Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

ţa sa căptuşită cu substanţe mirositoare curenţilor de aer inspiraţi.
Gradul de retragere a tubului exterior se citeşte pe peretele tubului
interior, care este gradat în diviziunei de 0,7 cm notîndu-se gra^
daţia la care bolnavul percepe mirosul. Valorile se exprimă în uni
tăţi numite olfactive.
:
Olfactometria se poate executa şi cu aparate care dozează
cantitatea de aer introdusă împreună cu mirosul folosit în fosele
nazale prin insuflaţie. Volumul minim necesar pentru recunoaşterea
substanţei mirositoare poartă numele de coeficient olafactiv. Va -
loarea acestor metode este proporţională cu gradul de inteligenţă şi
bunăvoinţa de colaborare a bolnavului. Din acest motiv, pentru
determinarea acuităţii olfactive, se caută metode obiective cum sînt;
apariţia unor reacţii reflexe la perceperea unui miros (reflexul olfactotensional,
reflexul olfacto-respirator) sau apariţia unor modificări
pe traseul electroencefalograme sub influenţa unor excitanţi olfactivi.
Dispariţia olfacţiei (anosmia), scăderea activităţii olfactive
(liiposmia) ca şi senzaţiile pervertite de miros (parosmia) se întâlnesc
în unele tumori intracraniene.
Explorarea funcţioală a analizorului gustativ. Examinarea sensibilităţii
gustative se face cu substanţele corespunzătoare senzaţiilor
primare gustative: amar, dulce, acru, sărat. Substanţele sapide
(chinina, zahărul, acidul clorhidric, sarea) se utilizează în soluţie sau
sub formă de praf. Soluţiile se aplică pe regiunile bine stabilite ale
limbii, cu ajutorul unor pipete, iar prafurile cu pensule foarte fine.
între două substanţe sapide, cu acţiuni diferite, se va păstra un inter -
val de cel puţin o minute, socotit după spălarea gurii cu apă distilată.
Determinarea acuităţii gustative se face prin proba diluţiilor
descrescînde, stabilind concentraţia minimă a celor 4 grupuri princi -
pale de substanţe sapide care produce senzaţii corespunzătoare.
Această concentraţie minimă poartă numele de pragul senzaţiei gusta -
tive şi este egal pentru zahăr cu diluţia 1/200, pentru clorura de
sodiu cu diluţia 1/400, pentru acidul clorhidric cu diluţia 1/15 000,
pentru chinină cu diluţia de 1/2 000 000.
în afară de senzaţiile gustative, limba mai recepţionează şi
senzaţii termice, tactile şi dureroase, care se percep concomitent;
cu senzaţiile olfactive. Din combinarea acestora sub cele mai variate
forme, rezultă scara nuanţelor senzaţiilor gustative.
Explorarea funcţională a analizorului vizual. Determinarea acuităţii
vizuale. Acuitatea vizuală se determină cu ajutorul optotipurilor
(fig. 242). Optotipurile obişnuite au zece rînduri de litere sau cifre
de mărime descrescîndă, ultimele trebuind să fie văzute de ochiul
normal de la distanţă de cinci metri.
588