Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf

marinela.maria
from marinela.maria More from this publisher
17.01.2021 Views

perfectă a bolnavului, din acest motiv el trebuie instruit în mod corespunzătorcerîndu-i să aspire, înaintea probei, din flaconul cu etorpentru a-i cunoaşte mirosul.Timpul de circulaţie prin cordul drept pînă la plămîni este do 5—8 secunde.Determinarea timpului circulator de la plămîni prin cordul stîiijrpînă la arteriolele periferice se face cu nitrit de amil.Tehnica. Bolnavul, după o expiraţie totală, inspiră profunddintr-un flacon cu nitrit de amil; se cronometrează timpul parcurspînă la perceperea unei senzaţii de căldură a feţei.Timpul de circulaţie prin acest segment al arborelui circulatorse determină mult mai exact prin inhalaţie de azot. Se fixează celula,fotoelectrică a unui oximetru pe lobului urechii bolnavului şi-1 laşasă se încălzească; apoi după o expiraţie totală, inspiră dintr-un saccu azot. Se cronometrează timpul parcurs de la inspirarea azotuluipînă la momentul indicat de galvanometrul aparatului.Timpul de circulaţie plămîni-periferie prin inima stingă este do6—10 secunde.Suma timpului de circulaţie prin inima dreaptă şi inima stingăreprezintă timpul circulaţiei intratoracice.Teliinca. Se injectează în decurs de o secundă printr-un ac gro,sîntr-una din venele de la plică cotului, 3 ml de soluţie 20 % de gluconal,de calciu fără sau cu stază venoasă (în acest ultim caz la 30—40secunde se desface garoul ca şi în cazul fluoresceinei). Gluconatulde calciu din sistemul venos trece prin cordul drept în plămîni iarde acolo mai departe prin cordul stîng în arterele periferice. D iumomentul începerii injecţiei sau a desfacerii garoului se măsoară ciiajutorul unui cronograf timpul parcurs pînă la apariţia unei senzaţiide căldură puternică la nivelul limbii şi oro-faringelui.Proba poate fi efectuată şi cu 5 ml soluţie 10% de sulfat domagneziu sau 5 ml sol. 20% de dehidrocolat de sodiu, în acest dinurmă caz, bolnavul în loc de căldură va percepe un gust amar în gură.Timpul de circulaţie venă — arteră se determină cu foarte maroprecizie cu tehnica oximeţrică. Se fixează celula fotoelectrică a unuioximetru pe lobului urechii, apoi se injectează la nivelul plicii cotului3 ml din sol. albastru Evans sau albastru de metilen şi se cronometreazătimpul pînă cînd apariţia colorantului în arteriolele lobuluhiiurechii este semnalată de variaţia galvanometrică.Durata timpului de circulaţie venă-arteră este 10—18 secundo.Timpul de circulaţie se determină în repaus şi apoi după un efort;dozat. Gradul de efort este stabilit totdeauna de medic şi variazăde la caz la caz. Determinările de după efort se fac după revenireapulsului la frecvenţă normală.486

Durata timpului de circulaţie este în funcţie de viteza de ciriMiluţie.Cu cît viteza este mai mare cu atît durata se scurtează.Allt timpul cît şi viteza de circulaţie sînt dependente de debitulcardiac (a cărui creştere ridică viteza de circulaţie) şi de masa sîngeluicirculant (a cărei creştere scade viteza de circulaţie), întrucît întimpul efortului fizic creşte debitul pe minut, viteza de circulaţieVa fi mai mare, iar durata timpului de circulaţie micşorată.Determinarea timpului de circulaţie scoate în evidenţă insuficienţacardiacă încă în faza incipientă, pe care o diferenţiază de altettfecţiuni dispneizante însoţite de edeme.Cateterismul cardiac. Cateterismul cardiac este o metodă complexătio investigaţie a aparatului cardiovascular, care constă în realizarean nor legături între cavităţile inimii şi ale vaselor mari cu mediul exte-Vlor, prin intermediul unor sonde. Cateterismul cardiac permitecercetarea permeabilităţii circuitului vascular şi al traiectelor anatomiceanormale, măsurarea presiunilor intracavitare, recoltarea deprobe sanguine direct din cavităţile inimii şi a vaselor mari pentruilo/area O 2 şi CO 2 , introducerea unor substanţe de control — colorantesau medicamentoase — în cavităţile inimii, în vederea efectuăriiunor probe radiologice, hemodinamice (curbe de diluţii) sau farma-< .idinamice.Cateterismul cardiac se efectuează de o echipă de medici, asisii'iitaavînd doar rolul de a pregăti sala, aparatura, instrumentarul,precum şi bolnavul, după indicaţia medicului examinator. Aceastăpregătire se execută de obicei într-o sală special amenajată, pe o masănidiologică blindată cu plumb, în condiţiuni de sterilitate perfectă.Asistenta va pregăti următoarele :— 3 sonde de cateterism cardiac. Acestea sînt confecţionate dinmaterial plastic, radioopac, gradate la exterior, avînd o lungime deIU5 cm şi un diametru de 0,5—1,8 mm. Extremitatea cardiacă aKondei este tăiată drept şi prezintă, la 4—5 cm de la vîrf, o curburăde 120° faţă de axul longitudinal, ceea ce permite angajarea ei încavităţile cardiace. Capătul extern al sondei este prevăzut cu o garnitură metalică prin care se poate adapta electromonometrulşi perfuzorul. Există sonde cu un singur lumen şi sonde cu lumendublu. Orificiile lor de deschidere la capătul cardiac se găsesc ladistanţe de cea 10 cm, ceea ce asigură explorarea concomitentă acavităţilor învecinate. Unele sonde sînt prevăzute şi cu un electrodpentru înregistrarea electrocardiogramei intracavitare sau cu unmicrofon de dimensiuni corespunzătoare, pentru înscrierea fonocardiogramei;— instrumentar de mică chirurgie pentru descoperirea venei sauarterei abordate (bisturiu, pense hemostatice, instrumente şi mate-487

perfectă a bolnavului, din acest motiv el trebuie instruit în mod corespunzător

cerîndu-i să aspire, înaintea probei, din flaconul cu etor

pentru a-i cunoaşte mirosul.

Timpul de circulaţie prin cordul drept pînă la plămîni este do 5

—8 secunde.

Determinarea timpului circulator de la plămîni prin cordul stîiijr

pînă la arteriolele periferice se face cu nitrit de amil.

Tehnica. Bolnavul, după o expiraţie totală, inspiră profund

dintr-un flacon cu nitrit de amil; se cronometrează timpul parcurs

pînă la perceperea unei senzaţii de căldură a feţei.

Timpul de circulaţie prin acest segment al arborelui circulator

se determină mult mai exact prin inhalaţie de azot. Se fixează celula,

fotoelectrică a unui oximetru pe lobului urechii bolnavului şi-1 laşa

să se încălzească; apoi după o expiraţie totală, inspiră dintr-un sac

cu azot. Se cronometrează timpul parcurs de la inspirarea azotului

pînă la momentul indicat de galvanometrul aparatului.

Timpul de circulaţie plămîni-periferie prin inima stingă este do

6—10 secunde.

Suma timpului de circulaţie prin inima dreaptă şi inima stingă

reprezintă timpul circulaţiei intratoracice.

Teliinca. Se injectează în decurs de o secundă printr-un ac gro,s

într-una din venele de la plică cotului, 3 ml de soluţie 20 % de gluconal,

de calciu fără sau cu stază venoasă (în acest ultim caz la 30—40

secunde se desface garoul ca şi în cazul fluoresceinei). Gluconatul

de calciu din sistemul venos trece prin cordul drept în plămîni iar

de acolo mai departe prin cordul stîng în arterele periferice. D iu

momentul începerii injecţiei sau a desfacerii garoului se măsoară cii

ajutorul unui cronograf timpul parcurs pînă la apariţia unei senzaţii

de căldură puternică la nivelul limbii şi oro-faringelui.

Proba poate fi efectuată şi cu 5 ml soluţie 10% de sulfat do

magneziu sau 5 ml sol. 20% de dehidrocolat de sodiu, în acest din

urmă caz, bolnavul în loc de căldură va percepe un gust amar în gură.

Timpul de circulaţie venă — arteră se determină cu foarte maro

precizie cu tehnica oximeţrică. Se fixează celula fotoelectrică a unui

oximetru pe lobului urechii, apoi se injectează la nivelul plicii cotului

3 ml din sol. albastru Evans sau albastru de metilen şi se cronometrează

timpul pînă cînd apariţia colorantului în arteriolele lobuluhii

urechii este semnalată de variaţia galvanometrică.

Durata timpului de circulaţie venă-arteră este 10—18 secundo.

Timpul de circulaţie se determină în repaus şi apoi după un efort;

dozat. Gradul de efort este stabilit totdeauna de medic şi variază

de la caz la caz. Determinările de după efort se fac după revenirea

pulsului la frecvenţă normală.

486

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!