Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Soluţie apoasă de cafeina 0,2 g/300 ml.
Soluţie peptonată 5 g/250 ml apă.
Soluţiile se colorează cu 2—3 picături de albastru de metilen,
pentru a se putea urmări dispariţia culoarei. Cîţiva ml din
soluţia colorantă se păstrează într-o eprubetă, pentru etalon. După
introducerea uneia dintre aceste soluţii se închide cu o pensă hemostatică
extremitatea liberă a sondei şi se atrage atenţia bolnavului
să nu mai înghită saliva, ci să o scuipe într-o tăviţă renală.
De acum înainte se va extrage din 10 în 10 minute cîte 10 ml
din conţinutul stomacal, recoltînd fiecare mostră într-o eprubetă
separată. Culoarea mostrelor devine din ce în ce mai deschisă, pe
măsură ce se diluează cu sucul gastric secretat. Extragerea se continuă
pînă ce lichidul devine complet decolorat. Timpul scurs de la introducerea
soluţiei colorante, pînă la dispariţia acesteia din stomac,
reflectă funcţia evacuatoare a stomacului.
Din momentul dispariţiei colorantului se continuă extragerea
sucului în acelaşi ritm, aspirînd însă de fiecare dată tot conţinutul
gastric şi recoltîndu-1 în tuburi separate.
Dacă sucul duodenal regurgitează în stomac, conţinutul stomacal
devine verzui din cauza amestecului bilei galbene eu albastru de
metilen.
Seria mostrelor se trimite la laborator pentru determinarea acidităţii
libere, combinate şi totale.
Excitarea secreţiei gastrice poate fi provocată şi prin hormoni
secretagogi naturali; histamină, insulina, gastrină, cortizon, ACTH
etc. introduse pe cale parenterală.
Proba cu histamină. După introducerea sondei duodenale în
stomac se extrage reziduul stomacal din 10 în 10 minute, timp de o
jumătate de oră. Se injectează apoi subcutanat 1,4 mg histamină.
De acum înainte se extrage conţinutul stomacal din 15 în 15 minute,
timp de 90 de minute, recoltîndu-1 în eprubete separate. Seria eprubetelor
marcate se trimite la laborator. Histamină este cel mai puternic
stimulent al glandelor stomacale.
în urma injecţiei de histamină poate să apară o hiperemie a
tegumentelor, dureri de cap, mergînd în unele cazuri pînă la şoc histaminic.
în acest caz se va comprima cu un garou locul de deasupra
injecţiei cu histamină (injecţia va fi făcută totdeauna la membrele
superioare), pentru a frîna resorbţia histaminei şi se va administra
— la indicaţia medicului — adrenalină. Asistenta se va îngriji în
cazul probei cu histamină să fie pregătite substanţele şi instrumentele
necesare pentru eventualitatea unui şoc histaminic.
Proba cu insulina. Se extrage raziduul nocturn din stomac şi se
injectează pe cale intravenoasă 5—10 unităţi insulina, apoi se recol-
34-c. 16
52
9