Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Curba hiperglicemiei după această metodă prezintă unele parti- |
cularităţi (fig. 233). A doua doză de glucoza fiind administrată în
momentul cînd nivelul producţiei de insulina este mai ridicat, la
indivizi sănătoşi glicemia provocată nu va atinge nivelul determinat
de prima doză de glucoza, ea putînd rămîne în limite normale (efect
Staub pozitiv). La diabetici, al căror pancreas nu mai poate produce
decît cantităţi reduse de insulina, glicemia provocată de a doua doza
este tot atît de înaltă ca şi cea provocată de prima doză (efect Staub
negativ).
Testul toleranţei la glucoza, sensibilizat prin cortizon, depistează
precoce diabetul latent.
Tehnica. Seara la orele 22 bolnavul primeşte per os 50 mg
de cortizon acetat. Peste 8 ore, dimineaţa, se repetă aceeaşi doză.
Bolnavul rămîne nemîncat. Peste 2 ore primeşte 100 g glucoza
dizolvată în 250 g de ceai, după care se fac recoltările de sînge ca
şi pentru proba hiperglicemiei provocate. Testul se consideră pozitiv
dacă, la 2 ore după ingerarea glucozei, valoarea glicemiei depăşeşte
140 mg/100 ml sînge venos.
Testul de încărcare cu Tolbutamid explorează capacitatea ţesu -
tului insular de a secreta insulina, precum şi promptitudinea răspun -
sului faţă de stimulul medicamentos.
Tehnica. Dimineaţa pe stomacul gol se dozează glicemia bol -
navului, apoi se administrează pe cale intravenoasă l gram de Tolbutamid
sub forma unei soluţii 5%. Durata injecţiei este de 3
minute. După 20—30 minute se dozează din nou glicemia.
Tolbutamidul scade glicemia. Dacă la 20 minute după admi -
nistrarea lui, glicemia depăşeşte 80% din valoarea iniţială şi la 30
minute 77% al acestei valori, după toate probabilităţile, este vorba
de un diabet latent.
Determinarea toleranţei faţă de hidraţi de carbon. Această probă se
foloseşte pentru stabilirea regimului dietetic al bolnavilor de diabet.
Tehnica. Se administrează bolnavului o dietă mixtă, cu un
conţinut de 150—200 grame hidraţi de carbon, asigurînd cu alte
principii alimentare restul necesităţilor calorice. Bolnavul nu va
mînca nimic în plus faţă de acest regim, în schimb alimentele cuprinse
în raţia zilnică de probă trebuie să le consume în întregime, începînd
din dimineaţa probei, se recoltează timp de 24 de ore urina bolna -
vului în trei fracţiuni separate la cîte 8 ore (de exemplu între orele 6
—14, 14—22, 22—6). Se determină cantitatea fiecărei fracţiuni şi
apoi cîte o mostră de 50—100 ml din fiecare se trimite la laborator
pentru determinarea cantitativă a glucozei eliminate. Pe fiecare
mostră se va indica cantitatea totală din care a fost luată. Deter -
minarea zahărului în urină se face cu ajutorul polarimetrului. Can-
571