Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

felul reacţiei, în primul caz vorbim de bilirubinemie directă, în al
doilea caz de bilirubinemie indirectă.
Bilirubinemia normală este de 0,6—1 mg%. Valorile cresc în
caz de hiperproducţie de bilirubină în cursul icterelor hemolitice,
sau în caz de trecere a bilirubinei în sînge în urma leziunilor
hepatice din cursul icterelor mecanice sau hepatocelulare.
Determinarea urobilinogenului urinar. Se face prin metoda Ehrlich,
al bilirubinei urinare prin proba Eosin.
Pentru aprecierea funcţiei biliare a ficatului se examinează
conţinutul fecalelor în pigmenţi biliari, în condiţiuni normale, fecalele
conţin numai stercobilinogen şi stercobilină, produşi ai bilirubinei.
în caz de icter hemolitic, apare policolia, în caz de icter
mecanic pigmenţii biliari dispar din fecale.
Examenul lichidului duodenal extras prin tubaj cu sondă Einhorn
permite stabilirea prezenţei bilirubinei în cantitatea normală,
în cantitatea crescută (icter hemolitic), lipsa ei parţială (icter mecanic
incomplet, icter hepatocelular) sau totală (icter mecanic complet).
Explorarea tulburărilor în funcţiunea de detoxifiere. Tulburările
în funcţia de detoxifiere a ficatului pot fi explorate prin proba cu acid
"hipuric.
Acidul benzoic introdus în organism este conjugat cu glicocol —
rezultat din dezagregarea proteinelor — şi eliminat sub formă de acid
hipuric. Funcţia de detoxifiere a ficatului prin conjugare este tulburată
încă din stadiile precoce ale afecţiunilor hepatice.
Tehnica. Proba se execută dimineaţa pe nemîncate. La ora 8
dimineaţa bolnavul goleşte vezica urinară şi primeşte 6 grame de
benzoat de sodiu, dizolvat în 100 ml apă. în timpul probei bolnavul
rămîne la pat. în următoarele 4 ore se adună urina eliminată şi se
trimite în întregime la laborator pentru dozarea acidului hipuric.
în condiţiuni normale în cele 4 ore se elimină cel puţin 3 g de acid
hipuric. Eliminarea sub valorile normale indică o leziune hepatică
parenchimatoasă.
Explorarea tulburărilor în funcţia de excreţie. Funcţia de excreţie
,a ficatului poate fi urmărită prin încărcarea lui cu substanţe colorante,
proprii sau străine organismului şi urmărirea dispariţiei lor
din sînge sau a eliminării lor prin bilă.
Proba cu bromsulftaleină. Bromsulftaleina este captată din
torentul circulator de celulele Kupffer şi excretata de celulele hepatice
în bilă, pînă la eliminarea completă, în cursul leziunilor hepatice
difuze, bromsulftaleină se menţine în sînge.
Tehnica. Proba se execută dimineaţa pe nemîncate. Se cîntăreşte
bolnavul, se recoltează sînge şi apoi i se administrează pe cale
548