Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

marcate cu elemente radioactive. Pentru această metodă de explorare
se pretează în special grăsimile marcate cu izotopul 131 al iodului.
Administrînd bolnavului pe cale bucală o cantitate de grăsime marcată,
aceasta, după procesul de digestie, va fi absorbită sau dacă
absorbţia nu se poate face, va f i eliminată prin scaun, putînd fi urmărită
în sînge sau fecale. Pentru acest lucru se utilizează trioleina
marcată cu iod 131.
Pregătirea bolnavului. Cu 2—3 zile înainte de executarea probei,
bolnavul primeşte zilnic de două ori cîte 5 picături de soluţie Lugol
concentrat, pentru a satisface aviditatea de iod a glandei tiroide,
care altfel ar putea capta iodul din trioleina într-o proporţie excesivă.
Examinarea se face pe n'emîncate.
Tehnica, în ziua examinării bolnavul primeşte per os o cantitate
de trioleina marcată, echivalentă cu 0,5—1 microCurie/kg corp.
Imediat după aceasta, primeşte un prînz standard din brînză, ouă,
ulei şi pîine. Pînă la terminarea recoltărilor bolnavul nu mai mănîncă
nimic.
La 1,30 — 3 — 4 — 6 şi 8 ore după consumul trioleinei marcate,
se recoltează cîte 2—3 ml sînge pe cîte un ml de substanţă anticoagulantă.
Fiecare mostră de sînge se va recolta cu o seringă separată,
în cele trei zile următoare se păstrează scaunul în borcane gradate,
după metoda obişnuită de recoltare a materiilor fecale. Atît prizele
de sînge cît şi cele de urină se trimit la laborator pentru determinarea
radioactivităţii lor.
După 8—10 zile, cînd organismul s-a debarasat complet de iodul
radioactiv, se repetă proba cu acidul oleic marcat, care nu mai
necesită să fie digerat, fiind absorbit ca atare.
în condiţii normale rezultatele obţinute cu trioleina şi acid
oleic sînt practic identice. Radioactivitatea sîngelui atinge valori
maxime (9% din valoarea ingerată) la 4 ore, după care începe să
scadă. Eadioactivitatea fecalelor pe perioada celor 3 zile reprezintă
3% din valorile ingerate, restul de substanţă radioactivă fiind eliminată
prin urină sau fixată de glanda tiroidă.
în caz de tulburări de digestie (cu menţinerea funcţiei de absorbţie)
după ingerarea de trioleina se obţin valori de radioactivitate
sanguină scăzută, cu creşterea eliminărilor prin fecale. După ingerarea
acidului oleic, care nu necesită nici o digestie, absorbindu-se
ca atare, valorile de radioactivitate sanguină şi fecală vor fi nemodificate.
în caz de tulburări de absorbţie valorile scăzute de radioactivitate
sanguină şi eliminările sporite prin fecale sînt identice atît laproba
cu trioleina, cît şi la proba cu acid oleic, în acest fel se poate
diferenţia tulburările de digestie de cele de absorbţie.
536