în
minte: prieteni, dezamăgiri, curaj, stres,
puterea de a merge mai departe,
anxietate. Nu toate sunt frumoase sau
poate cele mai potrivite, dar așa am văzut
experiența mea cu liceul. Nu cea mai
bună, dar nici cea mai proastă.
În toți acești patru ani am învățat
multe în școală, dar și în afara ei. Cred că
cel mai important lucru a fost că liceul nu
te pregătește pentru viața de adult,
ci doar pentru un examen care îți oferă
diplomă. Nu cred că asta este destul pentru viața care ne așteaptă, așa că în
acești ani an încercat să învăț tot felul de lucruri în afara școlii și, astfel, să mă
descopăr pe mine, să mă dezvolt. Am făcut voluntariat un an de zile, am
început să îmi descopăr pasiunea pentru citit și desen care să îmi ocupe timpul
liber, am stat mai mult pe lângă mama în bucătărie și am mai învățat câte ceva
de la ea sau am început să îmi fac un plan realist pentru viitor.
Pe lângă toate aceste lucruri practice, am primit multe lecții de viață pe
care le-am încercat pe pielea mea: prieteniile nu țin o viață și în această
perioadă întâlnești multe persoane "trecătoare". O să am din ce în ce mai
puțin timp liber pentru mine și va trebui să îl folosesc inteligent, de acum
încolo sunt capabilă să iau singură decizii care vor avea evident
consecințe. Nimeni nu o să aibă grijă de tine cum o vei face tu și, chiar
dacă sună egoist, de asta tu ești cea mai importantă persoană din viața ta.
Trebuie să îți faci „temele" și să muncești din timp, să nu lași pe ultima sută de
metri pentru că nimeni nu va face asta în locul tău, iar lista
poate continua fără ezitare.
44
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Înainte de a începe liceul tot auzisem faimoasa sintagmă „liceul este cea
mai frumoasă perioadă a adolescenței" și nu zic că nu, dar în cazul meu nu a
fost chiar așa. De obicei, nu îmi fac așteptări de la nimic și de la mine,
deoarece, dacă aș face asta și nu s-ar îndeplini, aș fi dezamăgită, așa că mai
bine nu îmi fac gânduri. Așa s-a întâmplat și cu perioada liceului. Nu mi-am
făcut așteptări sau speranțe. Totul a decurs normal, dar nu perfect, pentru că
nimic nu este perfect. Am avut parte de supărări și de bucurii, surprize
frumoase sau neplăcute și înclin să cred că toate au avut rostul și locul lor.
Voi merge mai departe la facultate și sper că am făcut alegerea corectă
și favorabilă pentru mine. Viitorul este mereu incert și nu pot spune de pe
acum ce mă va învața facultatea, că îmi va place maxim sau că mă așteaptă un
viitor strălucit și plin de împliniri. Toate acestea vor depinde de mine și ce voi
putea eu să fac: să îmi construiesc un viitor mai stabil și mai bun.
45
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Cum au fost colorați anii de liceu
Iacoboaia Monica
Când am intrat prima dată pe
porțile liceului, la începutul clasei a IX-a,
tot ce am văzut era nou: aveam colegi
noi, profesori noi, spații noi, emoții noi,
întrebări noi, și-atunci am experimentat
senzații precum curiozitate, frică, dar și
entuziasm deopotrivă. Pe parcursul
acestor patru ani am avut ocazia de a
mă decoperi și de a-mi cunoaște colegii,
de a deveni împreună un colectiv și, așa
cum spuneam de multe ori, o familie.
Pentru mine liceul și perioada
anilor de liceu, petrecuți într-un loc, care
nu a fost neapărat prima mea alegere, a reprezentat un timp util și memorabil
în care am avut posibilitatea de acumula cunoștinte, de a experimenta, de a
mă maturiza, de a întâlni persoane și a conștientiza faptul că fiecare lucru care
se întâmplă are un înțeles, un sens aparte pe care îl vom conștientiza în timp.
De aceea toată lumea spune că acești ani sunt neprețuiți și unii dintre cei mai
frumoși ai existenței noaste umane.
Pe parcursul acestor ani am avut mistagogi de toate felurile care m-au
introdus în misterul acestei lumi ce este compusă atât din experiențe prozaice,
cât și magice în egală masură. Printre maieștrii mei s-au numărat atât profesori
devotați, care mi-au demonstrat pe viu că o meserie trebuie să ne aducă nu
atât faimă social, cât mai ales, respectul comunității în care trăim și căreia îi
devenim utili. Am întâlnit oameni din aceeași generație cu mine care mi-au
oferit dintre cele mai interesante experiențe și cu care am împărtășit
provocări, bucurii, tristeți și tot ce presupune această perioadă a adolescenței.
46
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Printre cele mai mai memorabile experiențe cu care rămân din acești ani
sunt: excursiile la Vatra Dornei și în Maramureș, plantările și vopsirea băncilor
din curtea școlii, târgurile de Crăciun, serile românești, desenarea ceasului
atomic din clasă, consursurile la care am participat, orele de cor, ziua Europei
în care am gătit și mâncat, decorarea clasei în spiritul fiecărei sărbători care se
apropia și alte multe activități din preajma orelor și școlii altfel.
Sunt recunoscătoare pentru toate acestea și mă bucur că am avut ocazia
de a le petrece alături de oameni faini pe care nu îi voi uita niciodată. Părăsesc
liceul cu gândul că această despărțire este doar una temporară, doarece sper
să îmi revăd colegii fie la facultate, fie pe străzile orașului sau la întâlniri
organizate împreună.
Aș dori să închei acești ani având în minte cugetarea iluministă a lui J. J.
Rousseau: ,,Nu există fericire fără curaj.
47
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Perspectiva celor patru ani de liceu
Lipovanu Ioana
În momentul când am terminat clasa a
opta abia așteptam să intru la liceu și să
trăiesc „cea mai frumoasă perioadă a
vieții”, precum spunea toată lumea. Acum,
privind în urmă, pot spune că am avut
parte de multe experiențe pe care nu le voi
uita niciodată, care m-au ajutat mult să mă
dezvolt și să mă maturizez. Am început
liceul fiind destul de timidă și fără
încredere de sine, dar acum, la sfârșitul
clasei a XII-a, sunt mult mai pregătită
pentru următoarea etapă a vieții. Ideea de
a fi într-o clasă nouă, de a mă rupe de
mediul în care eram obișnuită, a fost o provocare destul de dificilă pentru
mine, dar am încercat să fiu cât mai prezentă și să țin cât mai bine pasul cu cei
din jurul meu.
În acest timp am încercat foarte mult să lucrez la părțile mele “negative”
în descrierea făcută în revista clasei din clasa a IX-a și să renunț îndeosebi la
sarcasm (la asta încă mai lucrez). Când am făcut acea descriere, nu am pus
mare suflet în ea, și nu i-am acordat mare atenție, neștiind cât de importantă a
devenit pentru mine acum, și cât de mult m-a făcut să-mi dau seama că m-am
schimbat. Am râs când am citit-o din nou. Pe vremea aceea, speram că liceul va
ține o eternitate, deoarece îmi era frică de ce se poate întâmpla după liceu.
Într-o doză mai mică, încă simt acea frică, deoarece am trecut de-a lungul
acestui timp prin diferite etape care m-au schimbat.
48
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Nu pot spune că a fost totul ușor. Am avut momente când nu mă simțeam
neapărat integrată în colectiv, fiind de multe ori nesigură pe mine și fiindu-mi
frică de ce era în jurul meu. Nu vreau să vă mint, am avut multe materii care nu
îmi plăceau și pe care le așteptam cu frică, care îmi aduceau numai
incertitudini din toate punctele de vedere. Totuși am reușit să trec peste
această fobie, dându-mi seama că, dacă voi continua așa, toată această
situație mă va dezavantaja. Nu am avut mari așteptări încă de la început,
pentru că știam că va fi greu și nu totul va fi pe placul meu, probabil nu voi
reuși să mă simt mereu în largul meu, însă am convingerea că am reușit să fac
tot ce mi-am propus și că am cunoscut pe cine trebuie pentru moment.
În acești patru ani am avut norocul să o am alături pe cea mai bună
prietenă a mea, Laura, pe care o cunosc de 12 ani de zile. Avându-ne una pe
cealaltă, ne-a fost mai ușor să trecem prin momentele dificile și să ne integrăm.
Alături de ea, Cosmin este un alt coleg pe care îl știu tot de 12 ani și cu care nu
credeam că voi fi în aceeași clasă așa de mult timp. Pot spune că îmi vor lipsi
momentele când mergeam toți trei de la școală spre casă. Iar pe lângă ei, am
descoperit și alți omuleți frumoși care au contribuit la dezvoltarea mea
personală și care, treptat, au avut un rol important în viața mea. De la fiecare
am avut ceva de învățat, să comunic mai ușor, să nu pun totul la suflet, să știu
când să iau o pauză și să mă bucur mai mult de fiecare moment, și, cel mai
mult, m-au ajutat să mă ridic când mă simțeam învinsă.
În afara școlii, voluntariatul m-a ajutat mult să mă deschid și să cooperez
cu cei din jurul meu. În acest cadru, totul a fost spontan și nu mă așteptam să
îmi placă așa de mult toate activitățile la care am luat parte.
49
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Într-una din vacanțele mele de vară am fost într-o tabără care mi-a adus
cele mai frumoase momente pe care le puteam avea în perioada adolescenței.
Prin intermediul acesteia, am reușit să leg multe prietenii, care știu sigur că vor
dura mult timp de acum încolo. Am întâlnit oameni extraordinari care au
apărut în momente cheie din viața mea și care mi-au fost alături.
La jumătatea clasei a XI-a viața avea să mi se arate sub cu totul altă formă, iar
eu nici nu îmi dădeam seama. La începutul pandemiei totul era o glumă pentru
mine. Mă bucuram că pot să stau acasă două săptămâni, având în vedere că fix în
prima zi de izolare aveam un test destul de greu la limba română. Dar, aceea
perioadă scurtă, s-a prelungit din ce în ce mai mult și eu începeam să îmi dau seama
că nu e ceea ce credeam. Nici nu îmi imagineam câte avea să-mi fure această boală
și cât de grea va fi perioada următoare. După doar o jumătate de an normalul a luat
o altă semnificație și viața mea s-a schimbat radical. Am fost nevoiți să facem ore
online, să înțelegem totul de pe un mic ecran și să socializăm din ce în ce mai mult
doar în mediul virtual. Faptul că nu am mai mers la școală nu a fost neapărat o
problemă pentru mine, reușeam să mă concentrez mai mult pe materii de examen,
însă chiar simțeam oboseala zilnică din cauza lipsei de mișcare și îmi lipseau enorm
întâlnirile cu prietenii mei. Nu pot spune cum s-a terminat clasa a XII-a pe timp de
pandemie pentru că în momentul ăsta nu am ajuns acolo, dar, dacă citești asta întrun
viitor mai îndepărtat și vrei să afli, lasă-mi un mesaj și îți povestesc.
Acum, dacă cineva mi-ar spune să iau totul de la capăt, cu siguranță nu
mi-aș mai dori. Liceul este o perioadă pe care o las total în urmă, pășind
încrezătoare spre viitorul ce mi se arată.
Și, în final, pot să vă dau un sfat: mergeți cu încredere în direcția visurilor
voastre!
50
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Impresii despre anii de liceu
Lipovanu Roberta-Maria
Să fii licean, cred că este perioada “de
glorie“ a fiecăruia dintre noi, dat fiind faptul
că este perioada în care poți explora,
experimenta, poți îmbina utilul cu plăcutul, te
cunoști pe tine însuți, ești pus în fața unor
situații care te îndeamnă să te maturizezi, iar
nu în ultimul rând, să pui temeliile vieții
profesionale, cât și adultului care urmează să
devii.
Pentru mine liceul a fost cea mai
așteptată perioadă și, sinceră fiind, nu știu
dacă acest entuziasm se datora impresiilor pe
care orice copil le avea pe baza serialelor americane, în care fiecare zi e un
prilej de distracție, de evenimente neașteptate în curtea școlii, sau se
datorează unei prisme mai realiste, și anume cunoscuților care aveau doar
cuvinte de laudă la adresa acestor ultimi ani de școală, ca fiind de altfel și cei
mai frumoși, în care se leagă prietenii, poate pe viață, și în care se creează
amintiri de neprețuit.
Liceul nu mi-a lăsat deloc un gust amar, deși în clasa a IX-a eram oarecum
dezamăgită de faptul că liceul nu era tocmai cum îmi imaginam: lecții multe,
profesori noi al cărui stil de predare poate era mult mai alert decât am fost
obișnuiți în anii precedenți. Într-adevăr, această experiență este unică, cu atât
mai mult cu cât generația mea a avut, să-i zicem “norocul”, de a fi școlari de
acasă din fața unui laptop, în ultima parte a liceului. Cred că școala online i-a
făcut, chiar și pe elevii care detestă școala, să-și dorească să ne întoarcem la
stilul tradițional de învățare, unde socializarea nu însemna să ne dăm mesaje
pe Facebook, ci să discutăm făță-n făță, să ne adunăm la un joc de cărți, să
povestim și, nu în ultimul rând, să ne bucurăm de compania celorlalți.
51
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Dintre toate evenimentele din acești ani de liceu, școala online aș fi vrut să
nu aibă loc vreodată. În acești patru ani de școală domnii profesori au distrus
ideile preconcepute pe care le aveam referitoare la dascăli, dovedindu-se
prietenoși, înțelegători, detensionați și, în acelașii timp, foarte profesioniști, neau
învățat și alte lucruri folositoare pentru viața de după școală. În special
doamna noastră dirigintă, doamna Emilia-Felicia Coșniță, a demonstrat că un
profesor poate fi mai mult decât o persoană care vine „să își facă treaba și
atât”. Faptul că este foarte implicată în activități interesante, la care ne
îndemnă și pe noi să participăm, faptul că nu ne-a tratat niciodată cu
superioritate, că ne-a înțeles de fiecare dată și, nu în ultimul rând, firea
dumneaei veselă, la a cărei oră nu simțeai că te afli într-o sală de clasă, nu
puteai fi trist niciodată, care îți însenina toată ziua, chiar dacă se nimerea ca în
acea zi să avem cel mai greu test.
Această etapă din viața de adolescent a fost mult mai ușoară de dus și
datorită colegilor pe care i-am avut. Ne-am format un colectiv, poate nu cel mai
unit, dar în care te simți ca între prieteni și cu care e frumos să îți petreci 5-6
ore aproape în fiecare zi. Am mai învățat că nu e chiar așa de rău pe cât pare
să-ți petreci o după-amiază citind cărți românești, că este important să fii
informat despre oamenii de cultură români pentru că, atunci când va veni
vremea să plecăm din școală, se va lua în considerație bagajul de cunoștințe pe
baza căruia se va “califica” și liceul în care am studiat în acești ani de școală.
Ce îmi doresc pe viitor este ca toți să luam bacalaureatul cu note de care
să fim mândri, să ajungem la facultățile pe care ni le dorim și să avem parte
toată viața de oameni la fel de deosebiți ca cei de care ne-am bucurat în anii de
liceu.
52
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
O etapă pe cât de frumoasă, pe atât de serioasă
- liceul
Lupu Raluca-Maria
Deși a fost un an dificil pentru
experiența mea de licean și, cel mai
probabil a tuturor colegilor, m-am
adaptat situației actuale a
învățământului. Deși cam strictă, fără
niciun fel de interacțiune sau
diversitate, în cele din urmă am ajuns
să cred că a fost o învățătură, pentru
noi toți, pentru a ne da seama de
adevărata valoarea a lucrurilor pe care
le avem.
Aș putea spune că mi-am dat
seama că tot ceea ce mi se părea
banal, obișnuit, în fiecare zi de liceu, precum interacțiunile dintre mine și
colegi, dintre mine și profesori, jocurile de cărți făcute într-un mod ascuns
pentru a nu fi prinși de profesori, care acaparau pauzele, toate excursiile la
care am participat alături de colegi, fiecare discuție cu anumiți profesori despre
teme dintre cele mai diverse care ne animau, ne-au făcut să ne dăm seama că
liceul este o etapă pe cât de frumoasă, pe atât de serioasă.
Toate aceste lucruri îmi lipsesc enorm acum. Realizez cât de importante
erau pentru dezvoltarea mea, cât de frumos a fost să le împărtășesc alături de
oameni minunați și cât de fericită mă făceau acestea.
Acum, la finalul liceului, îmi doresc să spun că rămân recunoscătoare
tuturor persoanelor care m-au ajutat în acești ani de liceu și nu doar într-un
plan al cunoștințelor acumulate, ci mai ales, într-un plan moral și spiritual.
53
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Acum pot aprecia cu adevărat fiecare morală, ținută de diverși profesori,
pe care acum îi apreciez mai mult decât la început, acum pot spune că, deși îmi
doresc mult să trec la o altă etapă din viață, la fel de mult îmi doresc să rămân
în acești ani de liceu.
54
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Liceul mi-a consolidat dorința de a deveni medic
Maftei Cosmina-Maria
Cu toate că am urmat și un an de
gimnaziu în același liceu și îi cunoșteam pe
unii colegi și profesori, emoția primei întâlniri
a fost una ce nu poate fi descrisă în cuvinte.
Încă din prima zi de liceu am avut speranțe si
visuri.
Liceul este una dintre cele mai frumoase
etape ale vieții, iar eu am așteptat-o cu
nerăbdare. Cu bucurie pot spune că am
consolidat relația de prietenie cu vechii colegi
și mi-am făcut prietenii noi. Cu unii dintre ei,
sunt convinsă că voi fi prietenă pentru toată
viata.
Încă de când mi-am ales specializarea, am știut că vreau să devin medic și
am rămas la aceeași opțiune. Am avut șansa să am profesori care să mă
ghideze, să mă formeze și sper că voi reuși să îmi îndeplinesc visul.
Doamna dirigintă a avut un rol important în formarea noastră și în a ne
simți împreună ca o adevarată familie, implicându-ne în diferite activități,
excursii, proiecte.
Privind în urmă, fiecare experieță din această perioadă, m-a dezvoltat, m-
a maturizat și, sunt sigură, că îmi va fi dor chiar și de emoțiile trăite în timpul
celor mai grele teste, de banca în care am stat, de clasă, de TOT.
55
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Îmi pare rău că din cauza situației epidemiologice actuale am pierdut luni
în care ne-am fi bucurat de o parte din ultimii ani de școală. Îmi doresc ca
măcar finalul acestui liceu să fie unul NORMAL, în care să petrecem împreună,
să ne bucurăm unii de alții, să ne luăm cu adevărat rămas bun de la această
perioadă deosebită-frumoșii ani de liceu.
La întâlnirea de zece ani, îmi doresc să ne întâlnim cu toții și fiecare dintre
noi să fie fericit că și-a atins telul, iar profesorii să fie mândri de noi.
Îmi voi aminti cu plăcere de această etapă din viața mea și sunt mândră
că am făcut parte din această clasă și acest liceu.
56
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Sper ca dorințele mele de viitor să se adeverească
Mandric Andrei-Ciprian
Încep prin a spune că, până în
momentul de față, liceul a fost cea mai
frumoasă periodă din viața mea. La
sfârșitul clasei a VIII-a auzeam, din partea
tuturor prietenilor mai mari, că la liceu e
foarte fain și lejer. Asta până în prima
săptămană din clasa a IX-a, când mi-am
schimbat părerea în această privință.
În primul semestru din liceu am fost
foarte frustrat, pentru că era foarte multă
materie pe care nu o înțelegeam, până
când mi-am dat seama că la liceu multe
lucruri trebuie luate ca atare și, astfel, viața mi-a devenit mai lejeră. Nu mai
spun de glumele și “părăseala” pe care o făceam în ore, toate pauzele alea
lungi când profesorii uitau să vină la oră.
Pe parcusul anilor am avut parte de multe întâmplări frumoase, dar și mai
puțin frumoase. Am cunoscut oameni noi, colegi și profesori de care sunt
foarte încântat în mare parte. Tot în această perioadă am consolidat niște
relații de prietenie, în special cu băieții cu care am petrecut împreună foarte
mult timp, pe care sunt convins că o să contez și peste 15, 20 de ani.
În liceu am avut parte și de prima iubită, moment care nu poate fi descris
în cuvinte. Totul se rezumă la o experiență unică ce trebuie trăită pentru a fi
înțeleasă. Cu fetele din clasă nu pot să zic că am o relație foarte bună, pentru
că e mai dificil cu ele. Așa e cu fetele!
La începutul semestrului al II-lea din clasa a XI-a, totul s-a schimbat
radical, din cauza unui moment crucial în întreaga lume, pandemia de Corona
Virus. Viața aia frumoasă de licean s-a schimbat în ceva ce nu pot explica.
57
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Cursurile făcute online înseamnă o pierdere de vreme pentru mine. Dar
nu e doar asta. Și distanțarea de colegii mei a însemnat un lucru tulburător dea
dreptul.
Începutul clasei a XII-a a adus foarte multe schimbări: învățământ hybrid,
atitudini diferite în rândul profesorilor, dar și al colegilor, care au suferit multe
transformări, din păcate, în rău. Acestă perioadă a fost una foarte grea din
toate punctele de vedere. Cu toții ne-am chinuit să învățăm cum am putut,
pentru că avem un examen la sfârșit de an școlar. Acesta îmi dă foarte mulți
fiori, deoarece mă simt nepregătit, din foarte multe perspective, dar, cel mai
mult, mă deranjează lipsa simulărilor, care, într-un fel sau altul, te pregăteau
tehnic, psihic și, chiar, științific. Pentru că mă ghidez după principiul unei vorbe
din bătrâni “După ploaie, iese soarele”, sper ca totul să se termine cu bine.
Îmi doresc ca dorințele mele pentru viitor să se adeverească, să iau bacul,
să intru la facultatea la care îmi vreau să continui, să iau permisul de conducere
și, nu în ultimul rând, îmi doresc să fiu sănătos și să mă bucur de fiecare clipă.
Toate astea nu se pot realiza fără a munci și a învăța, atât cât e nevoie.
58
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Patru ani de neuitat
Moglan Ioana-Cosmina
Cred că oricine ajunge să citească acest
articol se așteaptă să vadă un ”feed-back” al
meu în urma celor aproape patru ani de liceu
care au trecut (sau observă că iar am scris
două pagini și mă întreabă: ”cum de ai reușit
să scrii atât de mult??”). Ideea e că, nu mă
pricep la a începe un articol, lucru ce s-a putut
observa și din scrierile mele precedente. Îmi
adun ideile pe parcurs și le las să se scurgă pe
foaie, ceea ce voi face și acum.
Aș începe cu un ”fun fact”: unul din
lucrurile care îmi vor lipsi cu adevărat după
terminarea liceului va fi scrisul tradiționalului articol anual pentru revista clasei,
activitate ce, an de an, devine din ce în ce mai palpitantă și îți oferă la sfârșit o
satisfacție cu atât mai mare, cu cât ești presat de mai
multe lucruri deodată: lipsa timpului, teste, teme, doamna dirigintă, cu o
capacitate de înțelegere, cutez a spune, infinită, care prelungește deadline-ul
de vreo 4-5 ori, poate-poate reușești și tu să termini de scris articolul,
probleme tehnice și altele.
Anul acesta mi-a fost cel mai greu să scriu articolul pentru revista clasei.
L-am tot amânat câteva luni bune, găsindu-mi tot felul de scuze: ba că nu am
timp, că am de lucrat pentru bac/admitere; ba că nu pot acum, că vreau să mai
citesc ceva; ba că nu îl scriu acum, că vreau să caut niște poze mai bune sau nu
am încă ideile structurate în minte și voi bate câmpii (scuza asta cred că a fost
cea mai tare, având în vedere că niciodată nu reușesc să îmi organizez ideile
înainte de a scrie). Așa m-a prins pe mine ajunul Anului Nou, cu urătorii la
geam, cu focul arzând în sobă și mirosul sarmalelor ce fierb molcom pe plită
inundându-mi nările, cu colindele răsunând în boxe și cu invitații porniți pe
drum, scriind articolul mult așteptat.
59
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
N-am nicio idee cu ce aș putea începe. Pentru mine, liceul a fost, și încă este,
cea mai frumoasă perioadă a vieții mele până în prezent. Acești patru ani m-au
modelat, m-au transformat în persoana care vă scrie acum, (dacă e să mă întrebați
pe mine) o persoană responsabilă, plină de viață și speranță, o persoană care are
încredere în forțele proprii, lucru pe care nu l-aș fi putut spune acum patru ani. Am
cunoscut atâția oameni minunați, atât colegi, pe care mi i-am făcut prieteni, cât și
profesori, care mi-au devenit mentori spirituali și modele în viață, încât nu am
cuvintele necesare pentru a-mi exprima recunoștința și bucuria care îmi cuprind
sufletul atunci când văd cât de departe am ajuns și ce drumuri neașteptate,
deschise de acești oameni, mă așteaptă mai departe.
În liceu am legat prietenii pe care sper să le păstrez pe viață, pentru că simt că
oamenii care mă înconjoară în prezent sunt oamenii cu care aș putea merge și prin
foc, numai să rămânem împreună, oameni cu care știu că oricât de întunecat ar fi
tunelul în care mă aflu, mă vor scoate mereu la lumină, indiferent de situație.
În liceu am avut parte de cele mai frumoase amintiri, cele mai năstrușnice
excursii cu clasa, cele mai frumoase experiențe care m-au călit și m-au învățat
trei lucruri de bază:
1. Cel mai frumos lucru din lumea asta este să împarți;
2. Să lucrezi în echipă poate fi de zece ori mai palpitant și constructiv
decât să lucrezi singur;
3. Viața e frumoasă!
Voi lăsa pozele să vă vorbească despre experiențele mele de până acum,
pentru că mie mi-ar lua prea mult să scriu în cuvinte tot ce am trăit:
Dacă în liceu am intrat timorată, plină de frici și diferite anxietăți, închisă
în mine și cu destul de multe idei preconcepute, acum pot spune cu mâna pe
inimă ca sunt un alt om, dovadă că școala nu doar îți oferă informații legate de
diferite domenii, școala, prin oamenii ce stau la baza ei, îți oferă o educație.
Un moment din liceu pe care nu îl voi uita vreodată este ceva, pe cât de banal,
pe atât de amuzant: eram la ora de geografie opțional, în clasa a X-a. În acea zi era
și ziua de naștere a lui Andrei Mandric. Din nefericire, cadoul doamnei profesoare
pentru el avea să fie un test la geografie, pentru care nimeni nu învățase, deoarece
60
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
noi în orar aveam opționalul. Toată lumea era revoltată și nimeni nu voia să dea test.
Doamna profesoară, văzând că nu o scoate la capăt cu noi, ne-a ridicat în picioare la
marginea băncii și ne-a spus: ”Protestați!”. Noi, luați prin surprindere, am început săi
cântăm lui Andrei clasicul ”Mulți ani trăiască!”, în timp ce acesta se îndrepta către
catedră să îi ofere doamnei profesoare o ciocolată. Literalmente, doamna, la fel de
surprinsă ca și noi, a început să râdă cu poftă (însă de test tot nu am scăpat).
Perspectiva mea asupra viitorului? Ei bine, aici se complică puțin treaba.
Îmi doresc nespus de mult să iau Bacalaureatul cu note bune, să reușesc să
intru la medicina și să mă descurc la această facultate, ca mai departe să îmi
îndeplinesc visul de a profesa în domeniul sanitar. Cineva spunea că: ”Nu
trebuie să te oprești din a visa decât atunci când visele tale te sperie; atunci e
momentul când trebuie să îți aduni toate forțele și să îți transformi visele în
realitate!” și mă simt suficient de determinată să fac acest lucru.
Îmi vor lipsi multe lucruri după ce se va termina liceul, dar nu voi uita
niciodată cine sunt, cine am fost și de unde am pornit. Voi purta mereu în
suflet oamenii pe care mi-a fost dat să îi întâlnesc și bagajul de amintiri cu care
pornesc acum în viață pe drumul anevoios al maturității. Vă mulțumesc nespus
de mult că mi-ați fost alături până acum!
61
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Anii de liceu au trecut prea repede
Niță Paula-Andrada
Cine ar fi spus că patru ani vor trece
repede? Cine ar fi spus că patru ani nu
sunt îndeajuns pentru a-ți petrece timpul
cu prietenii care, pe deasupra, îți sunt și
colegi?
Clar, nu eu.
Deși acești patru ani au trecut atât
de rapid, am reușit să strâng o mulțime
de amintiri cu clasa. O să-mi lipsească
împodobirea bradului, clasa plină de
luminițe și cadourile de sub brad, pauzele
în care jucam șeptica sau război, dar și
excursiile alături de d-na dirigintă, care
erau pur si simplu geniale. În acești patru ani am înțeles că e foarte greu să legi
prietenii de durată și, dacă reușești, ești cel mai norocos. În ultimii patru ani
am realizat atât de multe alături de colegi, faptul că încrederea și prietenia
sunt importante, că zicala “toți pentru unul și unul pentru toți” e chiar
adevarată și, tind să cred, că este un pas spre maturitate. Până la urmă clasa a
devenit o familie, un cuib protector, iar acum fiecare dintre noi își ia zborul și îți
croiește un drum individual.
Deși au fost și momente nefericite, cred că, ce m-a făcut să mă maturizez
și să iau niște decizii foarte importante asupra viitorului meu, a fost un grup de
cinci colege ce, nu mă așteptam să-mi devină într-un timp atât de scurt, cele
mai bune prietene. Ele au fost mereu acolo când aveam nevoie de ceva, ele
erau sprijinul meu emoțional și psihic.
62
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Și, desigur, nu am cum să uit de cea care
mi–a fost timp de patru ani de zile (de fapt
trei ani, ms corona) colega de bancă. Îi
mulțumesc din suflet că a fost alături de
mine, m-a sprijinit în toate momentele grele
(mai ales la teste) și a fost mereu acolo,
atunci când aveam nevoie de un sfat sau, pur
si simplu, aveam nevoie de o cafea.
Deși deocamdată nu realizez, îmi dau seama că această despărțire de
viața de licean mă va șoca puțin, mă va întrista în cele din urmă, deoarece cei
ce mi-au devenit familie, într-un sfârșit, vor deveni doar cunoștiințe.
63
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Anii de liceu văzuți prin ochii mei
Puiu Ana-Maria
Se spune că liceul este cea mai
frumoasă etapă din viața unui om. Spre
deosebire de gimnaziu, în liceu, odată cu
alegerea specializării, ne formăm cu
adevărat bagajele de cunoștințe, de data
aceasta conștienți de alegerea făcută.
Construim relații de prietenie, relații
amoroase, conflicte de lungă sau scurtă
durată.
Când m-am înscris la științele naturii la
Liceul Teoretic “Miron Costin” Pașcani și
am aflat că am ocupat locul pe care mi l-am
dorit, m-am bucurat, știind că acest profil
îmi va oferi informațiile cu care voiam să continui după terminarea liceului.
Fiind o fire sociabilă și îndrăzneață, în clasa a IX-a am încercat să socializez
aproape cu fiecare din colegii clasei și, am încercat pe cât posibil, să-mi formez
cât mai multe prietenii. Am avut așteptări foarte mari în ceea ce privește
comunicarea și sinceritatea, în special. Din partea colegilor a fost mai puțină,
dar, în felul nostru, sinceră să fiu, ne-am înțeles cât s-a putut.
Timpul a trecut, iar, pe parcursul celor patru ani, opțiunile și viziunile mele
asupra a ceea ce îmi doream, mi s-au schimbat constant. Perspectiva pe care o
aveam mi s-a transformat incredibil de mult, fiind influențată de toate
întâmplările mai bune sau mai puțin bune pe care le-am trăit. De altfel, toate
au fost constructive.
Doamna dirigintă a fost cât se poate de transparentă. A fost o dirigintă
excelentă, a încercat mereu să păstreze pacea, să rezolve totul indiferent cât
de greu a fost, iar, cel mai important lucru, ne-a înțeles în multe situații, ceea
ce nu mulți profesori reușesc.
64
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Acești patru ani mi-au oferit șansa să mă cunosc mai bine pe mine, să nu
las nicio piedică să mă doboare, să nu renunț, să fac tot ceea ce îmi place și sămi
spun mereu punctul de vedere, iar acestea se datorează oamenilor cu care
am interacționat în acest liceu, profesorilor în special (unii mai mult, alții mai
puțin), care m-au pus pe gânduri în unele situații, fără ca ei să-și dea seama.
Văzut prin ochii mei liceul a fost și va fi una
dintre cele mai importante etape din viața mea,
pentru că am simțit o dezvoltare puternică, atât
pe plan profesional, cât și pe plan personal și asta,
consider eu că, înseamnă mult în viața unui om.
65
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
În liceu am realizat
ce importante sunt lucrurile care ne diferențiază
Roșca Ariadna-Dumitrița
Este perioada care a avut un impact
imens asupra noastră, o perioadă în care
am evoluat, mai mult sau mai puțin, o
perioadă în care conștiința noastră a
înflorit sau nu, o perioadă în care toate
credințele și convingerile noastre, fie s-au
concretizat, fie s-au estompat.
Privind din exterior viața de licean,
aceasta poate părea inofensivă, presărată
doar de realizări, experiențe și amintiri
frumoase, pentru ca noi, în general,
tindem să canalizăm toata atenția pe
rezultate și finaluri, și să neglijăm
parcursul.
Aș minți dacă aș spune că liceul este doar despre zâmbete și ce mișto e să
fii adolescent, fiindcă nu e așa mereu, dar, cu toate astea, cred că tot liceul nea
învățat cum să îmbrățișăm toate lucrurile care ni se întâmplă, să ni le
asumăm pe cele cu pricina, iar, mai apoi, să trecem peste ele sau să le
rezolvăm, în funcție de împrejurări.
În ceea ce mă privește, sunt foarte recunoscătoare pentru acești ani de
liceu, pentru modul în care s-a petrecut totul, pentru că am evoluat, pentru că
s-au petrecut niste schimbări uriașe, pentru că a ajutat la conturarea
personalității mele, pentru că am cunoscut oameni extraordinari, pentru acei
profesori care ne-au pregătit nu doar pentru viitorul academic, pentru că am
avut de învățat tot felul de chestii interesante, pentru că am descoperit tot
felul de persoane și, mai ales, pentru că am realizat cât de importante sunt
lucrurile care ne diferențiază.
66
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Ultima perioadă, mai exact
al doilea semestru al clasei a XI-a
și, bănuiesc, tot parcursul clasei
a XII-a ne-a pus la încercare, nu
doar pe noi, elevii, ci și pe
profesori și toti cei care
contribuie la viitorul nostru
școlar. Nu a fost o perioadă
plăcută, dar, cu siguranță, a avut
o influență incredibilă asupra
noastră.
Când am scris acest articol
nu mi-am făcut un plan. Pur și
simplu m-am așezat în fata
laptopului și am început să scriu.
O fi bun, n-o fi, nu știu, dar, un
lucru e sigur, este părerea mea
sinceră despre anii de liceu.
Nu am intrat în detalii, pentru că n-aș mai termina de
scris, dar sper că s-a înțeles ce am vrut să transmit și tot
ce-mi doresc pentru noi toți e multă motivație, poftă de
muncă și un strop de noroc încât să ajungem să ne
materializăm toate dorințele și să contribuim într-un mod
pozitiv la această lume.
Ariadna (sau
Adriana), cum vreți
67
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Liceul din România, o amprentă puternică în amintirea mea
Rusu Vadim
Totul a început acum patru ani, când
am absolvit gimnaziul în Republica
Moldova și eram pus la răscruce de
drumuri în a-mi alege viitoarea școală pe
care urmă să o frecventez. Propuneri au
fost multe, însă cea care m-a atras cel mai
mult a fost aceea de a urma un liceu din
România. Pentru mine provocarea cea
mare era de a face față într-o țară complet
necunoscută, să fiu departe de părinți, de
bunici și de cei dragi.
Momentul culminant a fost atunci
când, pentru prima dată, am pășit în curtea școlii. Era o mulțime de elevi și
părinți, ce mi se păreau curajoși și neînfricați în comparație cu mine. Nu
știam ce colegi voi avea, unde trebuie să ne întâlnim, cum arată diriginta.
Eram complet dezorientat, însă, pe parcurs, lucrurile au început a se echilibra.
Cea mai dificilă a fost perioada de acomodare cu colegii, profesorii și
metodele lor de predare și, de ce nu, cu viața de cămin. Înainte de toate, vreau
să le mulțumesc tuturor profesorilor care ne-au ghidat în acești ani, care ne-au
suportat, au avut răbdare și au fost înțelegători cu noi, dar și pentru că nu au
făcut diferențe pentru că sunt elev de altă naționalitate.
Nu ar fi corect să nu le mulțumesc colegilor mei dragi, care m-au ajutat să
mă integrez ușor în cercul lor de prieteni, care m-au susținut și cu care am
legat prietenii foarte bune. Sunt convins că peste ani ne vom aminti cu drag de
anii de liceu.
68
Jurnal de adolescent- clasa a XII-a F ediția a IV-a
Mi-a fost benefic să studiez la un liceu în România, deoarece, cum am mai
spus, a fost o provocare pentru mine căreia trebuia sa îi fac față și, în al doilea
rând, în România am găsit o altă perspectivă, un alt model de educație, un
sistem care, zic eu, este mai bine pus la punct față de Moldova. Cu siguranță
că, acești patru ani mi-au schimbat modul de a gândi, comportamentul, m-am
maturizat, am trecut la o altă etapă a vieții și pentru asta sunt recunoscător
profesorilor, dirigintei, părinților, colegilor și prietenilor.
Mulțumesc Liceului Miron Costin pentru primirea călduroasă, pentru
experiențele trăite și pentru toată schimbarea pe care am simțit-o. Îmi e dor de
colegi, profesori și de orele petrecute în regim normal. Sper din toată inima să
ne revedem din semestrul al doilea.
Acum, la finele clasei a XIIa,
pot spune că au trecut prea
repede acești frumoși ani de liceu,
care și-au lăsat o amprentă
puternică în amintirea mea.
Vă mulțumesc pentru tot.
69
CUPRINS
#Jurnal de adolescent
ediția a IV-a
În liceu m-am despcoperit pe mine- Antăluțe Silvia
La final de liceu am multe întrebări și o viață să aflu răspunsuri – Artenie Denisa-Gabriela
Liceul în România a fost o aventură – Baciu Mădălina
Cei mai frumoși ani – Bădărău Cătălina-Florentina
La final de liceu – Balan Ioana-Georgiana
Liceul mi-a dat încredere în mine – Buta Ciprian-Marinică
Suntem prima generație ce experimentează învățământul online – Căruntu Cosmin
Liceul mi-a deschis drumul spre viitor – Chiricescu Codruța-Ioana
Liceul mi-a deschis perspective noi asupra vieții – Costan Tudor
Sunt optimistă, deși visul numit “liceu” se încheie – Costea Cosmina
Cea mai bună decizie a mea a fost să fac liceul în România – Cravcenco Artur
În liceu am învățat să fiu elev acasă, nu numai la școală - Darie Andrei
Liceul e un carusel de experiențe - Dumitrache Laura Andreea
Impresii de sfârșit de liceu - Frija Alexandra-Maria
În liceu am făcut parte dintr-un colectiv minunat, care a devenit o familie -
Gheorghică Alina
Ani de liceu …- Grivolea Elena-Delia
Viața de licean - Groza Ștefan
Cei mai frumoși ani - Hîrtopanu Răzvan-Ștefan
În liceu am avut norocul să întâlnesc oameni deosebiți - Hogaș Bogdan-Gabriel
Liceul m-a învățat cum să știu să merg mai departe - Huminiuc Simona
Cum au fost colorați anii de liceu - Iacoboaia Monica
Perspectiva celor patru ani de liceu - Lipovanu Ioana
Impresii despre anii de liceu - Lipovanu Roberta-Maria
O etapă pe cât de frumoasă, pe atât de serioasă - liceul - Lupu Raluca-Maria
Liceul mi-a consolidat dorința de a deveni medic - Maftei Cosmina-Maria
Sper ca dorințele mele de viitor să se adeverească - Mandric Andrei-Ciprian
Patru ani de neuitat - Moglan Ioana-Cosmina
Anii de liceu au trecut prea repede - Niță Paula-Andrada
Anii de liceu văzuți prin ochii mei - Puiu Ana-Maria
În liceu am realizat ce importante sunt lucrurile care ne diferențiază – Roșca
Ariadna-Dumitrița
Liceul din România, o amprentă puternică în amintirea mea - Rusu Vadim
70
COLECTIVUL REDACȚIONAL
#Jurnal de adolescent
ediția a IV-a
71
Plănuiești ceva și viața se schimbă într-o direcție pe care nu ai anticipat-o. Prioritățile,
visele, regulile nu mai sunt așa cum le știai. Într-o clipă se schimbă totul. Pentru voi, clipa
care a schimbat totul, a fost pandemia. Atunci ați conștientizat că trebuie să fiți elevi și
acasă, nu numai la școală. În acea perioadă v-ați dorit cu ardoare să reveniți fizic în sala de
clasă. După mai multe luni de zile, s-au reîntors la școală, mai întâi, profesorii.
Mărturisesc că eu, atunci când am revenit, am pășit în curtea liceului cu emoția primei
zile de an școlar. Imediat am înțeles că nu e de ajuns să se înapoieze numai profesorii. Abia
când ați revenit în sala de clasă și voi, elevii, am știut că “s-a întors școala la școală”. Școala
nu e o clădire. Școala sunt profesorii, părinții, dar, mai ales, elevii.
În pandemie am realizat cu toții, cât de mult iubim școala. Școala e făcută din noi, iar
școala fără elevi e tristețe.
Diriginta voastră,
Prof. Emilia-Felicia Coșniță
ISSN 2668-4713
ISSN-L 2668-4713
72