Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf
Valoarea globulară la omul sănătos este l (0,9—1,1). Valorimai ridicate exprimă o hipercromie, valori mai mici o hipocromie.Testarea fragilităţii globulelor roşii. Introduse în soluţii hipotonice,apa pătrunde prin membrana semipermeabilă a globulelor roşii pecare o disociază, iar hemoglobina difuzează în mediul extraeritrocitar.Pentru determinarea fragilităţii globulare, se recoltează sîngedefibrinat (vezi: Eecoltarea sîngelui pentru determinarea rezistenţeiglobulare). Se aranjează o serie de 31 de eprubete cu soluţiede clorură de sodiu, a căror concentraţie descreşte progresiv de la0,7 —la 0,3%; se adaugă la fiecare eprubetă cîte o picătură desînge defibrinat. După două ore se citeşte rezultatul după culoarealichidului supranatant.Hemoliza, în cazul rezistenţei globulare normale, începe la soluţiade 0,42% de clorură de sodiu şi se termină la soluţia de 0,34%. înicterele hemolitice rezistenţa globulară este scăzută.Numărătoarea trombocitelor. Numărătoarea trombocitelor se faceprin determinarea proporţiei de trombocite la numărul de eritrocite,care se calculează pe mmc. Eecoltarea sîngelui se face prin puncţiapulpei degetului, efectuată prin intermediul unei picături de sulfatde magneziu 14%, cu care se amestecă sîngele recoltat în vedereaprevenirii distrugerii sau aderării nedorite a trombocitelor de suprafeţelealăturate. Din acest amestec se fac frotiuri, care se colorează. Senumără la miscoscop monoocular — prevăzut cu un diafragm — pînăla l 000 de hematii, fixînd numărul corespunzător de trombocitegăsite; cunoscînd numărul hematiilor/mmc, prin regula de trei simplăse află numărul trombocitelor/mmc. Numărul trombocitelor — încondiţiuni normale — determinat după această metodă este de 250 000/mmc.Explorarea hcmoslazei (func(ia de coagulare). Hemostaza este un proces complex lacare participă atît vasele lezate ctt şi sîngele prin funcţia de coagulare. Ea se petreceîn 4 timpi.— Timpul parietal. Sub influenţa unui factor trombocitar numit serotonină, seproduce o vasoconstricţie locală care reduce leziunea vasculară. Imediat după aceastaapare— timpul endotelio-trombocitar, caracterizat prin formarea unui dop plachetarconstituit din aglutinarea trombocitelor şi aderarea lor de marginile plăgii vasculare.Trombocitele aglutinate, In contact cu marginile plăgii, se lizează eliberind factorultromboplastinic trombocitar, care declanşează— timpul coagulării plasmatice. Aceasta se desfăşoară în mai multe faze. Dininteracţiunea factorului trombocitar cu factorii plasmatici, se formează tromboplastinăactivă. Aceasta, împreună cu ionii de calciu, acţionează asupra protrombinei (formatla nivelul ficatului în prezenţa vitaminei K), transformînd-o în trombină. Formareatrombinei este accelerată de trei activatori; prooaccelerina, convertina şi factorul X, acăror sinteză are loc de asemenea în ficat şi tot cu participarea vitaminei K. Trombinăacţionează imediat asupra fibrinogenului plasmatic, pe care îl transforma în fibrină şicare se întăreşte sub formă de reţea.585II| 'ij
— Timpul de retracţie şi de liză a cheagului. Trombocitele rămase intacte secretăun alt factor, retractozimul, sub acţiunea căruia cheagul se retracta, pentru ca mai pe*urmă să intervină noi fermenţi plasmatici ca fibrinolizina care Uzează cheagul.Pentru explorarea funcţiei de coagulare a sîngelui se utilizează maifrecvent următoarele probe : Numărătoarea trombocitelorDozarea fibrinogenului plasmatic:Determinarea timpului de sîngerare şiiDeterminare timpului de coagulareDeterminarea timpului de protrombinăDeterminarea retracţiei cJieagului. Se recolteză prin puncţievenoasă 2 ml de sînge şi se descarcă într-o eprubetă gradată pe oînălţime de 10 cm. După 20 de minute se dezlipeşte cheagul cu ajutorulunei pipete Pasteur de pe pereţii eprubetei. La 2 şi 24 de ore se citeştepe gradaţia eprubetei limita între cheag şi ser (fig. 241). Valorilenormale; la două ore 55 % cheag şi 45 % ser, la 24 de ore 30 % cheagşi 70% ser.Determinarea retracţiei cheagului se poate face şi prin stabilireatimpului necesar, în stare normală ea se începe la 30 de minute.Pentru explorarea coagulării sîngelui se mai utilizează un numărmare de probe dintre care amintim : determinarea coagulării prinmetoda diliTţiilor, testul de toleranţă la heparină, testul de generarea tromboplastinei etc. Pentru fiecare dintre acestea v se recoltează cea.10 ml de sînge pe oxalat de sodiu, în proporţie de 10 %.Explorarea organelor hematopoietice. Pentru explorarea organelorhematopoietice se aplică următoarele metode :Funcţia osoasă şi determinarea mielogrameiFuncţia splenicăFuncţia ganglionară. Tehnica lor este expusă la capitolul„Puncţiile" (voi. II).PREGĂTIREA Şl ASISTAREA EXPLORĂRILOR FUNCŢIONALE ALE ANALIZORILORExplorarea funcţională a organelor senzoriale este o problemă destrictă specialitate, care interesează mai puţin asistenta cu pregătiregenerală. Numeroase metode de explorare însă reflectă nu numaistarea anatomo-funcţională a analizorului explorat, ci şi unelemodificări sau dereglări în starea sau funcţiunea altor organe sauaparate — cu care organele senzoriale se găsesc în strînsă corelaţie —cum sînt de exemplu sistemul nervos central sau sisemul neuro-endocrin.Explorarea funcţională al analizorului olfactiv. Examenul mirosuluise face cu ajutorul unor substanţe mirositoare care se oferă5S6
- Page 537 and 538: cilindru metalic închis la capăt,
- Page 539 and 540: După terminarea probei bolnavii nu
- Page 541 and 542: a bilei şi vine în mod activ în
- Page 543 and 544: Model ilc tabel pentru recoltarea b
- Page 545 and 546: Determinarea proteinemiei totale. F
- Page 547 and 548: Testele ăe labilitate serică. Mod
- Page 549 and 550: lor atingînd 90—200 mg la 100 g
- Page 551 and 552: intravenoasă 5 mg de bromsulftalei
- Page 553 and 554: în energie mecanică, pune în mi
- Page 555 and 556: iiavul mănîncă un regim mixt în
- Page 557 and 558: glicemia continuă să scadă, puţ
- Page 559 and 560: «cufundă cealaltă mînă în ap
- Page 561 and 562: organismului şi de aceea rigimul v
- Page 563 and 564: Studiul reglării echilibrului vege
- Page 565 and 566: tui'i sau neoformaţii) sau aglomer
- Page 567 and 568: Dozările hormonale. Pentru dozarea
- Page 569 and 570: la întîrzierea menstruaţiei, dec
- Page 571 and 572: Determinarea rezervei alcaline, în
- Page 573 and 574: Curba hiperglicemiei după această
- Page 575 and 576: Ca generator de curent se foloseşt
- Page 577 and 578: de acţiune ai scoarţei cerebrale,
- Page 579 and 580: Itive externe, in acest caz contact
- Page 581 and 582: moencefalografie; ventriculografie;
- Page 583 and 584: Fig. 237. — Pipeta PotainA — pe
- Page 585 and 586: Această cifră se corectează cu p
- Page 587: Dozarea hemoglobinei. Se amestecă
- Page 591 and 592: ţa sa căptuşită cu substanţe m
- Page 593 and 594: ^ ^ ^ £semnalează momentul în ca
- Page 595 and 596: va instila cîte două picături so
- Page 597 and 598: cealaltă fiind închisă cît mai
- Page 599 and 600: transmiterii sonore a unei urechi n
- Page 601 and 602: VALORILE MEDII NORMALE ALE ANALIZEL
- Page 603 and 604: Substanţe organiceProtrombină Azo
— Timpul de retracţie şi de liză a cheagului. Trombocitele rămase intacte secretă
un alt factor, retractozimul, sub acţiunea căruia cheagul se retracta, pentru ca mai pe*
urmă să intervină noi fermenţi plasmatici ca fibrinolizina care Uzează cheagul.
Pentru explorarea funcţiei de coagulare a sîngelui se utilizează mai
frecvent următoarele probe : Numărătoarea trombocitelor
Dozarea fibrinogenului plasmatic
:
Determinarea timpului de sîngerare şi
i
Determinare timpului de coagulare
Determinarea timpului de protrombină
Determinarea retracţiei cJieagului. Se recolteză prin puncţie
venoasă 2 ml de sînge şi se descarcă într-o eprubetă gradată pe o
înălţime de 10 cm. După 20 de minute se dezlipeşte cheagul cu ajutorul
unei pipete Pasteur de pe pereţii eprubetei. La 2 şi 24 de ore se citeşte
pe gradaţia eprubetei limita între cheag şi ser (fig. 241). Valorile
normale; la două ore 55 % cheag şi 45 % ser, la 24 de ore 30 % cheag
şi 70% ser.
Determinarea retracţiei cheagului se poate face şi prin stabilirea
timpului necesar, în stare normală ea se începe la 30 de minute.
Pentru explorarea coagulării sîngelui se mai utilizează un număr
mare de probe dintre care amintim : determinarea coagulării prin
metoda diliTţiilor, testul de toleranţă la heparină, testul de generare
a tromboplastinei etc. Pentru fiecare dintre acestea v se recoltează cea.
10 ml de sînge pe oxalat de sodiu, în proporţie de 10 %.
Explorarea organelor hematopoietice. Pentru explorarea organelor
hematopoietice se aplică următoarele metode :
Funcţia osoasă şi determinarea mielogramei
Funcţia splenică
Funcţia ganglionară. Tehnica lor este expusă la capitolul
„Puncţiile" (voi. II).
PREGĂTIREA Şl ASISTAREA EXPLORĂRILOR FUNCŢIONALE ALE ANALIZORILOR
Explorarea funcţională a organelor senzoriale este o problemă de
strictă specialitate, care interesează mai puţin asistenta cu pregătire
generală. Numeroase metode de explorare însă reflectă nu numai
starea anatomo-funcţională a analizorului explorat, ci şi unele
modificări sau dereglări în starea sau funcţiunea altor organe sau
aparate — cu care organele senzoriale se găsesc în strînsă corelaţie —
cum sînt de exemplu sistemul nervos central sau sisemul neuro-endocrin.
Explorarea funcţională al analizorului olfactiv. Examenul mirosului
se face cu ajutorul unor substanţe mirositoare care se oferă
5S6
Change language