Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf
schimburile gazoase, se amestecă, cu ocazia ventilaţiei pulmonare»cu aerul rămas în plămîni, pînă ce concentraţia sa în aerul alveolardevine identică cu aceea din rezervor. Concentraţia heliului în spirografse urmăreşte în tot timpul probei cu ajutorul unui analizorelectric. Din concentraţia heliului în rezervorul spirografului înairitoşi după efectuarea probei, raportată la cantitatea totală de gaz înspirograf, se poate calcula capacitatea funcţională reziduală dup4formula :, r , . , . . . . Concentraţia heliului în spirografVolumul de gaz din spirometnişi plămîn>i a sflrşitul pro£ eiCapacitatea reziduală funcţională(necunoscut)Concentraţia heliului în spirografla începutul probeiValoarea capacităţii funcţionale reziduale este de aproximativ3 000 ml.Volumul rezidual reprezintă cantitatea de aer care mai rămînoîn plămîni după o expiraţie maximă forţată. Această cantitate doaer nu se poate elimina. După determinarea capacităţii funcţionali»reziduale se scade din aceasta volumul expirator de rezervă, obţinândastfel volumul rezidual. Valoarea ei este de aproximativ l 500 ml.Capacitatea pulmonară totală reprezintă suma capacităţii vitali*cu volumul rezidual. Valoarea determinată la spirograf şi corectaţiicu factorul de conversiune al aparatului şi cu valorile BTPS se raportează la valorile teoretice calculate sau extrase din tabele. Valoareacapacităţii pulmonare totale se exprimă în ml şi în procente faţă d dvalorile ideale.Probe farmacoăinamice ale ventilaţiei. Aceste probe urmăreHcdepistarea unor tulburări în motricitatea pereţilor bronhiali.Testul bronho-constrictor cu acetilcolină urmăreşte depistareaunui astm bronşic. Se determină VEMS; apoi se administreav,rtbolnavului o soluţie de acetilcolină 1% sub formă de aerosoli timpde 3 minute, după care se repetă determinarea VEMS. în stan*normală diferenţa între cele două determinări nu depăşeşte 10%,în caz de disfuncţii ventilatorii, scăderea poate fi pînă [aproape la50% chiar 80%, necesitînd întreruperea probei şi administrareapromptă de bronhodilatatoare.Testul bronhoăilatator se execută cu acelaşi scop şi cu aceeaşitehnică, utilizînd o soluţie de aleudrină 1% în aerosoli. Proba est»pozitivă dacă VEMS-ul, determinat după administrarea aleudrinol,476
wttşte cu mai mult de 10%, reflectând o stare de bronhospasm cuinsuficienţă ventilatorie.Indicii de eficienţă ai ventilaţiei pulmonare :Rezerva ventilatoare reprezintă diferenţa între ventilaţia maximă.|to minut şi debitul respirator pe minut. Valoarea ei se obţine scăzîndiMritul respirator din valoarea ventilaţiei maxime pe minut, în praciif.a curentă valoarea rezervei ventilatorie se exprimă în cifre relaiive, reprezentând 91% din ventilaţia maximă.Indicele dispneei reprezintă raportul între debitul ventilatorînregistrat la bolnav în timpul unui efort (x cu 100) şi ventilaţia»maximă. Valoarea normală este de 30—40. Valorile mai ridicate indică,prezenţa dispneei de efort.Echivalentul ventilator al oxigenului şi coeficientul de utilizare ali'igenului au fost descrise la „consumul de oxigen pe minut".Raportul de durată inspiraţie-expiraţie este de 1—1,5. La bolnavin torace rigid sau obstacole în căile respiratorii (bronhospasm),, 'reşte din cauza dispneei expiratoare.ANALIZA GAZELOR DE SÎNGEConţinutul de oxigen si bioxid de carbon al sîngelui arterial ca,}i presiunea parţială a acestor gaze în sînge furnizează de asemenea-• Iute importante privind eficienţa funcţiei globale a plămînilor.Gradul de saturaţie cu oxigen al sîngelui arterial se exprimă,prîn raportul dintre cantitatea actuală de oxigen din sîngele bolnavuluişi cantitatea maximă de oxigen pe care o poate fixa acest sînge,.pus în contact cu aer sau oxigen.Determinarea cantităţii de oxigen în sînge se poate face chimiemm fizic. Pentru metoda chimică se utilizează procedeul Van Slyketyi Peters din sînge venos şi arterial. Eecoltarea sîngelui se face evilîndcontactul cu aerul atmosferic. Pentru metoda fizica se utilinonzăoximetria. Aparatele utilizate în acest scop — numite oxime-I re. — determină gradul de saturaţie al sîngelui în oxigen obţinut pecule nesîngerîndă. Dintre oximetrele din circulaţie menţionămoxi-»lotrul care funcţionează pe principiul absorbţiei spectrale,ab-Horbţia făcîndu-se în două zone ale spectrului: infrarosuapropiat, ţi roşu. Aparatul, produs la noi în ţară, este o instalaţieelectronică-adaptată pentru determinări in vivo, prin intermediulunui traducător fotoelectric aplicat la pavilionul urechii. Aparatul, odată apli-i-iit, indică în mod continuu conţinutul de oxihemoglobină asîngelui Iu procente de hemoglobina totală.Aparatul trebuie montat pe o suprafaţă perfect orizontală, feritilc razele solare, temperatură înaltă, precum şi de un grad mare de477
- Page 427 and 428: 'n timpul injectării substanţei d
- Page 429 and 430: • isă, dar omogenă, fără grun
- Page 431 and 432: Pregătirea bolnavului pentru exame
- Page 433 and 434: Colecistografia se execută de obic
- Page 435 and 436: culcat pe masa de radiografie, pent
- Page 437 and 438: li tui examinării, bolnavul nu va
- Page 439 and 440: «ontrast se adună în vezică, d
- Page 441 and 442: peste 24 de ore, bolnava nu va prim
- Page 443 and 444: ritatea bronhoscoapelor, este tăia
- Page 445 and 446: iiwilzută cu rezemător special de
- Page 447 and 448: Esofagoscopulesteformat dintr-un tu
- Page 449 and 450: La extremitatea externă a aparatul
- Page 451 and 452: •l Hă nu bea, căci în urma ane
- Page 453 and 454: Sursa de lumina se racordează la r
- Page 455 and 456: vezical al cistoscopului, ocularul,
- Page 457 and 458: • ilui lui Albarran şi a sondelo
- Page 459 and 460: PREGĂTIREA Şl ASISTAREA PLEUROSCO
- Page 461 and 462: • i vitatea pleurală este confir
- Page 463 and 464: npl.ie cu sursa de lumină proprie.
- Page 465 and 466: Introducerea aerului în cavitatea
- Page 467 and 468: ASISTAREA EXAMINĂRILOR PRIN IZOTOP
- Page 469 and 470: Imaginea obţinută — numită sci
- Page 471 and 472: ! ÎMI proprietăţi radioactive, v
- Page 473 and 474: Spirografia (fig. 205). Spirografia
- Page 475 and 476: K« obţin 3 valori maximale egale.
- Page 477: Volumul expirator maxim pe secundă
- Page 481 and 482: g. 210. — Aparatul Knipping pentr
- Page 483 and 484: întmcît bronhospirometria este o
- Page 485 and 486: Probele funcţionale ale aparatului
- Page 487 and 488: l • • m mijloace obiective, la
- Page 489 and 490: Durata timpului de circulaţie este
- Page 491 and 492: Introducerea sondei în arborele ve
- Page 493 and 494: 'lumul ventilator (exprimat în coe
- Page 495 and 496: pe principiul nesîngerînd al unei
- Page 497 and 498: P fţi'lrice se deosebesc între el
- Page 499 and 500: Conducerile Vj şi V 2 explorează
- Page 501 and 502: Se verifică apoi etalonarea aparat
- Page 503 and 504: \ înregistrarea vectocardiogramelo
- Page 505 and 506: Pregătirea bolnavului şi asigurar
- Page 507 and 508: mise unei bare metalice, aşezate p
- Page 509 and 510: olaxeze musculatura, să nu se miş
- Page 511 and 512: pApexocardiografia. Apexocardiogram
- Page 513 and 514: Fixarea degetului în aparat se fac
- Page 515 and 516: pl'rin această metodă se poate ob
- Page 517 and 518: Mele de exsudaţie ale inflamaţiei
- Page 519 and 520: > il'rii, înmulţită cu numărul
- Page 521 and 522: bolnavul primeşte o masă din alim
- Page 523 and 524: Azotemia este influenţată şi de
- Page 525 and 526: Capacitatea maximă de reabsorbţie
- Page 527 and 528: Proba permite aprecierea separată
schimburile gazoase, se amestecă, cu ocazia ventilaţiei pulmonare»
cu aerul rămas în plămîni, pînă ce concentraţia sa în aerul alveolar
devine identică cu aceea din rezervor. Concentraţia heliului în spirograf
se urmăreşte în tot timpul probei cu ajutorul unui analizor
electric. Din concentraţia heliului în rezervorul spirografului înairito
şi după efectuarea probei, raportată la cantitatea totală de gaz în
spirograf, se poate calcula capacitatea funcţională reziduală dup4
formula :
, r , . , . . . . Concentraţia heliului în spirograf
Volumul de gaz din spirometni
şi plămîn>i a sflrşitul pro£ ei
Capacitatea reziduală funcţională
(necunoscut)
Concentraţia heliului în spirograf
la începutul probei
Valoarea capacităţii funcţionale reziduale este de aproximativ
3 000 ml.
Volumul rezidual reprezintă cantitatea de aer care mai rămîno
în plămîni după o expiraţie maximă forţată. Această cantitate do
aer nu se poate elimina. După determinarea capacităţii funcţionali»
reziduale se scade din aceasta volumul expirator de rezervă, obţinând
astfel volumul rezidual. Valoarea ei este de aproximativ l 500 ml.
Capacitatea pulmonară totală reprezintă suma capacităţii vitali*
cu volumul rezidual. Valoarea determinată la spirograf şi corectaţii
cu factorul de conversiune al aparatului şi cu valorile BTPS se rapor
tează la valorile teoretice calculate sau extrase din tabele. Valoarea
capacităţii pulmonare totale se exprimă în ml şi în procente faţă d d
valorile ideale.
Probe farmacoăinamice ale ventilaţiei. Aceste probe urmăreHc
depistarea unor tulburări în motricitatea pereţilor bronhiali.
Testul bronho-constrictor cu acetilcolină urmăreşte depistarea
unui astm bronşic. Se determină VEMS; apoi se administreav,rt
bolnavului o soluţie de acetilcolină 1% sub formă de aerosoli timp
de 3 minute, după care se repetă determinarea VEMS. în stan*
normală diferenţa între cele două determinări nu depăşeşte 10%,
în caz de disfuncţii ventilatorii, scăderea poate fi pînă [aproape la
50% chiar 80%, necesitînd întreruperea probei şi administrarea
promptă de bronhodilatatoare.
Testul bronhoăilatator se execută cu acelaşi scop şi cu aceeaşi
tehnică, utilizînd o soluţie de aleudrină 1% în aerosoli. Proba est»
pozitivă dacă VEMS-ul, determinat după administrarea aleudrinol,
476
Change language