Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

exprimat şi în unităţi Mac-Lagan; valorile normale se socotesc
sub 40 de unităţi.
Eeacţia Mallen, se face cu o soluţie lugol. Eezultatele se notează
de la O la + + + +•
Pentru testele de labilitate serică se recoltează 10 ml de sîngo
venos, fără substanţă-anticoagulantă.
Dozarea fibrinogenului. Locul principal de formare a fibrinogenului
este ficatul. Bolile hepatice frînează sinteza fibrinogenului,
ceea ce duce la scăderea valorilor lui în sînge. Pentru determinare;!
cantitativă a fibrinogenului se recoltează 9 ml sînge pe l ml oxalal.
de potasiu 2 %, dimineaţa pe nemîncate, din care se separă plasma
prin centrifugare.
Valoarea normală a fibrinogenului este de 3—6 g°/ 00 . în hepatită
şi ciroză, valorile lui scad sub valorile minime normale.
Metodele de explorare a tulburărilor hepatice în metabolismul
lipidelor mai des utilizate sînt următoarele :
Determinarea lipemiei totale. Picatul participă la sinteza unor
fracţiuni lipoidice din sînge, ceea ce duce la modificarea concentraţiei
acesteia în cazul unor boli hepatice.
Pentru determinarea lipemiei se recoltează dimineaţa pe nemîncate
3—4 ml de sînge pe oxalat de potasiu. Eecoltarea se face cu seringa
bine degresată, într-un vas tratat în prealabil cu un amestec
de oxidanţi, spălat cu apă şi apoi cu alcool-eter. Introducerea sîngelui
se va face după evaporarea completă a solvenţilor organici. Valorile
normale de lipemie variază între 400—700 mg%. Lipemia creşte în
ciroza hepatică şi hepatita cronică şi scade în insuficienţa hepatică.
Electroforesa lipidelor. O parte a lipoizilor din sînge sînt legaţi
de proteine, formînd complexe de lipoproteine, care pot fi evidenţiate
la electroforeză. Fosfolipidele se aglomerează în zona globulinei a ]T
iar colesterolul în zona globulinelor (3. Tehnica de recoltare, executare»
şi evaluarea rezultatelor este identică cu aceea a proteinogramelor.
Curba obţinută poartă numele de lipidoforegramă. Modificări patologice
— dislipemii — se întîlnesc în hepatita acută şi cronică, ciroză
biliară şi icter mecanic.
Dozarea colesterolului total şi al colesterolului esterificat în sînge.
Colesterolul se găseşte în sînge sub două forme : liberă şi esterificată.
Esterificarea colesterolului o face ficatul, în caz de leziuni parenchi
matoase ale ficatului, colesterolul sanguin rămîne neesterificat.
Pentru dozarea colesterolului total şi esterificat se recoltează
dimineaţa pe nemîncate o ml de sînge pe substanţă anticoagulantă
şi se trimite la laborator. Determinarea se face din ser.
Valorile normale ale colesterolului total sînt de 140—260 mg%.
Din acestea, în condiţiuni normale, 60—80 % sînt esterificate, valoareu
548