Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

marinela.maria
from marinela.maria More from this publisher
17.01.2021 Views

le. Proba poate fi executată şi cu perfuzie intravenoasă de ACTH,cînd scăderea eozinofilelor este şi mai accentuată.Testul are valoare numai dacă numărul iniţial de eozinofileeste de peste 100 sau sub 600/mmc.Dozarea hormonilor corticosuprarenali şi ai metaboliţilor în lorsînge şi urină. Dozarea hormonilor în sînge se execută mai rar, dincauza metodelor laborioase. Pentru determinări cantitativebiochimice, se recoltează 100 ml de sînge pe substanţă anticoagulantă,determinările făcîndu-se din plasmă, după centrifugarea sîngelui.Dozarea metaboliţilor hormonilor suprarenali din urină estemai frecvent utilizată. Dintre acestea mai mare importanţă aredeterminarea produşilor de degradare a hormonilor androgeni numiţi17—cetosteroizi, care se elimină prin urină. Hormonii androgenila bărbaţi, în afară de glanda suprarenală, sînt secretaţi şi de testiculi.Din cantitatea totală de 17—cetosteroizi din urină numai aproximativ2/3 provine din glanda suprarenală, restul din testiculi. Cele douăfracţiuni pot fi separate cu metode de laborator.Urina se recoltează timp de 24 ore, acidificînd-o uşor cu acidacetic. Din cantitatea totală se trimite o mostră de 100 ml la laboratorcu indicarea exactă a cantităţii eliminate în 24 de ore, pentrua se putea calcula excreţia în valori absolute pe 24 de ore. în insuficienţacorticosuprarenală se găsesc valori mai scăzute la femei, puţindajunge pînâ la O mg. La bărbaţi, datorită secreţiei testiculare deandrogeni, se menţine totdeauna o valoare minimală de 1—2 mg/24ore.Pentru dozarea altor metaboliţi ai hormonilor suprarenali recoltareaurinii se face la fel. Dozările de hormon dau rezultate maiconcludente privind funcţionalitatea glandei, dacă se fac comparativînainte şi după administrarea de ACTH.Explorarea medulosuprarenalei. Hiperfuncţia medulosuprarenaleipoate fi decelată prin probe de provocare, care, favorizînd o descărcarede adrenalină şi noradrenalină, produc crize de hipertensiune arteriala.Cu 12 ore înainte de începerea probei, bolnavii vor fi lăsaţifără medicamente sedative. Asistenta va pregăti substanţe hipotensiveinjectabile, pentru a se putea interveni de urgenţă la nevoie.Probele de provocare se vor executa cu atenţie deosebită la bolnaviiîn vîrstă.Testul presor la rece. Se bazează pe reacţia vasomotorie simpaticotonăfaţă de frig.Tehnica. Bolnavul rămîne în repaus la pat, relaxat timp de 10—15 minute, pînă ce se obţin valorile de bază ale tensiunii arteriale.Manşonul tensiometrului rămîne pe braţul bolnavului. Se556

«cufundă cealaltă mînă în apă rece de 4 grade, timp de l minut.No ia tensiunea arterială din nou imediat după scufundarea mîiniiSn apă la o jumătate, l, 2 şi 3 minute, urmărind timpul necesarpentru revenirea ei la valorile iniţiale. Proba poate fi executatămult mai uşor cu un tensiograf, care înscrise în timp variaţiile valorilortensiunii arteriale.în cohdiţiuni normale tensiunea arterială, sub acţiunea frigului,HO ridică u 10—25 mm mercur şi revine la valori iniţiale în 2—3minute în cazul tumorilor sistemului cromafin —feocromocitom - care reprezintă o hiperfuncţie amedulosuprarenalei, prin testulpresor la rece se pot provoca crize de hipertensiune caracteristicecrizelor spontane din cursul feocromocitoamelor.Testul la histamină. Histamina provoacă o dilataţie capilarăaccentuata, ceea ce cauzează o descărcare bruscă de adrenalină încaz de tumoare a medulosuprarenalei.Tehnica. Bolnavul va fi pregătit la fel ca şi pentru testul presorIa rece. Se măsoară tensiunea arterială în decubit dorsal, apoi seinjectează intravenos 0,015—0,05 mg histamină în 1—2 ml soluţieizotonică de clorură de sodiu. Se măsoară din nou tensiunea arterialăiji se repetă la intervale de 30 de secunde timp de 5—10 minute, pînăla revenirea valorilor la cele iniţiale. Proba se execută în condiţiunimai avantajoase cu ajutorul tensiografului. în condiţiuni normale,după o scădere moderată a tensiunii arteriale, se produce o creşterea valorilor, însă în măsură mai mică decît la testul presor la rece.La hipertensivi creşterea tensiunii arteriale este mai accentuatăi progresează aproximativ 10 minute, cînd atinge valorile maxime, hcaz de tumoare suprarenală, prin descărcarea feocromocitoamelortensiunea arterială începe să crească imediat după injecţie, atingîndvaloarea maximă după 1—3 minute, superioară celei din testulpresor la rece.Teste adrenolitice: substanţele adrenolitice produc la bolnaviicu feocromocitom scăderea imediată şi substanţială a tensiuniiarteriale, care se menţine timp de 20—30 de minute. Adrenalinaneutralizată se reface însă repede de către tumoare, în hipertensiunede altă origine, precum şi în condiţiuni normale, administrareasubstanţelor adrenolitice nu modifică valorile tensiunii arteriale.Examenul radiologie al glandelor suprarenale prevede radiografiape gol a abdomenului, opacifierea bazinetelor cu substanţe opacifianteşi radiografia de contrast negativ prin retropneumoperitoneu.EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A GLANDEI TIROIDEPregătirea şi asistarea determinării metabolismului bazai.Meta-,, bolismul bazai reprezintă cantitatea de energie pe careorganismul557

le. Proba poate fi executată şi cu perfuzie intravenoasă de ACTH,

cînd scăderea eozinofilelor este şi mai accentuată.

Testul are valoare numai dacă numărul iniţial de eozinofile

este de peste 100 sau sub 600/mmc.

Dozarea hormonilor corticosuprarenali şi ai metaboliţilor în lor

sînge şi urină. Dozarea hormonilor în sînge se execută mai rar, din

cauza metodelor laborioase. Pentru determinări cantitative

biochimice, se recoltează 100 ml de sînge pe substanţă anticoagulantă,

determinările făcîndu-se din plasmă, după centrifugarea sîngelui.

Dozarea metaboliţilor hormonilor suprarenali din urină este

mai frecvent utilizată. Dintre acestea mai mare importanţă are

determinarea produşilor de degradare a hormonilor androgeni numiţi

17—cetosteroizi, care se elimină prin urină. Hormonii androgeni

la bărbaţi, în afară de glanda suprarenală, sînt secretaţi şi de testiculi.

Din cantitatea totală de 17—cetosteroizi din urină numai aproximativ

2/3 provine din glanda suprarenală, restul din testiculi. Cele două

fracţiuni pot fi separate cu metode de laborator.

Urina se recoltează timp de 24 ore, acidificînd-o uşor cu acid

acetic. Din cantitatea totală se trimite o mostră de 100 ml la laborator

cu indicarea exactă a cantităţii eliminate în 24 de ore, pentru

a se putea calcula excreţia în valori absolute pe 24 de ore. în insuficienţa

corticosuprarenală se găsesc valori mai scăzute la femei, puţind

ajunge pînâ la O mg. La bărbaţi, datorită secreţiei testiculare de

androgeni, se menţine totdeauna o valoare minimală de 1—2 mg/24

ore.

Pentru dozarea altor metaboliţi ai hormonilor suprarenali recoltarea

urinii se face la fel. Dozările de hormon dau rezultate mai

concludente privind funcţionalitatea glandei, dacă se fac comparativ

înainte şi după administrarea de ACTH.

Explorarea medulosuprarenalei. Hiperfuncţia medulosuprarenalei

poate fi decelată prin probe de provocare, care, favorizînd o descărcare

de adrenalină şi noradrenalină, produc crize de hipertensiune arteriala.

Cu 12 ore înainte de începerea probei, bolnavii vor fi lăsaţi

fără medicamente sedative. Asistenta va pregăti substanţe hipotensive

injectabile, pentru a se putea interveni de urgenţă la nevoie.

Probele de provocare se vor executa cu atenţie deosebită la bolnavii

în vîrstă.

Testul presor la rece. Se bazează pe reacţia vasomotorie simpaticotonă

faţă de frig.

Tehnica. Bolnavul rămîne în repaus la pat, relaxat timp de 10

—15 minute, pînă ce se obţin valorile de bază ale tensiunii arteriale.

Manşonul tensiometrului rămîne pe braţul bolnavului. Se

556

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!