Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

marinela.maria
from marinela.maria More from this publisher
17.01.2021 Views

duodenal bogat în suc pancreatic, se utilizează substanţe excitanteale secreţiei pancreatice. Pentru acest scop se poate folosi eterul.Tehnica. Se introduce sonda Einhorn pînă în duoden. După coapare bila la capătul sondei, se injectează prin sondă 3 ml eter.Eterul declanşează secreţia pancreatică şi peste cîteva minute apareun suc bogat în fermenţi pancreatici, care se captează în eprubete.Conţinutul primei eprubete — fiind amestecat cu eter — se aruncă,iar restul se adună într-un balon spălat cu apă distilată si uscată.La unii bolnavi, eterul provoacă o hipersecreţie salivară. Asistentava preveni bolnavul de a nu înghiţi saliva, căci aceasta, amestecîndu-secu sucurile extrase, ar putea falsifica rezultatele. Uneoriduodenul reacţionează la prezenţa eterului atît de violent, încît aruncăsonda din duoden înapoi în stomac prin mişcări antiperistaltice.în acest caz, recoltarea trebuie amînată pentru o altă dată.Sucul pancreatic se va trimite imediat la laborator, pentrudeterminarea conţinutului de amilază şi tripsină. Dozările se fac dupăaceleaşi metode ca şi din fecale.Dozarea fermenţilor pancreatici din sînge şi urină. Dintre fermenţiipancreatici din sînge şi urină, obişnuit se dozează amilază. Metodase practică în cazurile cînd, din analiza materiilor fecale şi a suculuiduodenal, reiese un deficit în funcţiunea pancreasului.Pentru amilazemie se recoltează pe nemîncate 5 — 6 ml sînge,fără substanţă anticoagulantă, după tehnica obişnuită, lăsînd să sesepare serul de cheag. Pentru amilazurie se trimite la laboratorcirca 50 ml urină, de preferinţă din prima emisiune de dimineaţă.Dozarea amilazei din sînge şi urină se face după metoda Wohlgemut.Valorile normale pentru sînge sînt 16—32 U Wohlgemut,cele pentru urină 16—32—64 u Wohlgemut.Scăderea valorilor amilazei din fecale şi suc pancreatic, paralelcu valorile din sînge şi urină, reflectă diminuarea sau suprimareasecreţiei pancreatice. Dacă însă, pe lîngă valori diminuate în fecaleşi suc pancreatic, amilazemia şi amilazuria sînt crescute, aceastaindică obstrucţia canalului Wirshung sau necroza pancreasului.Explorarea ţ esut ul ui insular, în cursul afecţiu -nilor pancreasului pot fi lezate şi insulele Langerhans. Din acest,motiv, paralel cu celelalte explorări ale funcţiei pancreasului, trebuiocercetat şi metabolismul glucidic, care poate fi de asemenea modificat(vezi: Explorarea funcţională a glandelor endocrine).EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A CĂILOR BILIAREExplorarea căilor biliare urmăreşte stabilirea gradului în carovezica biliară îndeplineşte rolul său de înmagazinare şi concentrare538

a bilei şi vine în mod activ în ajutorul digestiei. Aceste probe sîntmenite să verifice şi permeabilitatea căilor biliare, în practică se utilizeazăurmătoarele metode:Proba, Meltzer-Lyon. Prin proba Meltzer-Lyon se urmăreştesepararea bilei vezicale de cea hepatică din conţinutul sucului duodenal,în vederea localizării proceselor patologice hepatobiliare,verificînd în acelaşi timp şi permeabilitatea căilor biliare.Tehnica. Dimineaţa pe nemîncare se introduce în duoden sondaEinhorn. Prezenţa olivei de metal în duoden declanşează secreţiasucurilor. Peste cîteva minute începe să se scurgă prin sondă conţinutulduodenal. Acesta are, în stare normală, un aspect clar, o culoaregalbenă-aurie şi poartă numele de bila A sau bilă coledociană, deşiîn realitate este un amestec de sucuri. Această bilă se recolteazăîn tuburi separate şi se etichetează.Se injectează apoi prin sonda Einhorn 40 ml soluţie călduţăde sulfat de magneziu 33% şi se închide capătul extern al sondei.Sulfatul de magneziu contractă vezica biliară, favorizînd evacuareaei şi relaxarea sfincterului Oddi şi permiţînd pătrunderea bilei în duoden.După 15—30 de minute se deschide sonda. Bila care s-a evacuatdin vezică se va scurge prin sondă. Aceasta este bila B sau bila veziculară.Bila veziculară are aspect vîscos, de culoare închisă, castanie.Cantitatea ei nu întrece 30—40 ml. Ea va fi recolată în tuburiseparate şi etichetate.După evacuarea completă a bilei B se scurge mai departe bilaexcretată şi provenită direct din ficat. Aceasta este bila C sau bilahepatică. Ea are aspect clar, curat, transparent, de culoare galbenăaurie.Bila C se recoltează de asemenea în tuburi separate şietichetate.Asistenta va nota cantitatea mostrelor, precum şi aspectulmacroscopic al bilei recoltate. Acest aspect se modifică în cazuripatologice astfel:— Bila A apare mai vîscoasă, tulbure, cu multe flocoane de mucusîn angio-colecistite şi coledocite, incoloră în cazul obstrucţiei căilorbiliare, sanguinolentă în cazul cancerului ampulei Vater sau în distomiază.— Bila B apare foarte vîscoasă, de culoare brună-închis, chiarneagră în staza veziculară şi atonia vezicii biliare, în aceste cazuri,cantitatea bilei B se ridică pînă la 80—100 ml. Bila B va avea oculoare verde sau verzuie dacă staza este însoţită de infecţia veziciibiliare. Bila este transparentă, dar cu multe flocoane de mucus încaz de colecistită şi devine tulbure în cazul colecistitelor grave.539

duodenal bogat în suc pancreatic, se utilizează substanţe excitante

ale secreţiei pancreatice. Pentru acest scop se poate folosi eterul.

Tehnica. Se introduce sonda Einhorn pînă în duoden. După co

apare bila la capătul sondei, se injectează prin sondă 3 ml eter.

Eterul declanşează secreţia pancreatică şi peste cîteva minute apare

un suc bogat în fermenţi pancreatici, care se captează în eprubete.

Conţinutul primei eprubete — fiind amestecat cu eter — se aruncă,

iar restul se adună într-un balon spălat cu apă distilată si uscată.

La unii bolnavi, eterul provoacă o hipersecreţie salivară. Asistenta

va preveni bolnavul de a nu înghiţi saliva, căci aceasta, amestecîndu-se

cu sucurile extrase, ar putea falsifica rezultatele. Uneori

duodenul reacţionează la prezenţa eterului atît de violent, încît aruncă

sonda din duoden înapoi în stomac prin mişcări antiperistaltice.

în acest caz, recoltarea trebuie amînată pentru o altă dată.

Sucul pancreatic se va trimite imediat la laborator, pentru

determinarea conţinutului de amilază şi tripsină. Dozările se fac după

aceleaşi metode ca şi din fecale.

Dozarea fermenţilor pancreatici din sînge şi urină. Dintre fermenţii

pancreatici din sînge şi urină, obişnuit se dozează amilază. Metoda

se practică în cazurile cînd, din analiza materiilor fecale şi a sucului

duodenal, reiese un deficit în funcţiunea pancreasului.

Pentru amilazemie se recoltează pe nemîncate 5 — 6 ml sînge,

fără substanţă anticoagulantă, după tehnica obişnuită, lăsînd să se

separe serul de cheag. Pentru amilazurie se trimite la laborator

circa 50 ml urină, de preferinţă din prima emisiune de dimineaţă.

Dozarea amilazei din sînge şi urină se face după metoda Wohlgemut.

Valorile normale pentru sînge sînt 16—32 U Wohlgemut,

cele pentru urină 16—32—64 u Wohlgemut.

Scăderea valorilor amilazei din fecale şi suc pancreatic, paralel

cu valorile din sînge şi urină, reflectă diminuarea sau suprimarea

secreţiei pancreatice. Dacă însă, pe lîngă valori diminuate în fecale

şi suc pancreatic, amilazemia şi amilazuria sînt crescute, aceasta

indică obstrucţia canalului Wirshung sau necroza pancreasului.

Explorarea ţ esut ul ui insular, în cursul afecţiu -

nilor pancreasului pot fi lezate şi insulele Langerhans. Din acest,

motiv, paralel cu celelalte explorări ale funcţiei pancreasului, trebuio

cercetat şi metabolismul glucidic, care poate fi de asemenea modificat

(vezi: Explorarea funcţională a glandelor endocrine).

EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A CĂILOR BILIARE

Explorarea căilor biliare urmăreşte stabilirea gradului în caro

vezica biliară îndeplineşte rolul său de înmagazinare şi concentrare

538

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!