Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

moencefalografie; ventriculografie; angiografie cerebrală; radiografie
de ansamblu a coloanei vertebrale; mielografie gazoasă şi cu lipiodol.
Sarcinile asistentei în legătură cu aceste examinări au fost descrise
la capitolul „Pregătirea bolnavilor pentru examinări radiologice".
SC1NT1GRAFIA CEREBRALĂ
Scintigrafia cerebrală constă în detectarea şi înregistrarea grafică
a radiaţiunilor emise de izotopii radioactivi introduşi în organism
per os sau parenteral şi ajunşi în circulaţia cerebrală.
Substanţele radioactive, în condiţiuni normale, nu traversează
bariera hematoencefalică, decît, eventual, în cantitate foarte mică.
Evidenţierea lor la nivelul creierului, sub formă de zone cu radioactivitatea
crescută, denotă afectarea permeabilităţii vasculare şi localizează
un proces patologic intracranian.
Dintre izotopii radioactivi utilizaţi pentru scintigrafia cerebrală
amintim iodul 131 înglobat în serumalbumină. care este emiţător
de radiaţii gama, cu timp de înjumătăţire scurt şi eliminarea rapidă
din organism.
Cu 2 —3 zile înainte, bolnavul va fi pregătit prin administrare de
3 ori/zi cîte 10 picături soluţie lugol, pentru a satisface aviditatea
glandei tiroide faţă de iod şi evitarea aglomerării substanţei radioactive
în această glandă, în ziua examinării bolnavul primeşte o cantitate
de serumalbumină iodată, echivalentă cu 30—50 micro Curie
I 131 . După 3 — 4 ore se face detectarea substanţei radioactive, deasupra
cutiei craniene. Detectarea şi înregistrarea se fac cu un scintigraf
care, cu ajutorul unui dispozitiv automat, parcurge suprafaţa de
investigat în rînduri orizontale, succesive, înscrierea radiaţiunilor
gama se face mecanic, cu un ciocan, sau pe cale fotografică. Pentru
orientarea mai uşoară este bine să se fixeze pe scintigramă cîteva
repere anatomice (vertexul, protuberanta occipitală) înainte de îndepărtarea
graficonului.
Scintigrafia cerebrală este o metodă utilă pentru evidenţierea
leziunilor cerebrale locale, în special a proceselor expansive intracraniene.
EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A SÎNGELUI Şl ORGANELOR HEMATOPO1ETICE
Funcţiile multiple ale sîngelui fac ca explorarea lui să se facă
multilateral. Ea trebuie să includă funcţia de transport, de reglare,
de apărare şi de homeostază; conţinutul său în elemente figurate,
hormoni, enzime, proteine, săruri minerale, produse de dezasimilaţie
şi alte componente, se menţine la un nivel corespunzător anumitor
579