Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

La efectuarea oricărei curăţenii se vor utiliza numai procedeuri
umede pentru a nu ridica praful, care în spitale conţine totdeauna
o floră autohtonă, hospitalieră şi care poate genera infecţii intraspit
aii ceşti cu germeni rezistenţi la antibiotice.
Curăţenia zilnică a saloanelor se începe cu golirea urinarelor
şi scuipătoarelor şi înlocuirea lor cu recipiente curate şi sterile.
Conţinutul lor — dacă nu trebuie trimis la laborator — se aruncă.
Apoi se face ordine în noptiere, aruncînd în găleţile (închise cu capace
automate) toate resturile de alimente, pansamente, ambalaje etc.
Se mătură podeaua cu o perie sau mătură cu coadă, învelită într-o
cîrpă umedă. Maturatul se începe din colţurile salonului, pătrunzînd
sub fiecare mobilă în parte, pînă la perete.
Pardoselele de ciment sau de mozaic se spală apoi cu apă fierbinte
la care se adaugă sodă şi săpun. Spălarea se va face cu o perie
cu coadă lungă, apoi se limpezeşte cu apă şi se şterge cu o cîrpă stoarsă,
în loc de sodă se poate utiliza şi cloramină sau în loc de săpun,
detergenţi (bromocet). Este bine ca substanţele dezinfectante să
fie utilizate cu alternanţe pentru a preveni formarea chimiorezistenţei
la flora hospitalieră.
Pardoseala de linoleum, cauciuc sau material plastic se spală
cu apă călduţă şi cantităţi moderate de săpun sau detergenţi. Apa
fierbinte sau prea rece este dăunătoare acestor materiale.
Pardoseala de parchet se tratează cît mai rar cu apă din cauza
fisurilor dintre elemente în care se reţine praful infectat, iar acesta
şi murdăria se vor aduna cu aspiratoare, apoi se ve şterge bine cu o
flanelă groasă pentru a reîmprospăta luciul.
Praful adunat după măturare sau golirea aspiratoarelor se
arde din cauza caracterului lor infecţios.
La anumite intervale parchetul necesită o curăţenie mai radicală.
Aceasta se face în saloane prin frecare cu apă şi prafuri de curăţat
pe bază de detergenţi (Alba, Dero etc.). După limpezire, apa trebuie
imediat îndepărtată cu cîrpă pentru ca lemnul să nu se infiltreze
cu umezeală. Spălarea parchetului cu benzină, petrosin, white-spirt
sau alte substanţe inflamabile este strict interzisă în spitale. Curăţarea
parchetului cu hîrtie abrazivă nu este recomandabilă din cauza
prafului pe care îl ridică şi care, mai ales cel din crăpături, este totdeauna
infectat.
Petele care nu au dispărut după curăţirea obişnuită a parchetului
se vor îndepărta în modul următor :
Petele de grăsime vor fi acoperite cu o hîrtie de sugativă îmbibată
în benzină. Aceasta dizolvă grăsimea, iar sugativa o absoarbe.
Petele mai vechi se freacă, cu benzină apoi se acoperă cu o pudră
92