Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

cetează printr-o serie de probe clinice ca: proba Barre (înclinarea
capului din poziţia verticală spre labirintul bolnav); proba Bomberg
(oscilaţiuni pînă la cădere cînd subiectul este în poziţie verticală cu
baza de susţinere mică şi cu ochii închişi); proba Babinski-Woill
(mersul în stea, deviaţia progresivă a mersului spre labirintul bolnav);
urmărirea nistagmusului spontan (mişcarea alternativă a ochilor în
sens orizontal, vertical sau rotativ) şi altele, care nu necesită nici o
pregătire prealabilă.
Tulburările labirintice pot fi compensate, în aceste cazuri se
recurge la probele labirintice provocate.
Proba rotatorie. Bolnavul este aşezat într-un fotoliu rotator şi i
se imprimă 10 rotaţii în timp de 20 secunde în direcţie orară sau
anterioară. Pentru examenul canalului semicircular orizontal, bolnavul
va înclina capul înainte cu 30°, pentru canalele semicirculare
verticale îl înclină pe spate, respectiv lateral cu 90°. în timpul rotaţiei
bolnavul stă cu ochii închişi. Imediat după oprire se constată un
nistagmus postrotator, ale cărui oscilaţii ritmice sînt orientate în
direcţia inversă rotaţiei. Durata ei este de 30 de secunde, dar în funcţie
de excitabilitatea aparatului vestibular, ea poate varia de la O la 80
secunde.
Proba calorică: se introduce, cu ajutorul unei seringi Eecord de
10 ml, în conductul auditiv extern al bolnavului, 5 —10 ml de apă
rece la 25°, sau caldă la 40°, menţinînd capul bolnavului înclinat pe
spate (fig. 248); după o latenţă de 20 —30 secunde apare nistagmusul,
care bate spre urechea irigată cu apă caldă sau în partea opusă
urechii irigate cu apă rece. Durata nistagmusului este de 20 —40
secunde. Proba se repetă şi la urechea cealaltă.
Proba galvanică se execută cu ajutorul unui generator de curent
galvanic. Bolnavul fiind în poziţie şezînd, i se aplică înaintea tragusului,
bilateral, cîte un electrod legat de generator.. La un curent de
2 —3 mA, bolnavul înclină capul de partea polului pozitiv, iar la
8 —10 mA, face un nistagmus spre polul negativ.
Pentru cercetarea nistagmusului se utilizează uneori ochelarii
Bartels, cu lentile biconvexe de 20 de dioptrii. Acestea reduc efectul
inhibant al muşchilor globului ocular asupra nistagmusului şi asigură
o observare mai uşoară a oscilaţiunilor.
în timpul probelor, asistenta trebuie să asigure poziţiile corespunzătoare
ale capului bolnavului. El va fi reţinut în fotoliu şi supravegheat
pînă cînd încetează ameţeala şi greţurile provocate de probe.
Eelectronistagmografia este înregistrarea grafică a frecvenţei şi
amplitudinii nistagmusului.
597