Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Determinarea cronaxiei se face cu cronaximetre electronice.
Legarea bolnavului în circuit se face cu electrozi similari celor utilizaţi
pentru examenul electric clasic. Stimularea se face prin metoda
monopolară. Electrodul indiferent se fixează în acelaşi fel ca şi
pentru examenul electric clasic. Electrodul activ — de mică dimensiune
— se leagă de polul negativ al generatorului de curent galvanic.
Cu ajutorul unui potenţiometru, aparatul stabileşte reobaza, apoi
cu un reostat se dublează valoarea acesteia şi se reduce durata de
trecere a curentului la minim. Se verifică ca electrodul activ să
fie legat riguros pe punctul motor. Utilizînd durate din ce în ce mai
mari, cu ajutorul unor condensatori ai căror timp de descărcare este
cunoscut, se fixează timpul minim necesar apariţiei contracţiei musculare.
Valorile cronaxiei astfel stabilite pot fi citite pe un cadran
gradat la nivelul cursorului, cu care s-a stabilit durata. Valoarea
cronaxiei se exprimă în miimi de secundă.
Cronaxia este prelungită în caz de leziuni ale nervului motor
periferic, boli musculare şi unele tulburări umorale şi endocrine.
Electromiografia este o metodă de investigaţie neuromusculară
care înregistrează potenţialele de acţiune musculară apărute în cursul
contracţiei voluntare, înregistrarea se face cu ajutorul unui aparat
numit electromiograf, format din electrozi periferici pentru
detectarea biocurenţilor, amplificatoare şi dispozitive de înscriere.
Electrozii sînt de două feluri, cutanaţi şi de profunzime. Electrozii
cutanaţi (similari cu cei de la electrocardiografie sau electr o-
encefalografie) se fixează pe tegumente, la două puncte distanţate
de cîţiva cm. Ei ne furnizează o electromiogramă globală. Electrozii
de profunzime au aspectul unor ace de injecţii acoperite de un strat
de email izolator, cu excepţia vîrfului care rămîne liber; ei se introduc
în profunzimea muşchilor. Prin lumenul acului pot fi introduse
l—2 sau mai multe fire electrice, izolate între ele, dintre care unele
părăsesc acul prin vîrful lui, iar altele prin orificii laterale, realizînd
posibilităţi diferite de culegere a biocurenţilor prin derivaţii monopolare,
bipolare sau multipolare.
Amplificarea şi înregistrarea curenţilor de acţiune se face cu
un oscilograf catodic prevăzut cu un dispozitiv de înregistrare fotografică,
sau de înscriere pe hîrtie. Curba obţinută poartă numele de
electromiogramă.
PREGĂTIREA Şl ASISTAREA EXAMENULUI ELECTROENCEFALOGRAFIC
Modificările potenţialului electric al creierului pot fi decelate
şi înregistrate cu ajutorul unor aparate amplificatoare numite electroencefalografe.
Cu ajutorul acestor aparate se pot înscrie curenţii
574