Revista Maio, mai 2021
"Dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum" Care este condiția de care se leagă "ergo sum"-ul tău? A sosit și ultima ediție a "Revistei Maio", în care discutăm despre identitate și despre felurile în care ne-o exprimăm, printre care, identitatea de gen și exprimarea identității prin artă. În rest? Clasicele articole de recenzii de carte, film și albume, creații literare dar și rezumatul activității elevilor pe luna mai. Nu uita de articolul bonus de la sfârșitul revistei, în care facem cunoștiință cu redactorii și membrii CȘE care au luat parte la crearea revistei! Mulțumim tuturor pentru sprijinul acordat de-a lungul edițiilor! -cu sinceritate, redacția "Revista Maio" sub CȘE al CNIM, 2020-2021
"Dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum"
Care este condiția de care se leagă "ergo sum"-ul tău?
A sosit și ultima ediție a "Revistei Maio", în care discutăm despre identitate și despre felurile în care ne-o exprimăm, printre care, identitatea de gen și exprimarea identității prin artă. În rest? Clasicele articole de recenzii de carte, film și albume, creații literare dar și rezumatul activității elevilor pe luna mai. Nu uita de articolul bonus de la sfârșitul revistei, în care facem cunoștiință cu redactorii și membrii CȘE care au luat parte la crearea revistei!
Mulțumim tuturor pentru sprijinul acordat de-a lungul edițiilor!
-cu sinceritate, redacția "Revista Maio" sub CȘE al CNIM, 2020-2021
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
mi-am petrecut următoarele săptămâni secată de serotonină și un monolog repetat îmi
tânguia azilul minții.
picioarele îmi sângerau, mergeam pe muchia dintre două existențe, dar nu aparțineam
niciuneia. cum voiam să trăiesc? cum voiam să mă comport? nu-mi place și mie să văd
răsăritul mării într-o lună senină? să simt briza oceanului pe sub fustă? să simt gustul
cireșelor într-o lună de mai? azi vedeam soarele și mâine îl blestemam. noaptea rău, dar
ziua bine. zâmbeam mai larg, plângeam mai tare. organismul nu mai putea suporta întregul
arpegiu al stărilor mele, claviatura neuronilor mei se tocise. adevărul e că mi-a fost
dintotdeauna frică de raza blândă a soarelui, pe care o vedeam ascuțită într-un briceag.
în ciuda tumorii de plumb ce îmi distruge inima și îmi pulsează în artere, am decis să îmi
întorc fața la lumină, care m-a înghețat cu un sentiment străin, insuportabil. probabil că și
fericirea presupune un angajament asumat.
o să vină și ziua în care marea se va continua spre cer și soarele va arăta ca o făgăduință,
dovadă a pașilor mei intenționați înspre răsăritul care mă așteaptă, croit pe măsura
brațelor mele. îmi voi rupe învelișul de voal de dinaintea pieptului și îmi voi permite să
simt întregul spectru al emoțiilor, în întreaga lor intensitate. nedefinind, nejudecând, voi
izbi cronometrul mecanic al valvelor de pământ, îl voi anula, îl voi sparge cu spiritul, îl voi
scuipa cu mintea. și numai atunci, numai atunci, alături de tine, sau alături de mine însămi,
îmi voi smulge șansa mea la fericire cu ambele mâini, lacomă, fudulă, voi fugi înainte în
milenii și nu îmi voi întoarce capul la ce-a fost. niciodată.
21
Change language