Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

lor atingînd 90—200 mg la 100 g de ser. în afecţiuni parenchimatoase
.i,lo ficatului, valoarea colesterolului esterificat scade pînă la 10%
« l i n colesterolemia totală, în icterul mecanic colesterolemia totală
• •reşte în urma retenţiei biliare.
Explorarea tulburărilor funcţiei de coagulare. Ficatul contribuie
l:i formarea factorilor de coagulare, din aceste motive afecţiunile
Impatice sînt însoţite de tulburări de coagulare.
Determinarea timpului de protrombină. Testul QuicTc. Protrombina
<'ste sintetizată în ficat, de aceea îmbolnăvirile parenchimatoase ale
lui determină un deficit de protrombină. Cantitatea protrombinei
din sînge se apreciază prin timpul necesar pentru coagularea sîngelui
oxalat în prezenţa trombokinazei şi a calciului exogen.
Se recoltează pe nemîncate 4,5 ml de sînge venos pe 0,5 ml
oxalat de potasiu 2%, amestecîndu-le foarte repede, încă înainte să
«e înceapă procesul de coagulare. Sîngele se trimite imediat la laborator.
Valorile normale sînt de 10—18 secunde. Valoarea medie de 14
.secunde se echivalează 100%. Valorile de la 75% pînă la 110% se
socotesc normale.
Sinteza protrombinei în ficat se face numai în prezenţa vitaminei
Iv. Din acest motiv timpul de protrombină este mult scurtat şi în caz
<le carenţe de vitamina K (fie prin aport insuficient, fie prin imposibilitatea
de absorbţie.) Acest fapt permite diferenţierea icterelor hepatocelulare
de icterele mecanice, prin testul Koller.
Testul Koller. Dacă timpul Quick a dat rezultate sub normale,
se administrează bolnavului 30 mg de vitamina K pe cale injectabilă.
După 24 de ore se determină din nou timpul de protrombină.
Normalizarea timpului Quick după vitamina K pledează pentru o
hipovitaminoză instalată în urma deficitului de absorbţie cauzată
de lipsa bilei în duoden şi intestin în cursul icterelor mecanice. Dacă
însă timpul de protrombină persistă la valorile anterioare, icterul
este de natură hepatocelulară.
Explorarea tulburărilor funcţiei biliare. Bilirubina din sînge este
oaptată şi conjugată de celulele hepatice în bilirubinglicuronid
hidrosolubil. Bilirubina sub această formă este excretâtă cu bila
în căile biliare.
Determinarea bilirubinemiei sanguine : se face prin diazoreacţia
lui Hymens v. d. Bergh. Dozarea se face din serul sanguin, necesitînd
3—4 ml sînge venos, recoltat fără anticoagulant. Bilirubinglicuronidul
hidrosolubil dă reacţie pozitivă cu reactivul diazo a lui Hymens v.d.
Bergh, prompt. Bilirubina din sînge care nu a trecut încă prin filtrul
hepatic (bilirubinemia normală şi cea din icterul hemolitic), dă reacţie
diazo pozitivă numai după dezalbuminarea serului cu alcool. După
547