Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

zenţă este legată de îmbolnăviri extrarenale şi nu au semnificaţie în
patologia renală.
Examenul sedimentului urinar. Urina conţine în suspensie numeroase
substanţe care, la un timp oarecare după emisie, se depun sub
forma unui sediment. Elementele organice al acestui depozit însă,
în contact îndelungat cu urina, se denaturează si din acest motiv,
pentru obţinerea rapidă a sedimentului, urina se centrifughează cîl,
de curînd după emisiune.
Urina recent emisă se toarnă în tubul de centrifugă grada ta pentru
a se putea evalua cantitatea sedimentului. Se menţine în centrifugă
timp de 5 minute la o turaţie medie de 2 000—4 000 pe minut. După stabilirea
cantitativă a sedimentului, lichidul supranatant se decantează
iar sedimentul se aspiră cu ajutorul unei pipete, aşezîndu-1 între lamă
şi lamelă. Preparatul astfel obţinut se examinează la microscop.
La examenul microscopic se pot găsi săruri minerale amorfe sau
cristalizate, celule epiteliale, leucocite, hematii, bacterii sau formaţiuni
mai complexe, alungite numite cilindri. Unele elemente ale sedimentului
urinar ca hematii, leucocite, bacterii, celule epiteliale,
pot proveni din diferite segmente ale aparatului urinar, localizarea,
originii lor se face prin examenul microscopic din porţiunile de urină
recoltate după metoda probei celor trei pahare.
Determinarea cantitativă a elementelor morfologice din urină so
realizează prin metoda Addis-Hamburger, numărînd într-o cameră
Biirker sau îfageotte elementele cuprinse în urina eliminată într-o
unitate de timp.
Tehnica, în preziua examenului bolnavul este supus unui regim
sec, sărac în lichide; în ziua examenului el rămîne nemîncat. Dimineaţa
goleşte vezica iar urina se aruncă. Peste 3 ore urinează din nou, între*
timp rămînînd în repaus absolut la pat. Urina evacuată spontan sau
obţinută prin sondaj (la femei) se determină cantitativ, apoi s»
centrifughează 10 ml după metoda obişnuită şi apoi, cu ajutorul
unei pipete, se îndepărtează 9 ml din lichidul supranatant, fără să so
tulbure sedimentul. Eestul de l ml, care conţine depozitul obţinut,
prin centrifugare, se omogenizează şi apoi se aşază în cameră de numărat
pentru determinarea cantitativă a elementelor morfologice,
după metoda numărării elementelor figurate ale sîngelui. întrucît.
sedimentul omogenizat, din care se face numărătoarea, a fost concentrat
prin centrifugare în proporţie de 1/10, elementele numărate po
o suprafaţă de 1/10 mmp din camera Biirker reprezintă numărul
elementelor dintr-un mmc urină, înmulţind această cifră cu l 000,
se obţine numărul elementelor pe 11 de urină.
Cantitatea de urină emisă de bolnav după 3 ore de la micţiunea
anterioară împărţită cu 180 ne dă debitul urinar pe minut. Această.
516