Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

geamul mat. Aceste mişcări se înregistrează pe filmul pus în mişcate
de motorul electric.
După terminarea înregistrării caseta cu filmul va fi scoasă
aparat şi dusă în camera obscură pentru developare. Aceasta/se
face în soluţie de revelator (metol 3,5 g, sulfit de sodiu 60 g, hic
chinonă 9 g, sodă 4 g, bromură de potasiu 3,5 g în 750 ml apă,
care apoi se completează cu apă rece pînă la l 000 ml). Developarea
se execută la temperatura de 18°, timp de 6 minute, după care filmul
este spălat în apă şi introdus în soluţia de fixator (metabisumt de
potasiu 25 g, tiosulfat de sodiu 250 g, la l 000 ml apă), timp de 5
—8 minute. Soluţia de fixare se spală bine cu apă mereu reînnoită,
sub robinet, timp de o jumătate de oră, apoi se usucă. Pe filmul
uscat se trec cu cerneală albă numele bolnavului, numărul de înregis -
trare, data executării electrocardiogramei precum şi derivaţiile
la care s-au făcut înregistrările după care se pregăteşte la lumină
indirectă pentru a fi citit de medic. Azi aceste aparate sînt din ce
în ce mai rar utilizate.
Electrocardiograma reprezintă înscrierea grafică a rezultatelor
fenomenelor electrice din cursul ciclului cardiac. Graficul unui ciclu
se compune din succesiunea a 5 unde, etichetate în mod convenţional
cu literele; P, Q, E, 8, T. între două cicluri cardiace se înscrie
linia de zero potenţial. Undele care se găsesc deasupra acestei linii
sînt denumite unde pozitive, iar cele care se găsesc dedesubtul ei,
unde negative. Cele cinci unde se grupează după corespondenţa
lor cu fazele ciclului cardiac, în modul următor (fig. 219) :
Unda P şi segmentul P Q reprezintă expresia electrică a activităţii
atriale. Undele QES, segmentul ST şi unda T reprezintă rezultanta
electrică a activităţii ventriculare. Unda K corespunde cu momentul
contracţiei ventriculare şi zgomotul I al ciclului cardiac, iar unda
T cu sfîrşitul sistolei ventriculare şi închiderea valvulelor sigmoide,
deci cu zgomotul al II-lea.
Analiza sensului, amplitudinii, a formei undelor, durata lor,
precum şi a intervalelor dintre ele, situaţia segmentelor faţă de linia
izoelectrică sau zero potenţial ca şi raportul calitativ şi cantitativ
dintre undele obţinute în diferite derivaţii, furnizează pentru medic
o serie de date importante pentru diagnosticul şi conducerea tratamen -
tului bolnavului.
înregistrarea vectocarăiogramei. Manifestările bioelectrice ale
inimii pot fi reprezentate prin vectori spaţiali a căror poziţie şi
orientare sînt în permanentă schimbare în cursul ciclului cardiac.
Eeprezentarea grafică a variaţiilor poziţiei vectorilor spaţiali poartă
numele de vectocardiogramă.
500 ^