Revista Maio, mai 2021
"Dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum" Care este condiția de care se leagă "ergo sum"-ul tău? A sosit și ultima ediție a "Revistei Maio", în care discutăm despre identitate și despre felurile în care ne-o exprimăm, printre care, identitatea de gen și exprimarea identității prin artă. În rest? Clasicele articole de recenzii de carte, film și albume, creații literare dar și rezumatul activității elevilor pe luna mai. Nu uita de articolul bonus de la sfârșitul revistei, în care facem cunoștiință cu redactorii și membrii CȘE care au luat parte la crearea revistei! Mulțumim tuturor pentru sprijinul acordat de-a lungul edițiilor! -cu sinceritate, redacția "Revista Maio" sub CȘE al CNIM, 2020-2021
"Dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum"
Care este condiția de care se leagă "ergo sum"-ul tău?
A sosit și ultima ediție a "Revistei Maio", în care discutăm despre identitate și despre felurile în care ne-o exprimăm, printre care, identitatea de gen și exprimarea identității prin artă. În rest? Clasicele articole de recenzii de carte, film și albume, creații literare dar și rezumatul activității elevilor pe luna mai. Nu uita de articolul bonus de la sfârșitul revistei, în care facem cunoștiință cu redactorii și membrii CȘE care au luat parte la crearea revistei!
Mulțumim tuturor pentru sprijinul acordat de-a lungul edițiilor!
-cu sinceritate, redacția "Revista Maio" sub CȘE al CNIM, 2020-2021
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Creatii literare maioresciene
egoism
Maria Nițu
un tu nemaipomenit de frumos. lasă-mă, străine, să-mi împletesc subtil ființa cu a ta, să mă
pierd în incredibilul tău etern, să-ți pătrund în suflet în cel mai senzual mod. te pictez în
subconștient în cele mai calde culori ale Universului, te dansez sub cerul înstelat al sufletului
nostru la comun, te devorez din priviri și tânjesc să primesc mai mult. te strig în nebunie
din colțul cel mai întunecat al inimii tale arse, dar mă privești sfios și te întorci.
te privesc pășind agale pe drumul pietruit de trecutul îmbelșugat de cuvinte nerostite și
gânduri întunecate. îți simt bătăile inimii sunând în gol, imagine auditivă, deloc intenționată.
îți simt răsuflarea ca și când te-ai afla lângă mine, străine. și totuși simt că halucinez;
te imaginez privitor la stele, la imposibilul ce tinzi să-l depășești, la infinitatea de vise ce
speri să le cuprinzi în palme. la mine. îți dansez trupul printre sutele de metafore ce ne
înconjoară, te devorez din neavuție, din egoism, dar mă adori. îți transpui treptat căldura
trupului prin atingere, mă tragi aproape și-ntr-un gest intenționat, îți împletești sonatele cu
ale mele. mă ghidezi spre necunoscut. iar eu te urmez. reflexie a sufletelor noastre amare
și triste observ în fața retinei mele. ce imagine vizuală! și te strâng apăsat la piept, corpul
pulsând-mi din toate încheieturile, neoprindu-mă din a nu-ți da drumul. plămânii grei mi se
golesc de aer. îți simt umbra strecurând-se printre degete; apoi nimic.
te privesc pășind agale pe drumul pietruit. rămân neclintită, ascultându-ți respirația îndepărtându-se.
pentru o ultimă secundă, străine, te privesc cum doar exiști. din miile de
suflete ce te înconjoară, te păstrez doar pentru mine.
19
Change language