Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Valoarea globulară la omul sănătos este l (0,9—1,1). Valori
mai ridicate exprimă o hipercromie, valori mai mici o hipocromie.
Testarea fragilităţii globulelor roşii. Introduse în soluţii hipotonice,
apa pătrunde prin membrana semipermeabilă a globulelor roşii pe
care o disociază, iar hemoglobina difuzează în mediul extraeritrocitar.
Pentru determinarea fragilităţii globulare, se recoltează sînge
defibrinat (vezi: Eecoltarea sîngelui pentru determinarea rezistenţei
globulare). Se aranjează o serie de 31 de eprubete cu soluţie
de clorură de sodiu, a căror concentraţie descreşte progresiv de la
0,7 —la 0,3%; se adaugă la fiecare eprubetă cîte o picătură de
sînge defibrinat. După două ore se citeşte rezultatul după culoarea
lichidului supranatant.
Hemoliza, în cazul rezistenţei globulare normale, începe la soluţia
de 0,42% de clorură de sodiu şi se termină la soluţia de 0,34%. în
icterele hemolitice rezistenţa globulară este scăzută.
Numărătoarea trombocitelor. Numărătoarea trombocitelor se face
prin determinarea proporţiei de trombocite la numărul de eritrocite,
care se calculează pe mmc. Eecoltarea sîngelui se face prin puncţia
pulpei degetului, efectuată prin intermediul unei picături de sulfat
de magneziu 14%, cu care se amestecă sîngele recoltat în vederea
prevenirii distrugerii sau aderării nedorite a trombocitelor de suprafeţele
alăturate. Din acest amestec se fac frotiuri, care se colorează. Se
numără la miscoscop monoocular — prevăzut cu un diafragm — pînă
la l 000 de hematii, fixînd numărul corespunzător de trombocite
găsite; cunoscînd numărul hematiilor/mmc, prin regula de trei simplă
se află numărul trombocitelor/mmc. Numărul trombocitelor — în
condiţiuni normale — determinat după această metodă este de 250 000
/mmc.
Explorarea hcmoslazei (func(ia de coagulare). Hemostaza este un proces complex la
care participă atît vasele lezate ctt şi sîngele prin funcţia de coagulare. Ea se petrece
în 4 timpi.
— Timpul parietal. Sub influenţa unui factor trombocitar numit serotonină, se
produce o vasoconstricţie locală care reduce leziunea vasculară. Imediat după aceasta
apare
— timpul endotelio-trombocitar, caracterizat prin formarea unui dop plachetar
constituit din aglutinarea trombocitelor şi aderarea lor de marginile plăgii vasculare.
Trombocitele aglutinate, In contact cu marginile plăgii, se lizează eliberind factorul
tromboplastinic trombocitar, care declanşează
— timpul coagulării plasmatice. Aceasta se desfăşoară în mai multe faze. Din
interacţiunea factorului trombocitar cu factorii plasmatici, se formează tromboplastină
activă. Aceasta, împreună cu ionii de calciu, acţionează asupra protrombinei (format
la nivelul ficatului în prezenţa vitaminei K), transformînd-o în trombină. Formarea
trombinei este accelerată de trei activatori; prooaccelerina, convertina şi factorul X, a
căror sinteză are loc de asemenea în ficat şi tot cu participarea vitaminei K. Trombină
acţionează imediat asupra fibrinogenului plasmatic, pe care îl transforma în fibrină şi
care se întăreşte sub formă de reţea.
585
II
| 'ij