Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

Capacitatea maximă de reabsorbţie tubulară se determină prin
coeficientul de epuraţie a glucozei, care, în condiţiuni normale, se
rcabsoarbe complet, avînd clearance-nl 0. Din acest motiv se ridică
prin perfuzie intravenoasă concentraţia glucozei în sînge pînă ce
capacitatea de reabsorbţie tubulară atinge limita ei superioară şi
glucoza apare în urină. Pentru exactitatea probei se vor recolta cîte
trei prize de sînge şi de urină la interval de cîte 20 minute, făcînd
media val orilor.
Capacitatea maximă de reabsorbţie tubulară a glucozei este de
MO —400 mg pe minut. Ea reflectă starea funcţională a aparatului
tubular.
Capacitatea maximă de excreţie tubulară se determină prin
coeficientul de epuraţie al acidului paraaminohipuric (P.A.H.), care
se filtrează la nivelul glomerulilor şi se excretă la nivelul tubilor. Din
clearanace-ul PAH scăzînd valoarea filtratului glomerular, se obţine
valoarea excreţiei tubulare. în condiţiuni normale capacitatea l, maximă
de excreţie tubulară pentru PAH este de 60 —80 mg/minut. ff
.Recoltările şi în acest caz se vor face de 3 ori la intervale de cîte 20 de
minute, făcînd media valorilor.
Irigatul plasmatic total. Se determină cu dearance--al unor substanţe,
care printr-o singură trecere prin rinichi se elimină complet
în urină. Eliminarea lor se face atît prin filtrare glorumerulară cît şi
prin excreţie tubulară. Astfel de substanţe sînt acidul paraaminohipuric,
penicilina etc., care se administrează bolnavului în timpul
probei sub formă de perfuzii intravenoase.
Valorile normale sînt de 500 —700 ml/minut. Raportat la valoarea
liematocritului, se obţine irigatul sanguin total al rinichilor.
Irigatul renal poate să se menţină la valori normale şi în unele
afecţiuni tubulare.
Determinarea rezervei alcaline. Rinichiul contribuie la menţinerea
echilibrului acidobazic al sîngelui prin eliminarea acizilor şi reabsorbţia
bazelor. Pe acestea din urmă le poate înlocui cu amoniac, care
nu mai este necesar organismului. Capacitatea rinichiului de a contribui
la menţinerea echilibrului acidobazic al organismului, poate fi
apreciată prin determinarea rezervei alcaline.
Determinarea rezervei alcaline se face după metoda Van Slyke,
care cercetează valoarea sistemului tampon, acid carbonic/bicarbonat
de sodiu din sînge. Reţinerea acizilor în organism au drept rezultat
neutralizarea lor de către bicarbonatul de sodiu şi formarea de acid
carbonic, care pînă la restabilirea echilibrului acid carbonic/bicarbonat,
părăseşte organismul sub formă de CO 2 şi apă. Acest proces de
neutralizare a acizilor neexcretaţi de rinichi creşte valoarea rezervei
alcaline din sînge.
523