Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Examenul microscopic al conţinutului stomacal se va executa
Intre lamă şi lamelă după centrifugare, căutînd în sedimentul obţinut
in special celule neoplazice şi microbi. Asistenta va avea grijă ca,
pentru examenul fermenţilor şi al sedimentului, să rezerve o cantitate
de suc gastric independentă de cea necesară pentru dozarea accidităţii.
Pentru studiul digestiei intestinale se face recoltarea sucului
duodenal şi a sucului intestinal.
Recoltarea sucului duodenal. Eecoltarea sucului duodenal se
face prin tubajul duodenal cu sonda Einhorn, după tehnica descrisă
la capitolul sondajelor. Eecoltarea se face dimineaţa pe nemîncate,
înaintea sau cel mai tîrziu la ora micului dejun, pentru a nu deranja
ritmul secreţiei sucurilor digestive.
Sucul duodenal obţinut prin sonda Einhorn reprezintă un amestec
de bilă, suc pancreatic, secreţie a mucoasei duodenale şi suc
gastric pătruns în duoden. Acest amestec se prezintă ca un lichid
omogen, clar, vîscos, siropos, de culoare galben-aurie. El este mult
modificat în afecţiunile hepatobiliare, duodenale şi pancreatice.
Pentru a se putea localiza procesele patologice hepatobiliare şi
duodenale, recoltarea sucului duodenal se execută după procedeul
Meltzer-Lyon (vezi „Explorarea funcţională a căilor biliare").
'Eecoltarea sucului intestinal. Eecoltarea sucului intestinal se face
cu sondele Miller-Abot după tehnica descrisă la capitolul "Sondaje"
(voi. II).
Sucurile duodenal şi intestinal, după extracţie, vor fi trimise
la laborator în aceleaşi condiţiuni ca şi sucul gastric, cu etichetele
corespunzătoare pentru analiză biochimică (bilirubină, urobilină,
colesterină, acizi biliari, albumină), biologică (dozarea fermenţilor
digestivi), microscopică (elemente celulare din sucuri), bacteriologică
(însămînţarea pe medii de cultură), parazitologică (lamblia intestinală,
cîrlige de Tenia echinocociis, ouă de Pasciola hepatica etc.).
Examenul endoscopic al tubului digestiv. Esofagoscopia şi gastroecopia
explorează, sub vizibilitate directă, segmentul superior al
tubului digestiv, inclusiv stomacul. Segmentul ei inferior, rectul şi
porţiunea inferioară a sigmoidului, pot fi explorate sub vizibilitate
directă prin anuscopie şi rectoscopie. Eestul tubului digestiv nu se
pretează la examinări endoscopice. Tehnica esofagoscopiei, gastroscopiei
şi rectoscopiei au fost descrise la capitolul „Examinări endoscopice".
Examenul materiilor fecale : constituie una din cele mai valoroase
metode de explorare a tubului digestiv. Examenul macroscopic al
fecalelor a fost studiat la capitolul „Scaunul", iar recoltările de
533