Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf
Tehnica: în preziua examinării, bolnavul primeşte o cină fărăglucide. La orele 20 urinează şi consumă 40 grame de galactoză dizol -vată în 400 ml de ceai. Se strînge urina produsă de la ora 20 pînă l:iora 8 dimineaţa. Se determină prezenţa zahărului în urină cu reac -tivul Nylander şi în caz pozitiv, întreaga cantitate de urină se trimitela laborator pentru determinarea cantitativă a galactozei.Dacă cantitatea de galactoză eliminată depăşeşte 3 g este vorbade o leziune parenchimatoasă. Cantitatea de galactoză eliminatăreflectă deci intensitatea leziunii hepatice.O formă perfecţionată a metodei este următoarea :Tehnica. Dimineaţa pe nemîncate, după evacuarea veziciiurinare, bolnavul primeşte 40 g galactoză, dizolvată într-un litru deceai slab de flori de tei. La 2 ore şi la 5 ore după ingerare, urineazăîn vase separate. Prima mostră se trimite la laborator pentru deter -minarea cantitativă a galactozei, a doua mostră se examinează numaicalitativ după metoda Nylander. Bolnavul în tot timpul probei rămînela pat şi nu consumă nimic pînă la recoltarea celei de a 2-aprobă de urină.în condiţii normale galactoză din prima mostră de urină nudepăşeşte concentraţia de 0,2% iar eliminarea totală este de 2 g.în mostra a doua galactoză este absentă. Dacă însă galactoză dinprima mostră depăşeşte 0,25 % şi eliminarea totală este mai mare de2,5 g, cazul se consideră patologic, în acest caz galactoză este pre -zentă şi în mostra a doua.Proba hiperglicemiei provocate. Toleranţa la glucoza scade încursul afecţiunilor hepatice parenchimatoase. Scăderea toleranţeimerge paralel cu cronicizarea afecţiunii.Tehnica. Proba se execută fie după metoda clasică, fie dupămetoda Staub-Traugott (vezi „Explorarea funcţională a glandelorendocrine"). Creşterea glicemiei după 2 ore este semnificativă, iarrevenirea la normal are loc numai după 4 ore.Proba toleranţei la acid lactic. Kesintetizarea acidului lactic dinsînge în glicogen are loc la nivelul ficatului. Această funcţiune estealterată în leziunile parenchimatoase hepatice.Tehnica. Proba se face dimineaţa pe nemîncate. Se recoltează10 ml de sînge fără stază venoasă. Prin acelaşi ac se injectează o soluţiede lactat de sodiu 10 % socotit la 75 mg/kilocorp. După 30 de minutese repetă recoltarea de sînge tot fără stază venoasă. Cele două mostrede sînge se trimit la laborator pentru determinarea lactacidemiei.Ea este în stare normală de 7—13 mg%. O creştere cu peste 5 mg%reflectă o afecţiune hepatică parenchimatoasă.Metodele de explorare a tulburărilor hepatice în metabolismulproteinelor mai des utilizate sînt următoarele:542
Determinarea proteinemiei totale. Ficatul sintetizează majoritateaproteinelor plasmatice. Eeducerea capacităţii de sintetizare estereflectată de valorile scăzute ale proteinemiei totale.-Album/ne61 o b ulineoc.Fig. 227. — Schema aparatului de electroforeză. (A. Gilter. I.. Heilmeyer: „Manual deprobe funcţionale clinice").Pentru determinarea proteinemiei totale se recoltează 6 ml desînge fără substanţă anticoagulantă. Determinarea se face din serulsanguin. Proteinemia totală normală este cuprinsă între 7 — 8 g%.Valorile mai mici, în lipsa cauzelor extrahepatice — aport insuficient(inaniţie, malabsorbţie) sau pierderi patologice (albuminurie) — pledeazăpentru o afecţiune parenchimatoasă hepatică.543
- Page 493 and 494: 'lumul ventilator (exprimat în coe
- Page 495 and 496: pe principiul nesîngerînd al unei
- Page 497 and 498: P fţi'lrice se deosebesc între el
- Page 499 and 500: Conducerile Vj şi V 2 explorează
- Page 501 and 502: Se verifică apoi etalonarea aparat
- Page 503 and 504: \ înregistrarea vectocardiogramelo
- Page 505 and 506: Pregătirea bolnavului şi asigurar
- Page 507 and 508: mise unei bare metalice, aşezate p
- Page 509 and 510: olaxeze musculatura, să nu se miş
- Page 511 and 512: pApexocardiografia. Apexocardiogram
- Page 513 and 514: Fixarea degetului în aparat se fac
- Page 515 and 516: pl'rin această metodă se poate ob
- Page 517 and 518: Mele de exsudaţie ale inflamaţiei
- Page 519 and 520: > il'rii, înmulţită cu numărul
- Page 521 and 522: bolnavul primeşte o masă din alim
- Page 523 and 524: Azotemia este influenţată şi de
- Page 525 and 526: Capacitatea maximă de reabsorbţie
- Page 527 and 528: Proba permite aprecierea separată
- Page 529 and 530: iExplorarea funcţiei secretoare si
- Page 531 and 532: Soluţie apoasă de cafeina 0,2 g/3
- Page 533 and 534: timp denotă o hipo- sau anaciditat
- Page 535 and 536: Examenul microscopic al conţinutul
- Page 537 and 538: cilindru metalic închis la capăt,
- Page 539 and 540: După terminarea probei bolnavii nu
- Page 541 and 542: a bilei şi vine în mod activ în
- Page 543: Model ilc tabel pentru recoltarea b
- Page 547 and 548: Testele ăe labilitate serică. Mod
- Page 549 and 550: lor atingînd 90—200 mg la 100 g
- Page 551 and 552: intravenoasă 5 mg de bromsulftalei
- Page 553 and 554: în energie mecanică, pune în mi
- Page 555 and 556: iiavul mănîncă un regim mixt în
- Page 557 and 558: glicemia continuă să scadă, puţ
- Page 559 and 560: «cufundă cealaltă mînă în ap
- Page 561 and 562: organismului şi de aceea rigimul v
- Page 563 and 564: Studiul reglării echilibrului vege
- Page 565 and 566: tui'i sau neoformaţii) sau aglomer
- Page 567 and 568: Dozările hormonale. Pentru dozarea
- Page 569 and 570: la întîrzierea menstruaţiei, dec
- Page 571 and 572: Determinarea rezervei alcaline, în
- Page 573 and 574: Curba hiperglicemiei după această
- Page 575 and 576: Ca generator de curent se foloseşt
- Page 577 and 578: de acţiune ai scoarţei cerebrale,
- Page 579 and 580: Itive externe, in acest caz contact
- Page 581 and 582: moencefalografie; ventriculografie;
- Page 583 and 584: Fig. 237. — Pipeta PotainA — pe
- Page 585 and 586: Această cifră se corectează cu p
- Page 587 and 588: Dozarea hemoglobinei. Se amestecă
- Page 589 and 590: — Timpul de retracţie şi de liz
- Page 591 and 592: ţa sa căptuşită cu substanţe m
- Page 593 and 594: ^ ^ ^ £semnalează momentul în ca
Determinarea proteinemiei totale. Ficatul sintetizează majoritatea
proteinelor plasmatice. Eeducerea capacităţii de sintetizare este
reflectată de valorile scăzute ale proteinemiei totale.
-
Album/ne
61 o b u
line
oc.
Fig. 227. — Schema aparatului de electroforeză. (A. Gilter. I.. Heilmeyer: „Manual de
probe funcţionale clinice").
Pentru determinarea proteinemiei totale se recoltează 6 ml de
sînge fără substanţă anticoagulantă. Determinarea se face din serul
sanguin. Proteinemia totală normală este cuprinsă între 7 — 8 g%.
Valorile mai mici, în lipsa cauzelor extrahepatice — aport insuficient
(inaniţie, malabsorbţie) sau pierderi patologice (albuminurie) — pledează
pentru o afecţiune parenchimatoasă hepatică.
543
Change language