Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Determinarea rezervei alcaline, în cursul diabetului zaharat, are
scopul de a stabili cantitatea de ioni alcalini existenţi în sînge pentru
neutralizarea acizilor formaţi în organism. Determinarea se face după
metoda Van Slyke.
Cu o oră înainte de efectuarea probei bolnavul va rămîne în
repaus, apoi i se vor recolta 10 ml sînge, prin veno-puncţie fără
stază, pe 0,5 gram oxalat de potasiu fin pulverizat. Se agită uşor
şi se pune într-un tub de centrifugă cu care se trimite la laborator.
Proba hiperglicemiei provocate. Prin această metodă pot fi depistate
cazuri latente de diabet, cu valori normale de glicemic. Proba
poate fi făcută prin administrarea glucozei per os sau intravenos.
Pentru determinarea hiperglicemiei provocate prin administrarea
glocozei per os, bolnavul ingerează dimineaţa pe nemîncate l g
glucoza/kilocorp, dizolvată în apă sau ceai. înainte de administrarea
glucozei, bolnavul evacuează vezica urinară, în acelaşi timp se recoltează
sînge pentru dozarea glicemiei. Se repetă recoltarea la 30,
60, 90, 120 şi 180 de minute după administrarea glucozei, în acest
timp, bolnavul stă în repaus la pat, fără să ingereze alimente sau
lichide. La fiecare recoltare de sînge bolnavul va urina pentru determinarea
cantitativă a glicozuriei.
La indivizi cu metabolism glucidic normal, în scurt timp după
ingerarea glucozei, apare o netă urcare a glicemiei, atingînd valorile
maxime într-o oră (fig. 233). Această hiperglicemie, numită ,,alimentară",
nu depăşeşte 150—180 mg. După 2 ore, glicemia revine
la nivelul iniţial, datorită stimulării secreţiei insulare. Cantitatea de
insulina însă se produce în exces, din care motiv, la 3 ore după
ingerarea glucozei, glicemia scade sub valorile iniţiale. Valorile sale
vor fi cu atît mai scăzute, cu cît aparatul insular al individului funcţionează
mai bine. Hipoglicemia posthiperglicemică este normalizată
prin intervenţia adrenalinei. Pe toată durata probei, zahărul nu apare
în urină.
La diabetici valorile iniţiale de glicemie, după ingerare de glucoza,
se ridică la valori mult mai înalte, care continuă să se urce şi
după 2 ore. Bevenirea la nivelul iniţial se face cu mare întîrziere, iar
glucoza apare şi în urină.
Pentru determinarea hiperglicemiei provocate prin administrarea
glucozei pe cale intravenoasă se recoltează sînge dimineaţa pe
nemîncate şi se invită bolnavul să-şi evacueze vezica. Se administrează
apoi pe cale intravenoasă o soluţie de glucoza 50% în cel
mult 2 minute, socotind 0,33 g glucoză/kilocorp. La 15, 30, 45, 60
de minute după injecţie se repetă recoltarea din lobului urechii, ceea
ce evită factorul emoţional, care ar influenţa glicemia. Eecoltarea
569