Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Studiul reglării echilibrului vegetativ se face cu următoarele
probe :
Testul presor la rece; se face după tehnica descrisă la explorarea
medulosuprarenalei. în caz de hipertiroidism valorile tensionale
se ridică cu 30—60 mm mercur şi revin la valorile iniţiale foarte
întîrziatL
Determinarea timpului mediu de reîncălzire a extremităţilor; în
cursul hipertiroidismului — datorită arderilor crescute — extremităţile
jsînt bine irigate, în hipotiroidism din contră, vasele extremităţile»
sînt contractate. Intensitatea irigaţiei se determină prin
timpul mediu de reîncalzire a extremităţilor.
Tehnica. Bolnavul pregătit în condiţiuni identice ca pentru
determinarea metabolismului bazai, va rămîne la pat şi se determină
temperatura pe faţa palmară a mâinilor. Se scufundă apoi mîinile
într-o baie de 15 grade, menţinîndule aici timp de 5 minute. Se
tamponează cu foarte mare atenţie apa de pe suprafaţa mîinilor,
fără fricţionare sau apăsare şi apoi se măsoară temperatura cutanată
la aceleaşi puncte din 3 în 3 minute, pînă ce temperatura cutanată
re ridică la 25 grade. Timpul mediu de reîncălzire la această tempesatură
este de 10—20 minute, în cazul dilatărilor arteriale timpul
mediu de reîncălzire este scurtat, în cursul constricţiilor arteriolare
(hipotiroidism, tetanie, distonie vegetativă) timpul mediu de reîncălzire
este prelungit pînă la 30 de minute sau şi mai mult.
Determinarea tulburărilor în metabolismul glucidelor. Creşterea
metabolismului în cursul hipertiroidismului mobilizează depozitele
de glicogen, ceea ce provoacă adesea hiperglicemie şi glicozurie.
Acţiunea hormonilor tiroidieni în exces şi scăderea glicogenului
hepatic duce la alterări funcţionale şi mai tîrziu organice ale ficatului,
în hipotiroidism se observă adesea valori coborîte ale glicemiei.
Tulburările în metabolismul glucidic se determină prin analiza
zahărului în sînge şi urină şi prin proba hiperglicemiei provocate.
Determinarea tulburărilor în metabolismul colesterolului. Valorile
colesterolului pot fi utilizate pentru stabilirea stărilor funcţionale
ale glandei tiroide, în hipertiroidism valorile colesterolemiei sînt
scăzute pînă la 100 sau 80 mg%. în hipotiroidism colesterolemia
adesea se ridică la 250 — 500 mg%. Eaportul între colesterolul
esterificat şi total creşte în hipotiroidism şi scade în hipertiroidism.
Determinarea tulburărilor în metabolismul iodului; dozarea iodului
protiăic în plasmă; valorile iodului protidic reflectă tiroxina
circulantă. La executarea ei se va ţine cont de tratamente, investigaţii
sau consumul alimentelor cu conţinut de iod în ultimele 12 luni.
Pentru determinarea iodului plasmatic se va recolta 5—6 ml
eînge pe substanţă anticoagulantă pentru obţinerea a 2 ml plasmă.
S C - e . 1 1
561