Revista Maio, mai 2021

Creative director și redactor șef: Bănică Daria Cosmina
Redacție: Filip Alexia; Rotaru Albert; Nițu Maria
Design: Bănică Daria Cosmina
Asistență Design: Fereșteanu Mara
Copertă: Roșu Vlad
Consiliul Școlar al Elevilor din Colegiul Național “Ion
Maiorescu”, Giurgiu, mai 2021

Revista Maio
...Ergo sum

...Ergo sum
Pentru ultimul articol special al "Revistei Maio" din ediția 2020-2021,
ne-am propus să discutăm despre ceea ce ne face pe noi unici și ne
deosebește față de ceilalți: identitatea.
Ce ne face pe noi, noi? Care este condiția de care se leagă "ergo sum"-
ul existenței noastre? Și prin ce ni-l putem exprima? Pentru câțiva
dintre noi, arta este un mod special prin care ne putem exprima acea
esență unică a spiritului nostru. Pentru alții, rebeliunea poate reprezenta
o formă de exprimare a sinelui intrinsec legată de intimitatea
sufletului lor. Ne-am propus să discutăm despre două forme de exprimare
a identității și libertății, la fel de variate: identitatea de gen și
exprimarea identității prin artă.
5

Identitatea de
gen
Identitatea de gen nu este mereu aceeași cu sexul, deși
acestea sunt două subiecte foarte controversate, deseori se
creează confuzii între ele și neînțelegeri pe alte direcții. De exemplu
una dintre cele mai jenante, de fapt chiar penibile întâmplări
recente legate de confuzia cuvântului ,,sex’’ în referirea la sexul masculin/feminin
a fost cauzată mai degrabă de lipsa de informare a persoanelor implicate: Cu câteva zile
în urmă un băiat a folosit termenul ,,sex feminin’’ în loc de ,,gen feminin’’, adică a utilizat
forma respectuoasă pentru pentru queergender, dar persoanele din jur au început să
râdă, cuvintele tabu sunt amuzante nu-i așa? Diferența dintre gen și sex este mult mai
greu de explicat, deși e foarte simplă: sexul ține de biologie și genul de ceea ce simți la
nivel mental.
În ultimii ani conceptul fix al genului în care există numai femeie și bărbat, băiat și
fată a început să se diminueze și să fie privit ca un construct social al omenirii. De când
eram mici copii, într-un fel sau altul ni s-a indus ideea că rozul e pentru fete și albastrul
pentru băieți, fetele se joacă cu păpuși și băieții cu mașinuțe, formând în mintea noastră
două categorii cu stereotipuri stricte, care s-au păstrat cu schimbări minore de foarte
mult timp în societate.
Pentru persoanele non-binare limba română nu oferă prea multe posibilități. În
engleză există pronumele they/them, dar în limba noastră e foarte nefiresc să i te adresezi
unei persoane cu ei/lor fără să pară o exprimare formală, de multe ori. Termenul
non-binary se referă literalmente la faptul că expresia de gen nu este inclusă în una dintre
genurile binare (femeie-bărbat), la fel cum sugerează și denumirea, dar acesta poate
fi considerat și un termen umbrelă pentru mai mute identități de gen.
Percepția greșită a termenului transgender sau transexual este foarte des întâlnită
în societate, ținând cont că o persoană poate fi trans ftm (femeie spre bărbat) sau
mtf (bărbat spre femeie), totuși este perceput ca al 3-lea gen, deși intră în categoria binară.
Repetând părțile anterioare, schimbarea în sexul opus nu influențează preferințele
romantice în mod direct.
Cu toate că oamenii află din ce în ce mai mult despre variatele identități de gen
existente, famiile și școlile încă nu sunt un spațiu sigur pentru persoanele enby și transgender.
În cele mai nefericite cazuri copiii și adolescenții din comunitatea aceasta nu
sunt apărați de posibilele atacuri transfobe ale altor elevi din școală de profesori, iar
6

acasă nu au la ce fel de
ajutor a apela, iar în cazul
în care ar cere ajutorul
unor părinți conservativi
s-ar pune într-un pericol
sau nu s-ar îmbunătăți
situația deloc pentru ei.
Întrebarea identității de
gen face multe persoane
să se îndoiască
de ei înșiși, iar în situația
persoanelor trans
și enby apare disforia
de gen, care are importanță
maximă la nivelul
sănătății mentale, în cazul
celor care nu sunt
susținuți și încurajați destul poate duce la forme grave de depresie și gânduri suicidale.
Toate identiățile de gen sunt valide și merită respectate, atât timp cât nu arată
lipsă de respect față de persoanele din jur. Un exemplu negativ pot fi pronumele pizza/
pizzaself, meow/meowself și altele care au început să fie folosite pe internet în ultimul
an, deși inițial erau o glumă inocentă, acum sunt luate în serios de unele persoane
sau complet ofensatoare pentru altele..
Nu mereu genul unui om poate fi prezis din felul în care arată, deci un mod bun
și rapid de a îți arăta susținerea și respectul față de cei din jur este de a îi întreba de
pronume când faci cunoștință cu ei, dar e preferabil să știi că au destule cunoștințe în
direcția asta și nu vei fi perceput greșit.
autorul articolului a preferat să rămână anonim
7

Identitatea mea- o forma de
rebeliune- cultura punk
Vivienne Westwood alături
de niste punkiști
Punk este o cultură de rebeliune, de contra-atac
asupra statutului-quo și a culturii mainstream
(culturii de masă). Scena culturală punk
permite exprimarea autentică, în neconcordanță cu
așteptările și normele rigide a societății, dar ea oferă
nu numai o alternativă pașnică față de acestea, ci se
împotrivește subversiv lor, căutând să le schimbe.
Atitudinea și mentalitatea punk constă în
crezuri care militează pentru noncomformism, anti-fascism,
anti-consumerism, anti-corporatism și
acțiune directă (preluarea forței politice în mod direct
prin protest, preferată implicării în procesul birocratic
și ineficient al democrației coruptibile). Ochiul
punkistului privește societatea din interior, pe deplin
conștient de competențele lui dar și de nedreptatea
din jurul său, nedreptate pe care o internalizează, o
transformă în furie și ulterior în protest.
Dacă ar fi să ne uităm retrospectiv în istoria
muzicii din ultimul secol, probabil am repera tendințe
punk la The Velvet Underground, una dintre
cele mai influente, de altfel, trupe din cultura rock
din toate timpurile, și la The Stooges, prin temele
abordate și stilul muzical care devia într-un mod categoric
de la normă. Primele trupe, de avangardă, și
care ne vin deseori în minte când menționăm punk
apar prin 1975: Sex Pistols, The Clash, Television și
Ramones (și Patti Smith, bineînțeles). Sunt de părere
că apogeul mișcării punk a fost atins în Marea Britanie,
mai specific, în Londra, pe King’s Road, unde
își deschid în 1974 Westwood și McLaren faimosul
butic care a creat practic stilul vestimentar punk.
Siouxsie Sioux, solista de la Siouxsie and the Banshees
(altă trupă asociată scenei punk, dar care se
încadrează mai degrabă în new-wave) spune într-un
interviu că King’s Road era singurul loc interesant din
Londra. Scena punk devine din ce în ce mai coezivă.
Toată lumea pe care o întâlneai era într-o trupă sau
încerca să își facă una. Îmi mai apar deseori la recomandări
pe YouTube clipuri video cu secvențe din
viața de zi cu zi de pe King’s Road. Rămân șocată dar
Siouxsie Sioux în concert
Sex Pistols,
anii `70
8

Punkiști pe străzile
Londrei
Poster Riot Grrrl
Kim Gordon,
Sonic Youth
și fascinată la faptul că pe vremea aceea puteai efectiv
ieși din casă ca să vezi hoarde de puști îmbrăcați
ca și cum ar fi victimele unui bombardament nuclear,
comportându-se ca niște pramatii, în total dezacord cu
peisajul căruia îi fac parte. Alt fapt pe care îl ador este
că toți puștii intervievați refuză să se asocieze în mod
categoric unei mișcări care să îi definească, iar de cele
mai multe ori, întrebați „de unde își cumpără hainele”,
recunosc fără inhibiții că habar nu au, că le-au împrumutat
de cine știe unde și că se îmbracă astfel doar
fiindcă așa le place.
Nu este ușor de trecut cu vederea controversa,
violența și abuzul de droguri care, deși nu erau promovate
în mod explicit, erau o realitate a culturii punk. Deși
mi-ar fi tare ușor să romantizez trecutul culturii punk și
să afirm că majoritatea tabloidelor aveau doar tendințe
vicioase de defăimare la adresa membrilor, prefer să
recunosc că și punk-ul are o limită. Valoarea subversivă
și agresivă a mișcării în contextul cultural este de necontestat,
fiindcă fără punk probabil nu am fi avut trupe
de rock feminin (pe bune, The Slits, The Runaways,
The Raincoats fiind printre primele trupe de rock feminin)
atitudinea minorităților sexuale ar fi fost mai temperată,
și cine știe, nici feminismul în anii `90 nu ar fi fost
mare brânză fără Riot Grrrls. Cu toate acestea, violența
nu era mereu folosită ca formă de protest, conștientizându-se
necesitatea ei în contextul social, ci glorificată
în sinea ei. Henry Rollins de la Black Flag susține
că, la un moment dat în anii `80, cultura punk devenise
atât de elitistă și restrictivă încât nu mai oferea mare
libertate de exprimare: „punk-rockerii deveniseră unii
dintre cei mai înguști la minte oameni pe care i-am
cunoscut”. Glorificarea violenței ajunsese într-un punct
în care scena de punk devenea, într-un mod care mi se
pare foarte ironic, sufocată de skateri și surferi neo-naziști,
punct în care Dead Kennedys a simțit nevoia să
scoată o melodie cu un mesaj foarte explicit împotriva
lor. O mică categorie undeground de punkeri neo-naziști
a conitnuat să existe, dar s-a stins odată cu mișcarea
în sine. Personal mi-a plăcut direcția creativă pe
care au luat-o ulterior cei de la Sonic Youth, una din
trupele mele preferate, preluând perspectiva culturală
oferită de mișcarea punk și integrând-o într-un rock alternativ,
mai puțin zgomotos și mult mai muzical.
Ca stil muzical, punk-ul este zgomotos, dezlânat,
enervat dar și enervant. Cred că cel mai bine îl descrie
Johnny Rotten de la Sex Pistols într-un citat care mereu
îmi răsună în creier: „Nu ne place muzica. Ne place ha-
9

osul”. Prima oară când am ascultat Never Mind The
Bollocks am rămas dezamăgită dar și frustrată: chiar
nu există alt mod în care să îți expui ideile în afară de
a mi le urla în creier? Asta până când i-am văzut live
pe YouTube: i-am înțeles. Nu au nici o idee despre
ceea ce fac din punct de vedere muzical, știu doar
că trebuie să fie zgomotoși, radicali, determinați și
agresivi. Tocmai lipsa de complexitate muzicală îi
face atât de fascinanți.
Aș putea petrece destul timp discutând despre
fiecare album relevant culturii punk, cât și despre
new-wave, care îmi place chiar ceva mai mult,
dar, finalmente, cred că punk nu este despre muzică
cât este despre perspectiva ideologică pe care
o promovează: pune la îndoială toate formele de
autoritate, fii explicit când ceva nu îți convine, exprimă-te
indiferent de circumstanțe fiindcă, la sfârșit
de zi, vei ajunge într-un oraș mare în care vei descoperi
că nu ești singurul și că sunt mulți alți ciudați
care îți seamănă. Iar dacă vă adunați toți la un loc,
puneți cap la cap niște idei și cooperați în atingerea
unui scop comun, puteți schimba fața pământului,
așa cum au schimbat cultura punkiștii din anii '70. Nu
aștepta ca altcineva să o facă. Această mentalitate
este atât de puternic integrată identității mele încât
pot foarte ușor să afirm că punk face parte din cine
sunt eu de fapt. Punk este o formă de exprimare a
identității.
Bănică Daria
10

Bujorul românesc
Luna mai sau ,,Florar” este marcată de multe
evenimente, cum ar fi: Ziua Muncii (1 mai), Ziua Mondială
a Mamei (2 mai), Ziua Mondială a Tatălui (9 mai)
și Ziua Monarhiei (10 mai). În ceea ce privește literatura,
luna mai este muza multor autori, dintre care și a lui Ion
Luca Caragiale, care spunea că în luna Mai ,,Monșerii
încep a-și umbri ceafa cu umbreluțe albe.” Însă, din
punctul meu de vedere, cel mai important eveniment care
marchează luna mai este înflorirea bujorilor.
Parfumat, colorat și delicat sunt cuvintele care caracterizează
bujorul, floarea lunii mai. Se spune că este și simbolul
prosperității datorită faptului că, în trecut, bujorul
era plantat doar de aristocrații Japoniei, iar în cultura
chineză, bujorul se mai numește și ,,Floarea Împăratului”.
Din punct de vedere științific, acesta face parte din
familia „Paeonia”, iar cea mai importantă specie din
această familie este „Paeonia peregrina”, adică bujorul
românesc. Specific în zona de sud a Moldovei, Dobrogea
și Muntenia, floarea este doar de culoare roșie și are mai
puține petale decât bujorul de grădină. Acesta este ocrotit
de lege și există în țară doar în 5 rezervații naturale, în
Teleorman, Olt, Dolj, Mureș și, desigur, Giurgiu.
Stiați că bujorul românesc este o floare rară? Într-adevăr,
sursele spun că acesta ar data încă din era glaciară. Bujorul
a supraviețuit tuturor glaciațiunilor de pe teritoriul
Europei, acesta fiind de-o seamă cu crocodilul.
Bujorul românesc înflorește în luna mai și durează aproximativ
10 zile, perioadă în care mulți turiști din toate
colțurile țării se duc să viziteze una dintre rezervațiile naturale
din apropiere.
În concluzie, merită ca în luna mai să le dați o șansă rezervațiilor
naturale pentru a descoperi minunile săvârșite de
natură.
Răduț Mihaela
11

Review de film lunar
Detachment (2011)
“And never have I felt so deeply at one and the same
time so detached from myself and so present in the
world.”
-Albert Camus.
12
Filmul regizat
de Tony
Kaye m-a pus
pe gânduri multe
zile după ce l-am
văzut și mi-am
pus întebări în înteriorul meu, dar mi-am analizat
și reacția sentimentelor mele. Mereu am crezut că
exteriorizarea sentimentelor îmi dă o perspectivă
mai bună asupra lumii din jurul meu, dar probabil
că prezența mea în lume nu a fost niciodată
influențată de cât de repede îmi expuneam sentimentele.
Ele mă detașau mai mult de lume, devenind
mai apropiată de mine însămi decât de tot
ceea ce mă înconjura.
Detașarea aceasta a sinelui este adusă în film de
actorul Adrien Brody, care interpretează un profesor
suplinitor bântuit de un trecut pe care nu îl
acceptă în totalitate. Din această cauză, dorințele
și visele lui par a fi un țărm îndepărtat. Sistemul
de educație îi absoarbe personalitatea, iar treptat,
detașându-se de el, prezența lui în a preda
devine mai vizibilă, deoarece înainte era o dâră
ce marca șirul infinit al profesorilor dezinteresați.
Adevăratul binoclu al cadrelor este asupra persoanei
lui, a ceea ce se află în interior, ascuns, ce
își dorește un catharsis, dar pare că nu știe exact
cum să îl obțină. Existență suferindă cu care se
confruntă, îl face să se simtă nevoit să o împingă
în străfundul său, undeva între acțiunile și vorbele
sale. În exteriorul lui, se dă bătălia eternă
în educație, cea a intereselor. Părintele, care are
dreptate și profesorul care încearcă să-și facă
vocea rațiunii ascultată, dar din păcate pentru
niște oameni ale căror simțuri sunt amorțite, este
în zadar. Totul este de fapt, o amețeală a unei lumi
în decădere, în care profesorii încearcă să salveze
copiii de la un posibil înec. În mediocritatea unei
societăți și a unor oameni ce încearcă să nu își piardă
identitatea eului, copiii s-au rătăcit ceea ce
nu e surprinzător. Dacă ei observă ce nu ar trebui
să se întâmple, la cei care spun că este interzis,
ne întrebăm care e cauza acțiunilor ce distrug societatea?
Se risipește tot în ei în vâltoare sau detașarea
îi va salva?
Într-un mic răspuns, pe care în haosul din noi
îl căutăm fără scăpare, oare ne-am putea regăsi?
Tot ce este adânc îngropat în noi, nu mai iese la
suprafață decât prin intervenția prezenței oamenilor
din lume deoarece probabil că uitându-ne
la ce e pe lângă noi, poate realizăm ce se petrece
în interior.
Andreea Gălăteanu

Review de carte lunar -
clubul de lectura
"Farenheit 451"- Ray Bradburry
“ Vreau doar ca cineva să audă ce am de spus și poate că dacă
vorbesc destul de mult, va avea sens. “
Povestea din
„Fahrenheit 451”
se vrea a fi un semnal
de alarmă dat unei
lumi care se concentrează
pe tehnologie
în detrimentul
relaţiilor şi a calităţilor
care ne fac umani. În
societatea prezentată
de autor, oamenii sunt
egoişti, individualişti,
foarte asemănători
unor roboţi. Ei nu mai
citesc, în consecinţă
încetează să mai gândească. Tot ce au nevoie le
este dat „de-a gata”, fără a li se cere măcar un
minimum de efort intelectual.
Cartea îl aduce în prim-plan pe Guy Montag, personaj
ce trăieşte într-un viitor nedeterminat, în
care cărţile sunt interzise. Montag este pompier,
dar nu în sensul pe care îl dăm noi astăzi cuvântului.
Treaba lui este să dea foc cărţilor şi tuturor
caselor unde se află ascunse acestea. Dar Montag
este nefericit. Soţiei lui, Mildred, nu-i pasă nici
un pic de el. Procedând astfel, ea nu se deosebeşte
însă de alţi oameni. Nimeni nu pare să mai
aibă vreun sentiment faţă de ceilalţi – fiecare este
preocupat de el însuşi.
Montag este prezentat inițial ca un cetățean
conținut al unei lumi în care cărțile sunt tratate
ca fiind periculoase. Celebra linie de deschidere
a romanului, „A fost o plăcere să arzi”, este scrisă
din perspectiva lui Montag. Montag se revelează
în activitatea sa și este un membru respectat al
societății din cauza acesteia. Cu toate acestea,
când o întâlnește pe Clarisse McClellan și ea îl
întreabă dacă este fericit, el experimentează o
criză bruscă, imaginându-și brusc că se împarte
în două persoane.
Acest moment de despărțire vine să-l definească
pe Montag. Până la sfârșitul poveștii, Montag se
lasă cu ideea că nu este responsabil pentru propriile
sale acte din ce în ce mai periculoase. Își
imaginează că este controlat de Faber sau Beatty,
că mâinile sale se mișcă independent de voința
lui atunci când fură și ascunde cărți și că Clarisse
vorbește cumva prin el. Montag a fost instruit de
societate să nu gândească sau să pună întrebări
și încearcă să-și păstreze ignoranța, prin separarea
vieții sale interioare de acțiunile sale. Numai
până la sfârșitul romanului, când Montag îl atacă
pe Beatty, el își acceptă în sfârșit rolul activ în
propria sa viață.
Guy Montag este un personaj care se transformă
radical pe parcursul romanului. Din momentul
în care refuză să mai lucreze ca pompier, el dă
dovadă de trăsături de caracter latente, de a căror
prezenţă (şi forţă) nu a fost până atunci conştient.
Protestul său devine tot mai vehement şi el nu se
mai poate stăpâni, ajungând să comită din impulsivitate
greşeli regretabile.
Titlul are un rol foarte important în prefigurarea
13

acţiunii ce are loc în carte. 451° Fahrenheit este
temperatura exactă la care hârtia ia foc, astfel titlul
intră în legătură directă cu linia narativă a romanului,
subiectul în sine al poveştii fiind această
societate futuristă în care toate cărţile trebuie să
fie arse.
Tema majoră a romanului este lupta constantă
dintre ignoranţă şi cunoaştere. Regula generală
respectată în societatea prezentată pe parcursul
cărţii este aceea că ignoranţa este preferată
oricând în detrimentul curiozității și al cunoașterii.
Cenzura este, de asemenea, un motiv constant:
cărțile sunt interzise pentru că sunt considerate
periculoase. Problema reală a guvernului era de
fapt găsirea unui mod de a manipula mai ușor
masele, așa că s-a decis că cea mai bună strategie
de a îndoctrina populația era interzicerea culturalizării.
Mesajul cărții este chiar faptul că adevărata cultură
și pura cunoaștere, a sinelui, a celor din jur și a tot
ce ne înconjoară, poate fi acumulată doar prin a
ne da interesul și a ne documenta în diverse domenii.
De asemenea, din interacțiunile lui Montag
cu grupul de răzvrătiți memoratori de cărți reiese
și faptul că fără a ne împărtăși cunoștințele și fără
a colabora serios, nu ne putem dezvolta.
În ceea ce privește modul de scriere, romanul este
narat la persoana a treia, din perspectiva personajului
principal, emoțiile si trăirile intense fiind
transmise excelent prin numeroase pasaje ce explică
sentimente contradictorii cu care se confruntă
acesta. Opera este structurată pe trei părți:
“Vatra și salamandra”, “Ciurul și nisipul” și “Strălucirea
focului”. Rolul acestora este de a evidenția
evoluția protagonistului și schimbarea treptată ce
se produce la nivelul mentalității și viziunii acestuia.
De asemenea, limbajul conține multe figuri
de stil ce oferă expresivitate secvențelor descriptive,
dar și întrebări retorice și gânduri ce transpun
conflictul interior al lui Montag.
Încheiem cu o serie de citate fascinante ale acestei
cărți:
“Încarcă-ți ochii cu minuni, zise el,
trăiește ca și cum ai muri în zece secunde.
“
“Totul e să schimbi în așa fel lucrurile
pe care le atingi, încât după ce ți-ai
luat mâinile de pe ele, lucrurile să-ți
semene. “
“ N-am dat niciodată foc lucrurilor
care trebuiau sa ardă...”
Clubul de lectură "Cafeneaua
literară" Maiorescu
14

Review de carte
"Razboiul ciocolatei"- Robert Cormier
“Războiul Ciocolatei”
este cartea
publicată de
Robert Cormier
în anul 1974.
Renault este personajul
principal
al cărții. El ne este
prezentat ca un elev
al liceului catolic Trinity. Este timid, neavând
curajul să își exprime părerile sale față de nedreptățile
suferite de el sau de alți colegi. Acesta
vrea să intre în echipa de fotbal pentru a avea
un scop în viață deoarece îi este frică să ajungă
precum tatăl său care lucrează la o farmacie ture
lungi și ajunge acasă obosit și fără chef de viață.
În această carte apare clubul secret al școlii, “Vigilenții”.
Aceștia îl au ca lider pe Carter, un boxer
din ultimul an. Vigilenții nu sunt un club oficial
al școlii, acționând în secret, dar când școala are
nevoie de ajutor pentru vânzarea bomboanelor
de ciocolată, apelează la serviciile lor.
Archie Costello este un “geniu malefic”. Acesta se
ocupă de misiunile clubului Vigilenții. El preferă
să folosească mai mult tactici psihologice decât
fizice. Îi place să îi manipuleze pe ceilalți pentru
amuzamentul său, lumea fiind ca un teren de
joacă pentru el.
Se poate observa o schimbare bruscă a comportamentului
lui Renault când acesta refuză să vândă
bomboanele de ciocolată. Chiar dacă la început
a fost o misiune primită de la Vigilenți, după ce
a expirat misiunea, continuă să refuze vânzarea.
Această atitudine vine de la faptul că Renault s-a
săturat să fie timid și vrea să își exprime opiniile.
Titlul “Războiul Ciocolatei” face referire la războiul
dintre Renault, care se opune vânzării ciocolatei
și Vigilenții, care trebuie să se asigure că
vânzarea de ciocolată merge bine. Acest război
are la mijloc mai mult decât vânzarea bomboanelor
de ciocolată, este despre dreptul fiecăruia
de a fi diferit, dreptul de a ieși din rutină, de a fi
unic.
Războiul dintre Renault și Vigilenți este unul
nedrept. Vigilenții practic controlează toți elevii
prin frică. Ei folosesc această putere pentru a-l
izola pe Renault de toată școala. Această idee vine
de la Archie care dorește să îl facă pe Renault să
vândă bomboanele de ciocolată. Chiar dacă toată
școala este împotriva lui, Renault rezistă puter-
15

nic, refuzând să abandoneze ideea sa de a fi diferit.
Curând tacticile Vigilenților devin mai violente, de la
împingându-l pe Renault pe scări până la ambuscade
violente.
Această carte prezintă un adevăr crud despre lumea
reală. Toată corupția, violența, intriga și răutatea
prezentată de carte reprezintă probleme din lumea
noastră. Modul în care Vigilenții au încercat să îl
facă pe Renault să abandoneze ideea de a fi diferit
de mulțime se regăsește în viața reală. Discriminarea
față de cei care nu se supun mulțimii se întâmplă
de mult timp. Inchiziția a ucis o mulțime de oameni
în numele religiei, poliția secretă a fost folosită de
guverne totalitare pentru arestarea celor care nu urmează
ideologia partidului, toate aceste lucruri sunt
reprezentate în carte prin atitudinea Vigilenților față
de Renault pentru simplul fapt că refuză să vândă
niște bomboane de ciocolată.
Mica societate a școlii Trinity prezentată de carte
aduce a una distopică, unde toți elevii sunt controlați
de Vigilenți. Aceștia nu aveau voie să se opună
dorințelor Vigilenților pentru a nu risca pedepse
grave. Dacă Vigilenții aveau o misiune, elevii aleși
trebuiau să o îndeplinească. Faptul că elevii acceptau
situația și refuzau să țină piept Vigilenților, trage un
semnal de alarmă.
Finalul nefericit al cărții arată faptul că nu întotdeauna
binele câștigă. Atunci când luminile s-au stins iar
Renault a rămas însângerat pe ringul de box alături
de prietenul său Goober, războiul s-a încheiat cu victoria
decisivă a Vigilenților.
Această carte m-a impresionat plăcut. Mesajul transmis
de autor despre putere este foarte interesant. Aș
recomanda tuturor să citească această carte pentru
a-și da seama cât de ușor sunt de controlat și manipulat
oamenii.
Tudor Daniel
16

Review de album
Tool- Lateralus
Simțind că ratez ceva important în istoria
muzicii, fiindcă nu m-am avântat niciodată prea
puternic în direcția metal, mi-am adus aminte de
recomandările repetate (și enervante) ale unui prieten
de pe internet de a asculta Tool. Anumite albume
te găsesc în momentul potrivit al vieții tale.
Pentru „Lateralus”, nu a fost cazul. Am impresia
că acest album trebuie să mai aștepte ca să îl pot
înțelege complet.
Tool este o trupă care depășește încadrarea într-un
singur gen muzical, fiind un amestec de rock
psihedelic, art rock și metal alternativ.
Tool aduce foarte multe elemente de
inovație în structura muzicală, primul
lucru pe care îl observi fiind ritmul sincopat,
trecându-se de la o măsură la alta, în „The Grudge”,
spre exemplu, făcându-se constant alternanță între
măsura de 5/4 și 4/4. Alteori, se folosesc măsuri
bizare, cum ar fi de 6 timpi și jumătate . Tempo-ul
este versatil, aș putea spune chiar fluid, fapt care pe
mine de mult m-a atras, încă de pe vremea când
am ascultat prima oară Math Rock japonez. Din
punct de vedere melodic, Lateralus combină elemente
de structură melodică vestică cu influențe
orientale. Se observă și influența Pink Floyd, nu se
cântă „pe rece”, instrumentele fiind deseori acompaniate
de câte un acord de sintetizator, loop-uri
preînregistrate sau tot felul de elemente de producție
de natură experimentală. Electronicul și
acusticul se îmbină armonios, produsul fiind unul
totalmente organic. Alt fapt pe care îl ador la Tool
este că fiecare instrumentist este un maestru în
propriul domeniu, fiecare melodie fiind executată
perfect astfel încât în timp ce asculți poți diseca
și apoi reasambla cântecul, aproape întocmai ca la
un concert de muzică simfonică. Există un dialog
impecabil între instrumente care creează o melodie
coezivă, însă consider că un cântec Tool poate
fi înțeles în profunzime numai dacă acorzi atenție
fiecărei melodii și felului în care ele se îmbină.
Un cuvânt prin care pot descrie stilul „Tool” este:
matematic. Lateralus este un album studiat; în
ciuda elementului de spontaneitate, Tool crează
un metal inteligent, pentru oameni inteligenți,
abordând teme legate de spiritualitate și îmbinând
elemente de astrologie, alchimie și algebră, pe care
le voi explica în paragrafele următoare.
„Lateralus” este un album despre ascensiune
spirituală și metempsihoză.
Albumul începe cu „The Grudge”, cântec despre
mentalitatea negativistă, resentimentară, obsedată
de control („Calculate what we will or will
not tolerate/Desperate to control all and everything”)
despre felul în care o astfel de mentalitate
te va conduce la eșec („lonesome end”). Singura
soluție disponibilă este de a te detașa de resentiment,
o renunțare absolută și completă, apelându-se
la simbolul astrologic al planetei Saturn, ce
reprezintă (aici mă dau și eu mare cu astrologia
pe care o știu) dificultate și provocare, prin depășirea
căreia poți obține maturitatea spirituală.
17

„The Patient” face referire la consecvența,
răbdarea și determinarea
necesară parcurgerii unui traseu inițiatic,
dificil și anevoios. În crunta și
dureroasa așteptare, vocea lirică pune
la îndoială existența lui Dumnezeu
dar și propria speranță. „Schism”
este despre, așa cum sugerează și titlul,
o schismă în relație, neînțelegerea
dintre două părți care, deși se iubesc,
nu pot comunica. „Parabola” este
un cântec, pentru mine, profund terapeutic,
fiindcă este o sărbătorire a
vieții și a realității în care trăim. Sufletul
este etern, iar toată durerea resimțită,
iluzorie.
Când am spus că mai am nevoie
de timp ca să pot înțelege albumul,
m-am referit la cântecul care chiar
dă titlu albumului „Lateralus”.
"Lateralus" este construit pe structura
șirului lui Fibonnaci, întrucât prima
strofă este construită astfel încât silabele
să coincidă cu ecuația matematică,
respectiv 1, 1, 2, 3, 5, 8, 3. Partea
de introducere are 01:12 minute, 0, 1,
1, 2 fiind primele patru numere din
șir. Fiecare vers are 55 de secunde,
al 11-lea număr din șir, iar măsura
refrenului este de 9/8, 8/8, 7/8,
987 fiind al 17 număr din secvența
matematică. Prin motivul secvenței
lui Fibonacci se simbolizează ascensiunea
spirituală, care se face în spirală, nu liniar. Raționamentul liniar, obsedat de control, de binaritate și
definiții („Black/ Then/ White are”- referință alchimică la primele două stadii spirituale,
negru, alb, după apar roșu și galben) duce la o schismă între corp și minte, între realitate și puterea de
a te bucura de ea în adevărata ei deplinătate. Sinele trebuie să îmbrățișeze realitatea, să accepte în totalitate
natura ei aleatorie și să simtă întregul spectru al emoțiilor, fără frică, urmând spirala spirituală
până la capătul ei. „Reflection” este concluzia albumului, în care sinele trebuie să „crucifice ego-ul”,
să realizeze că toți aparținem izvorului conștiinței totalizatoare, reprezentată aici de simbolul lunii, fără
de care am fi niște „sateliți fără viață plutind în derivă”.
Într-adevăr, și eu sunt de acord că gândirea rațională duce la o scindare între realitate și sine; Tool a
reușit să elaboreze fix ceea ce pentru mine era doar o inuiție, însă problema mea este că nu pot accepta
încă realitatea în deplinătatea ei, nu mă pot debarasa atât de ușor de gândirea rațională care mă obsedează,
cum nici nu pot scăpa de frica care mă urmărește constant. Sper ca acest album să mă regăsească
ceva mai târziu, pregătită să-l înțeleg și să îi accept în deplinătate mesajul.
Bănică Daria

Creatii literare maioresciene
egoism
Maria Nițu
un tu nemaipomenit de frumos. lasă-mă, străine, să-mi împletesc subtil ființa cu a ta, să mă
pierd în incredibilul tău etern, să-ți pătrund în suflet în cel mai senzual mod. te pictez în
subconștient în cele mai calde culori ale Universului, te dansez sub cerul înstelat al sufletului
nostru la comun, te devorez din priviri și tânjesc să primesc mai mult. te strig în nebunie
din colțul cel mai întunecat al inimii tale arse, dar mă privești sfios și te întorci.
te privesc pășind agale pe drumul pietruit de trecutul îmbelșugat de cuvinte nerostite și
gânduri întunecate. îți simt bătăile inimii sunând în gol, imagine auditivă, deloc intenționată.
îți simt răsuflarea ca și când te-ai afla lângă mine, străine. și totuși simt că halucinez;
te imaginez privitor la stele, la imposibilul ce tinzi să-l depășești, la infinitatea de vise ce
speri să le cuprinzi în palme. la mine. îți dansez trupul printre sutele de metafore ce ne
înconjoară, te devorez din neavuție, din egoism, dar mă adori. îți transpui treptat căldura
trupului prin atingere, mă tragi aproape și-ntr-un gest intenționat, îți împletești sonatele cu
ale mele. mă ghidezi spre necunoscut. iar eu te urmez. reflexie a sufletelor noastre amare
și triste observ în fața retinei mele. ce imagine vizuală! și te strâng apăsat la piept, corpul
pulsând-mi din toate încheieturile, neoprindu-mă din a nu-ți da drumul. plămânii grei mi se
golesc de aer. îți simt umbra strecurând-se printre degete; apoi nimic.
te privesc pășind agale pe drumul pietruit. rămân neclintită, ascultându-ți respirația îndepărtându-se.
pentru o ultimă secundă, străine, te privesc cum doar exiști. din miile de
suflete ce te înconjoară, te păstrez doar pentru mine.
19

marea se va continua
Bănică Daria
-....
-vezi că-i blană...
marea se va continua spre cer și soarele va arăta ca o făgăduință; îi voi spune că noi
toți avem șansa noastră la fericire. reflectate în textura valurilor, razele soarelui mi se
topeau dinspre cer spre mare ca o miere dulce, atât de reală încât mi se părea falsă,
pictată într-un mod parcă inteligent. fiecare reflecție era o muchie de cosmos așternută
pe planetă și puteam să jur că văd fiecare fractal într-un dialog algebric.
de ce eu? acum câteva săptămâni am crezut că fusesem blestemată cu povara
apocalipsei. fericirea nu iși mai avea locul în ecuația mea existențială. eram un paria al
existenței, scuipată pe dinafară de mecanismul complex al fericirii, care mă refuza. și
eram împăcată. fericirea nu fusese niciodată o ablitate în gândirea mea senilă. dacă mă
refuza, și eu o refuzam pe ea, dar într-un mod deliberat. responsabil.
m-am așezat în lanul de flori și el mirosea a paradis. urma coapselor mele rămăsese
încrestată în memoria ierbii, care îmi săruta greutatea. în spatele nostru, o umbră de
curcubeu ne îmbrățișa coloana. gândul meu dement zbura la gandul apocalipsei și îi
căutam însemnele în dosul palmelor. dar ochii mi se încrucișau și, făcându-mi în ciudă,
vedeam degetele mele mai frumoase și mai moi decât înainte.
marea mi-a spus că meriți să fii fericită. de ce? nu trebuia să trag destinul de coarne, să
mă lupt cu titanii ca abia apoi să mă bucur de ultimul oftat al reușitei?
mă simt atât de fericită. mintea mea tace. spiritul meu e aerat și se înmoaie în vânt, își
pierde conturul. mintea mea tace. soarele e o premoniție a unui viitor frumos, din el
țâșnește o coloană de râs dincolo de atmosferă.
îmi aduc aminte de cum am ajuns aici, călătorind cu lama plajei, pe traseul fluviilor, al
venelor și capilarelor. mai devreme. îmi aduc aminte de lacul sulfuric în care pluteam. și
mai devreme, îmi aduc aminte- într-un izvor gândul îmi ieșea din artera logicii și scăpam
de el ca de un cui spart. când te-am văzut că îl vedeai țâșnind puteam să jur că văd
lumea altfel, filtrată cu extaz. și simt. vorbele pe care le spuneam atunci cântau din
adâncul sufletului meu, rezonau a veacuri de singurătate și de adevăr și le-am spart de
ochii tăi, care mă înțelegeau. când vorbeam parcă silabele se ciocneau de o cameră de
rezonanță mică cât noi doi, unde nu mai scăpau pentru alții. când vorbeam aveai nevoie
de o secundă ca să absorbi întregul conținut al realității mele, îți aplecai bărbia în față și
îți holbai ochii, cuvintele mele leneșe picurau ca roua pe lobul urechii tale. mă simțeam
hyper-reală. de la atât extaz m-a luat cu leșin, te vedeam dublu, de două ori mai frumos,
dar mi se împăienjenise privirea. ce îmi rămăsese de făcut? unde era marea, unde
era soarele, unde era cuvântul care îmi stătea atunci pe vârful limbii, pe care îl căutam?
ele îmi șopteau din veacuri virtuale, într-un ecou opac: "departe, nu aici, departe"
nu m-ai salvat de chinuri, uitându-te la mine cu niște ochi falși. ideea ta plecase, dispersată
ca fata Morgana. m-am sculat paralizată și mi-am șters însemnele botezului
sângeros. bătaia inimii mele rămăsese singurul reper care îmi ancora gândul în realitate.
20

mi-am petrecut următoarele săptămâni secată de serotonină și un monolog repetat îmi
tânguia azilul minții.
picioarele îmi sângerau, mergeam pe muchia dintre două existențe, dar nu aparțineam
niciuneia. cum voiam să trăiesc? cum voiam să mă comport? nu-mi place și mie să văd
răsăritul mării într-o lună senină? să simt briza oceanului pe sub fustă? să simt gustul
cireșelor într-o lună de mai? azi vedeam soarele și mâine îl blestemam. noaptea rău, dar
ziua bine. zâmbeam mai larg, plângeam mai tare. organismul nu mai putea suporta întregul
arpegiu al stărilor mele, claviatura neuronilor mei se tocise. adevărul e că mi-a fost
dintotdeauna frică de raza blândă a soarelui, pe care o vedeam ascuțită într-un briceag.
în ciuda tumorii de plumb ce îmi distruge inima și îmi pulsează în artere, am decis să îmi
întorc fața la lumină, care m-a înghețat cu un sentiment străin, insuportabil. probabil că și
fericirea presupune un angajament asumat.
o să vină și ziua în care marea se va continua spre cer și soarele va arăta ca o făgăduință,
dovadă a pașilor mei intenționați înspre răsăritul care mă așteaptă, croit pe măsura
brațelor mele. îmi voi rupe învelișul de voal de dinaintea pieptului și îmi voi permite să
simt întregul spectru al emoțiilor, în întreaga lor intensitate. nedefinind, nejudecând, voi
izbi cronometrul mecanic al valvelor de pământ, îl voi anula, îl voi sparge cu spiritul, îl voi
scuipa cu mintea. și numai atunci, numai atunci, alături de tine, sau alături de mine însămi,
îmi voi smulge șansa mea la fericire cu ambele mâini, lacomă, fudulă, voi fugi înainte în
milenii și nu îmi voi întoarce capul la ce-a fost. niciodată.
21

jalnică muzică. . .
sunete moarte abia s-aud
prin gândul mut,
prin ochiul ud,
printr-un zgomot acut.
jalnică muzică. . .
azi nu mai e ce a fost ieri
când auzeam prin cimitir
cum ai să pieri
în arome vagi de ghimbir.
jalnică muzică. . .
gândul-mi zboară-n decădere
dar nu e aer
dar ești durere
și simt cum pier.
-balada, Mucinoiu Alexandra
22

Ora de educație civică!
Implicarea civica
Ce este puterea politică?
Dar cea de stat?
Diferența este la nivel legislativ: puterea
politică desemnează puterea poporului, în
timp ce puterea de stat reprezintă partea
instituționalizată a puterii politice (sursa:
ABCivic). În timp ce funcția fundamentală a
statului (puterea politică) este cea de a asculta
și de a realiza voința poporului, a poporului
este cea de a-și spune nevoile în fața statului.
Așadar, dreptul nostru ca cetățeni este să ne
facem auziți și este consimțit prin lege. Statul este obligat de toate instanțele legale
să ia în considerare cererea poporului, dacă este o cerință majoritară. Aceasta
se poate aduce la cunoștință prin medote “vocale”: campanii, petiții, proteste,
marșuri, etc.
TINERII ȘI ADULȚII
În această mare de concepte și unelte care să ne ajute să ne îndreptăm spre implicarea
civică activă, forța oamenilor este importantă pentru a pune presiune pe
instituțiile publice. Dat fiind contextul actual, există atât oameni care ne pot ajuta
cât și oameni care să rămână reticenți față de eforturile noastre.
Deschiderea tinerilor către acest nou tip de abordare a problemelor este o noutate
pentru adulții care au alte valori și priorități. Fiecare generație are punctele sale
forte în dezvoltarea societății noastre. Ce este benefic e faptul că, deși diferențele
ne îndepărtează (aparent) unii de alții, ne pot apropia în egală măsură.
În vremea noastră, unde tehnologia avansează și unde aproape oricine deține un
smartphone cu conexiune la internet, este mult mai ușor să îți faci opinia publică.
Libertatea de expresie a atins cote imense, fapt care a ajutat tinerii să se identifice
mult mai ușor cu nevoia de a afla mai multe. Disponibilitatea către informare,
sursele, dar și rețelele de socializare ajută la răspândirea ideilor.
23

În acest subcapitol ne vom rezuma la contactul tânăr-adult în legătură cu implicarea
în viața comunitară, cetățenia activă pe care cu toții ne-o dorim.
Deși cu ideologii opuse, tinerii pot ajuta adulții spre înțelegerea nevoilor lor, având
în vedere direcția spre care se îndreaptă societatea: progres tehnologic, de exprimare
liberă prin aceasta și înafara ei. Tehnologia și libertatea de expresie de care
dispun tinerii în mediul online îi fac să fie mult mai curajoși în a exprima verbal
punctul de vedere propriu. S-a început implicarea tinerilor în spațul public, exact
pentru faptul că dispun de libertatea din online.
REȚELELE DE SOCIALIZARE ajută la răspândire ideologiei liberale, a valorilor europene
și nu numai a drepturilor omului, ajungând ușor pe ecranele oricui, dar
mai ales al tinerilor. Adulții, pe de altă parte, consideră că această libertate nu
e tocmai benefică pentru tineret. De aceea, scepticismul și deprecierea opiniei
publice tinere. Obișnuința le-a stagnat dorința de a depune vreun efort față de
colectivitate, pentru că fiind în sistem, lucrând și având contact direct cu instituțiile
publice și cele private, văzând cât de corupte pot fi, nu au speranța că pot
schimba ceva în mod plauzibil și vizibil. De aici și neîncrederea.
Deși aceste diferențe de valori și priorități sunt foarte clare, există un factor benefic
schimbării pe care ne-o dorim.
Sociologul Roger Hart a scris despre implicarea tinerilor în cartea sa numită “Children’s
Participation: The Theory and Practice of Involving Young citizens in Community
Development and Environmental Care” (“Participarea tinerilor: Teoria și
practica implicării tinerilor cetățeni în dezvoltarea comunității și îngrijirea mediului
înconjurător”) pentru UNICEF în anul 1997. Această lucrare inovatoare adună
munca celor tineri și deopotrivă cea a adulților aliați de peste tot din lume într-un
context al unei mișcări pentru participare. Scara Participării Tinerilor este un instrument
util:
1) Manipulare
2) Decorație
3) Rol simbolic
4) Atribuit într-un mod informat
5) Consultați și informați
6) Adulții inițiază
7) Tineri inițiați și direcționați
8) Tineri inițiați
(sursa: YES! GUIDE, Ghid de implicare civică pentru tineri, Ștefan Luca, Eva Maria
Luca, Andreea Ștefan)
24

Noutati
Noutati în învatamânt
28 mai 2021 –Copiii cu vârsta între 12 şi 15 ani se pot vaccina împotriva
COVID-19. Valeriu Gheorghiță: De săptămâna viitoare deja pot fi programați
în platformă prin conturile părinților
Agenţia Europeană a Medicamentului a recomandat autorizarea serului Pfizer BioNTech pentru
grupa de vârstă 12-15 ani, anunță Ministerul Sănătății. Preşedintele Comitetului Naţional de
Coordonare a Campaniei de Imunizare anti-COVID, dr. Valeriu Gheorghiţă, anunţă într-un
clip publicat pe platforma RO-Vaccinare că, de săptămâna viitoare, se va putea permite programarea
la vaccinare a copiilor de 12 – 15 ani.
Datele care reies din studiile efectuate arată un profil de siguranţă şi o tolerabilitate foarte bune,
iar eficacitatea a fost maximală. În grupul copiilor care au fost vaccinaţi nu s-au înregistrat cazuri
de COVID-19, comparativ cu lotul copiilor nevaccinaţi. Odată cu această autorizare facem
încă un pas spre normalitate!”, afirmă Valeriu Gheorghiţă, pe platforma RO-Vaccinare.
28 mai 2021– Probele de competențe de la bacalaureat 2021 nu se susțin, ci
se echivalează sau se recunosc. Ordinul privind metodologia de echivalare
a fost publicat în Monitorul Oficial
Nivelul de competență digitală se acordă conform următoarei grile:
nivelul „utilizator începător” pentru media cuprinsă între 5 și 5,99;
nivelul „utilizator de nivel mediu” pentru media cuprinsă între 6 și 6,99;
nivelul „utilizator avansat” pentru media cuprinsă între 7 și 8,49;
nivelul „utilizator experimentat” pentru media cuprinsă între 8,50 și 10.
Nivelurile de competență lingvistică de comunicare orală în limba română/în limba maternă
acordate:
nivelul „utilizator mediu” pentru media cuprinsă între 5 și 6,99;
nivelul „utilizator avansat” pentru media cuprinsă între 7 și 8,49;
nivelul „utilizator experimentat” pentru media cuprinsă între 8,50 și 10
25

Activitati desfasurate
Coordonatorul Județean EYP (European
Youth Parliament) a ținut
marți, 25 mai 2021, o prezentare a proiectului
pentru a îndemna cât mai mulți elevi
să participe la următorul forum internațional
organizat de EYP Romania.
În cadrul evenimentului au fost invitați și Bogdan
Gheorghe și Ana Rădoi, foști delegați, care
au povestit experiența lor EYP.
26

Pe data de 11 mai, membrii Consiliului Școlar al Elevilor CNIM, alături
de membrii Consiliului Județean al Elevilor Giurgiu, au participat la o ședință
alături de Consiliul Județean Giurgiu, în care s-a discutat despre o suprafață
de 3 hectare, situată în comuna Malu ce va urma să devină un campus
sezonier, unde noi, tinerii giurgiuveni, vom putea petrece timp în natură.
În cadrul acestei întâlniri reprezentanții elevilor au venit cu propuneri de Master
Plan la nivel de concept, care au fost bine primite de membrii Consiliului
Județean. La întâlnire au participat de asemenea și reprezentanți ai asociației ArhiPera.
27

Cunoasteti echipa din
spatele revistei!
Bună, numele meu este Bănică Daria Cosmina și sunt
a 12-a. Am multe pasiuni, printre care să cânt la pian, să
mă dau cu placa, să descopăr albume noi, să explorez
Internetul, să scriu, etc.
Intenția de a crea revista nu a fost a mea, iar faptul că
am ajuns în poziția aceasta a fost o întâmplare, datorată
unei intuiții a CȘE că m-aș descurca mai bine pe partea
de redacție decât pe partea de organizare a departamentului
de artă. Unele dintre cele mai bune lucruri se
întâmplă accidental.
Bănică Daria,
redactor-șef, creative
director și head
designer
Mereu am avut mania creației, mi-am pierdut copilăria
în fața calculatorului, cu tot felul de tentative care mai
de care mai eșuate de Photoshop, SAI, Sony Vegas,
Blender, Javascript sau Fl Studio, visând-mă în fiecare
an maestră a câte unei alte arte. Revista a reprezentat
o posibilitate de a fructifica aceasta manie dar și o
provocare referitoare la cât de departe pot ajunge cu ea.
Sunt foarte recunoscătoare echipei de oameni talentați
si voluntari alături de care am lucrat. Mi-a făcut imensă
plăcere să descopăr că într-un oraș pe care îl credeam
uitat de lume încă există un potențial mare de expresie.
Pe lângă asta, mi-am descoperit un talent și o menire:
să mă exprim creativ dar și să încurajez pe cât mai mulți
să se exprime la rândul lor. Mulțumesc tuturor care au
ajutat să dea formă acestei idei despre care se presupunea
încă de la început ca va rămâne o ambiție irealizabilă
(că doar suntem în Giurgiu, unde nici măcar câinii
nu mai latră).
Totuși, cred că mai înainte de a îmi mulțumi sau a vă
mulțumi v-aș ruga să vă multumiți vouă înșivă. V-ați făcut
o imensă favoare făcându-vă vocea auzită. Felicitări!
Dați frâu celei mai autentice expresii a sinelui vostru și
jucați-vă cu regulile fiindcă sunt făcute ca să fie puse la
îndoială. O viață necercetată nu merită trăită.
28

Nițu Maria
redactor
Bună, numele meu este Nițu Maria, am 18 ani și
fac parte din echipa de redactori ai Revistei Maio.
Pot, cu siguranță, să afirm faptul că această oportunitate
mi-a oferit libertatea de a da frâu liber
gândurilor și ideilor legate de un proiect de proporții
atât de mari precum este proiectul revistei
liceului nostru. Pasiunea de a scrie, orientarea
spre profund, spre frumos și simpla înclinație
spre lumea artelor a luat naștere încă din copilărie,
iar acum, după atâția ani de dorințe, visuri
în așteptare și temeri transformate în cuvinte pe
hârtie, am avut curajul să expun o mică parte din
sufletul meu, prin intermediul acestui proiect.
Fără îndoială, un cuvânt care înglobează toate
sentimentele și trăirile avute în cadrul acestui
proiect este: recunoștință, pentru oamenii frumoși
și talentați care au luat parte la creație, pentru
echipa de redactori fabuloși care au fost sufletul
acestei reviste, pentru Daria, pentru stăruința
și devotamentul ei, pentru munca care a stat în
spatele întregii capodopere, pentru mine că am
luat decizia excelentă de a mă implica în această
inițiativă.
Legat de viitorul Revistei Maio, sper cu multă încredere
în suflet că va deveni un mijloc de exprimare
al maiorescienilor când vor avea nevoie de
o afirmare a ideilor bune, a pasiunilor, o ieșire din
anonimat și aventurare în arta nemărginită care
le stă la dispoziție oricând.
căci ea își imagina propriul suflet ca pe un refugiu
din realitatea absurdă, chinuitoare, definită
prin incertitudinea supremă; iar când timpul implacabil,
fenomenal, uită să mai aibă răbdare, ea
alege să-și transforme sufletul în artă, căci doar
prin artă putea redeveni un univers al simțirilor
infinite; și în pură incoerență a sa, își auzea obsedant
și necontenit, cuvintele repetându-i-se în
minte: ‘dar de ce-ai alege să te amăgești de unul
singur cu întrebarea de unde toate vin, și spre ce
oare se-ndreaptă?’ (Rilke)
29

Bună! Mă numesc Rotaru Albert și sunt clasa a
VII-a A. Am multe pasiuni printre care: să citesc,
să merg pe role și să cânt la vioară. Din experiența
ca redactor al revistei am învățat că: „Vorba dulce
mult aduce” și că ideile bune au nevoie de oameni
de cuvânt pentru a se realiza. Și că majoritatea
oamenilor sunt niște creaturi imprevizibile care
fac ceva doar dacă au un câștig imediat. Pe viitor
am speranțe ca elevii din școala noastră să continue
să se implice în realizarea revistei școlii și să
nu mai fiu nevoit să mă descriu în câteva cuvinte
niciodată!
Rotaru Albert,
redactor
Bună, eu mă numesc Filip Alexia Ioana și sunt
clasa a 9-a B. Particip la partea de redactare a revistei
împreună cu cei trei colegi ai mei. Lucrând
cu aceștia am învățat să comunic mai bine și
să-mi expun ideile liber fără a mă teme ca voi
fi judecată. Această experiență a fost benefică
pentru mine și recomand tuturor celor ce sunt
pasionați de citit să ne ia locul anul viitor și abia
astept să văd ce concepte ar putea găsi alți elevi
pentru revista liceului Ion Maiorescu.
Filip Alexia,
redactor
30

Salut, eu sunt Alin și sunt clasa a XI-a. Cred că e evident
că mă implic în tot ceea ce merită, de asta am
intrat în CȘE - pentru că am văzut șansa să aduc și
la noi în liceu ceea ce văzusem la altele. Cea mai
mare mândrie a mea e că am reușit să facem toate
proiectele pe care ni le-am propus exclusiv cu elevi,
din când în când cu câte un sfat bine-venit de
la profesorii care au fost lângă noi. Revista a fost
unul dintre aceste proiecte și mă bucur că echipa
revistei a reușit să treacă peste circumstanțele
de anul acesta și să ducă proiectul până la capăt.
Similea Alin,
președinte CȘE
Această experiență mi-a arătat că există speranță,
doar că uneori trebuie căutată - în final vor
fi mereu oameni pasionați cu dorință de inițiativă,
oameni care văd dincolo de propria lor existență.
CȘE a fost pentru mine oportunitatea de a crea
ceva mai mult decât propria mea persoană - șansa
de a oferi scânteia care îmi fusese oferită și mie la
rândul meu. Apreciez fiecare mică inițiativă luată
de cei care au fost alături de noi de-a lungul drumului
nostru și știu că nu aici o să se oprească vreunul
dintre noi.
Salutare! Numele meu este Rădoi Ana și sunt clasa
a XI-a B. Mi-am dorit să fac parte din CȘE încă din
clasa a 7-a când eram la Școala nr. 8, unde am și luat
postul de președinte. Însă, când am ajuns la liceu am
cam renunțat la această idee, până când am realizat
că ar fi cam ultima mea șansă să mă implic în CȘE.
Recunosc că am fost puțin împinsă de la spate de
Alin, care ne-a ambiționat pe toți "to strive for a
better maio".
Și ușor, ușor am reușit să formăm o echipă, eu alături
de alți elevi pe care îi știam, dar nu reușisem
să îi cunosc îndeaproape, și am ajuns să îi văd cum
lucrează și chiar să îi admir.
Mă bucur să știu că acum elevii liceului au parte
de câteva activități în care își pot practica pasiunile
și se pot dezvolta ca persoane, pentru
că și eu, de multe ori, m-am văzut în situația în
care să vreau să particip dar să nu am ocazia.
Văd experiența CȘE-ului ca una benefică pentru
noi, cât și pentru elevi, și sper să ne inspirăm unii
pe alții în continuare, să ne autodepășim.
Rădoi Ana,
vice-președinte CȘE
31

Jantea Radu,
vice-președinte CȘE,
coord. clubului de
debate
Mă numesc Radu Jantea și fac parte din Consiliul
Școlar al Elevilor. Sincer să fiu, încă nu sunt sigur de
ce am luat decizia de a participa în CȘE, poate din
dorința de a experimenta ceva nou sau poate din
dorința de a schimba ceva în mini-comunitatea de
la Maio. Știu însă că apreciez oportunitatea de a fi
aici și chiar dacă a trecut mai puțin de un an, am
învățat multe din experiența asta și cred că m-a
dezvoltat ca persoană, am învățat să apreciez cu
adevărat chiar și cele mai mici proiecte în spatele
cărora există persoane care dedică multă pasiune.
Sper că am reușit să inspirăm elevii de la noi pentru
că ar fi o risipă de talent și creativitate ca elevii să
nu poată să fie apreciați și să își expună pasiunile
alături de cei de vârste apropiate, în afara mediului
școlar în care elevii nu au mereu posibilitatea să se
facă remarcați sau să își fructifice pasiunile. Sper
să reușim să facem cât mai multe pe parcursul anului
următor și țin să spun că apreciez enorm fiecare
persoană care a contribuit parcursului CȘE
de până acum, elev sau profesor!
Mă numesc Gudină Denisa și sunt una dintre cei 3
vicepreședinți ai Consiliului Școlar al Elevilor. Am decis
să mă înscriu pentru că sunt foarte pasionată de
tot ceea ce înglobează dezvoltarea și implicarea elevilor
și a tinerilor. Apreciez enorm șansa de a fi aici
și de a fi capabilă de a aduce, alături de colegii mei,
proiecte noi prin care îmbunătățim activitățile liceului.
Mi-am dezvoltat foarte multe abilități și am înțeles
noi lucruri despre mine, incluzând și lucrul în echipă;
faptul că am devenit foarte apropiată de fiecare dintre
ei, lucrând și colaborând.
Legat de revistă, acesta este unul dintre visurile pe
care le-am avut de când am intrat în Consiliu; prin
această cale mi-aș dori să felicit întreaga echipă de
redactori, care au făcut o treabă extraordinară până
acum și sunt sigură ca o vor face în continuare.
Îmi doresc enorm ca toți elevii liceului să participe
la revistă și să se implice în acest mod, mi se pare o
oportunitate de exprimare unică și îi încurajez pe toți
cei talentați și iubitori de artă și frumos să o facă.
În final, aș vrea să menționez că îmi doresc enorm
să dezvoltăm cât mai multe proiecte care să rămână
pentru echipele viitoare de CȘE, și mi-ar plăcea să felicit
fiecare persoană care s-a implicat pentru liceul
nostru!
Gudină Denisa,
vice-președinte CȘE,
coord. clubului de
lectură

Dinu Răzvan,
secretar CȘE, coord.
clubului de
film
Sunt Dinu Ioan Răzvan și sunt secretar în Consiliul
Școlar al Elevilor. Pot spune că experiența de
a face parte din această echipă m-a schimbat în
bine. M-a ajutat să devin mult mai organizat, să
îmi dezvolt abilitățile de lucru în echipă și să lucrez
alături de niște persoane de care am devenit
foarte apropiat pe parcursul colaborării la diferite
proiecte. Legat de revistă, sunt foarte mândru
de toți cei care au colaborat la crearea ei, de toți
cei care au trimis articole minunate și mă bucur
că am reușit să ajungem la ultimul ei număr din
acest an școlar. Sper că vom dezvolta împreună
multe alte proiecte și încurajez toți elevii și profesorii
să participe și să se implice în ele. Nu în
ultimul rând, aș vrea să felicit pe toată lumea care
a participat până acum și pentru munca extraordinară
pe care ați făcut-o.
33

Sefii departamentelor
Departamentul de PR & comunicare; asistență
design "Revista Maio"- Fereșteanu Mara
Departamentul de artă și creație- Ghimpețeanu
Cristina
Departamentul de evenimente culturale- Marinescu
Anna
34

Departamentul de cluburi și concursuri diverse-
Velicu Aurelian
Avocatul elevului- Tănase
Beatrice
Departamentul de îndrumare și implicare- Stoica
Alexandra
35

Departamentul de sport și protejarea mediului-
Rotaru Rareș
Departamentul de formare și informare-
Duțan Amalia
36

Cluburile
Clubul de lectură- coordonator
Gudină Denisa
Viereanu Marianne-Diana
Ioniță Camelia Gabriela
Grigore Theodor
Marinescu Anna-Maria
Bitiq Nafije
Clubul de dezbatere- coordonator
Jantea Radu
Decea Eduard
Răduț Maria Mihaela
Marinescu Anna-Maria
Ioniță Camelia Gabriela
Ghimpețeanu Cristina
Miruna Deacu
Berbec Iulia Maria
Păun Alexandra
Buzica Ana-Maria
Daria Buduru
Ana Comaneanu
Balacciu Alexia Maria
Tatu Eva Elena
Stoica Alexandra Raluca
Feraru Alexandra Cristina
Baciu Diana
Filip Ioana Alexandra
Chiriac Camelia
Duțan Amalia
Gheorghe Bogdan
Mitiloagă-Camberea Gabriela-Alexandra
Căldăraru Cristina Alessandra
Coscai Theodora
Craiciu Ana Maria
Damian Cristina Maria
Bădârcea Delia
37

Clubul de artă- coordonatori
Narman Leyla si Marin
Eduard
Dumitru Bianca
Ionescu Bianca
Buduru Daria
Tănase David
Mocanu Andrei
Chelu Oana
Predica Nicolae
Tatu Robert
Roșu Vlad
Oprea Alexandra
Mucioniu Alexandra
Marinescu Crina
Craiciu Ana
Penu Andreea
Birzea Beniamin
Ester Stanef
Clubul de film- coordonator
Dinu Răzvan
Ioniță Camelia
Ungureanu Larisa
Mucioniu Alexandra
Mitiloagă Gabriela
Baciu Diana
Buzică Ana Maria
Marinescu Anna
Bratan Mara
Fereșteanu Mara
Decea Eduard
Clubul de informaticăcoordonator
Georgescu Andrei
Cîrjaliu Andrei
Craiciu Ana Maria Raluca
Decea Miruna Cătălina Ioana
Guțu Raluca
Pencea Flavius
Pencea Vlad
Nechifor Ștefan
Țaga Andrei Madalin
38

Mulțumiri speciale:
Roșu Vlad- pentru coperțile deosebite
Mulțumim tuturor!
"Strive for a better
Maio!"
39