Tehnica îngrijirii bolnavului (MOZES).pdf
Volumul ventilaţiei de repaus sau debitul ventilator pe minut NOobţine înmulţind volumul curent cu frecvenţa ventilatorie. Valorilocalculate se exprimă în litri/minut sau în procente faţă de valorii»*ideale. Valorile ideale variază între 5—8 litri/minut în funcţie dovîrstă, sex, talie si antrenament.l' mfnutConsumul de oxigen pe minutreprezintă volumul de oxi-degen reţinut de sînge din volumulde aer ventilat într-unminut. Determinarea se face doobicei cu spirograma obţinutăcu un aparat nestabilizat. IVmăsură ce se micşorează volumul aerului din rezervorul aparâtului în urma consumuluide oxigen şi fixării bioxiduluide carbon, curba oscilaţiilorrespiratorii se urcă din ce înce mai mult (fig. 208), Unindpunctele inferioare ale excursiilor ventilatorii, obţinem <>Fig. 208. — Determinarea consumuluioxigen pe minut.linie oblică ascendentă. De la.extremitatea inferioară a acestei linii se trage o dreaptă orizontală.Se stabileşte — în funcţie de viteza kimografului — distanţa echivalenţă cu un minut, măsurat pe dreapta orizontală. De la acesl.punct se duce o perpendiculară pînă la linia oblică, înălţime; i.acestei drepte, reprezentată prin distanţa între linia orizontală niascendentă, corectată cu factorul de conversiune al aparatului, nodă consumul de oxigen pe minut.în raport cu debitul ventilator pe minut, consumul de oxigenpoate fi exprimat sub forma unor indici de eficienţă :a) echivalentul ventilator al oxigenului, care reprezintă volumulde aer care trebuie ventilat pentru consumul de 100 ml oxigen. Horeprezintă raportul dintre debitul ventilator pe minut/consumul d»oxigen pe minut şi se echivalează cu 2,8 l aer pentru un consum do100 ml oxigen.b) coeficientul de utilizare al oxigenului, care reprezintă cantitatea de oxigen reţinută de sîngele capilar din fiecare litru de aerventilat. Ea reflectă raportul dintre consumul de oxigen pe minutşi debitul ventilator pe minut (reprezentînd deci valoarea inversă ;techivalentului ventilator al oxigenului). Ea echivalează cu 38—48ml oxigen utilizat dintr-un litru de aer ventilat.474
Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) este volumul|linixim de aer pe care bolnavul îl poate expira, în prima secundăunei expiraţii forţate şi maxime, după o inspiraţie maximă. AceastăUloterminare spirografică se face de obicei în ortostatism. Bolnavul,[conectat la spirograful pulmotest, face o' Inspil'aţie completă, apoi o scurtă apnee|,'i'olativă, urmată de expii'aţie forţată şicupidă, înscrierea se face la o viteză de'J cm/sec, a kimografului. Amplitudineai «urbei expiratorie pe durată de o secundămtxprimat în centimetri), se înmulţeşte cu| «oeficientul pulmotestului (care este deIU) ml pentru un milimetru) şi se conver-Icişte la BTPS. Cifra astfel obţinută reprezintăvaloarea absolută a volumuluiexpirator maxim pe secundă.Fig. 209. — Determinarea spirograficăa ventilaţiei maximepe minut.Ventilaţia maximă este volunml de aer care poate fi ventilat11» minut. Din valoarea VEMS-ului se poate calcula valoarea maximă.1. ventilaţiei, înmulţind VEMS-ul cu frecvenţa ventilatoare în eforiui maxim care este considerat ca 30/minut. Această valoare poartănumele de ventilaţie maximă indirectă (fig. 209).Determinarea ventilaţiei maxime cu spirograful se face fixînd ritmulrespiraţiei la 30,45 respectiv 60/minut, cu ajutorul unui metronom.Se cere bolnavului să respire la aceste ritmuri cît mai profund, timpde 10—15 secunde. Determinările la cele 3 ritmuri se i';ic laintervale corespunzătoare pentru ca bolnavul să nu fie obosit i:t adoua sau a treia probă. Valorile obţinute trebuie să fie aproximatividentice. Amplitudinea mişcărilor de respiraţie înmulţită cu lectorulde conversiune al spirografului se raportează la frecvenţa inspiraţieipe minut, iar valoarea obţinută se converteşte la BTPS, < xprimîndfie în litri pe minut, fie în procente din valoarea ideală. Capacitateareziduală funcţională este cantitatea de aer care i :lmîne în plămînidupă expirarea aerului curent. După această can-i itate de aerbolnavul mai poate elimina aerul de rezervă expira-lorie, iar ceeace mai rămîne în plămîni, constituie volumul rezi-ilual. Rezultă deaici că capacitatea reziduală funcţională este Alcătuită din 2componente ; volumul de rezervă şi volumul rezidual. Volumulcurent, bogat în oxigen, se amestecă cu ocazia fiecărei inspiraţii cuaerul rămas în plămîni după expiraţia anterioară.Capacitatea reziduală funcţională poate fi determinată la spirografdupă metoda diluţiei. în aerul din rezervorul spirografului seamestecă heliu într-o proporţie definită. Heliul, neparticipînd la475
- Page 425 and 426: iig. 190. (A, B, C). A — Examenul
- Page 427 and 428: 'n timpul injectării substanţei d
- Page 429 and 430: • isă, dar omogenă, fără grun
- Page 431 and 432: Pregătirea bolnavului pentru exame
- Page 433 and 434: Colecistografia se execută de obic
- Page 435 and 436: culcat pe masa de radiografie, pent
- Page 437 and 438: li tui examinării, bolnavul nu va
- Page 439 and 440: «ontrast se adună în vezică, d
- Page 441 and 442: peste 24 de ore, bolnava nu va prim
- Page 443 and 444: ritatea bronhoscoapelor, este tăia
- Page 445 and 446: iiwilzută cu rezemător special de
- Page 447 and 448: Esofagoscopulesteformat dintr-un tu
- Page 449 and 450: La extremitatea externă a aparatul
- Page 451 and 452: •l Hă nu bea, căci în urma ane
- Page 453 and 454: Sursa de lumina se racordează la r
- Page 455 and 456: vezical al cistoscopului, ocularul,
- Page 457 and 458: • ilui lui Albarran şi a sondelo
- Page 459 and 460: PREGĂTIREA Şl ASISTAREA PLEUROSCO
- Page 461 and 462: • i vitatea pleurală este confir
- Page 463 and 464: npl.ie cu sursa de lumină proprie.
- Page 465 and 466: Introducerea aerului în cavitatea
- Page 467 and 468: ASISTAREA EXAMINĂRILOR PRIN IZOTOP
- Page 469 and 470: Imaginea obţinută — numită sci
- Page 471 and 472: ! ÎMI proprietăţi radioactive, v
- Page 473 and 474: Spirografia (fig. 205). Spirografia
- Page 475: K« obţin 3 valori maximale egale.
- Page 479 and 480: wttşte cu mai mult de 10%, reflect
- Page 481 and 482: g. 210. — Aparatul Knipping pentr
- Page 483 and 484: întmcît bronhospirometria este o
- Page 485 and 486: Probele funcţionale ale aparatului
- Page 487 and 488: l • • m mijloace obiective, la
- Page 489 and 490: Durata timpului de circulaţie este
- Page 491 and 492: Introducerea sondei în arborele ve
- Page 493 and 494: 'lumul ventilator (exprimat în coe
- Page 495 and 496: pe principiul nesîngerînd al unei
- Page 497 and 498: P fţi'lrice se deosebesc între el
- Page 499 and 500: Conducerile Vj şi V 2 explorează
- Page 501 and 502: Se verifică apoi etalonarea aparat
- Page 503 and 504: \ înregistrarea vectocardiogramelo
- Page 505 and 506: Pregătirea bolnavului şi asigurar
- Page 507 and 508: mise unei bare metalice, aşezate p
- Page 509 and 510: olaxeze musculatura, să nu se miş
- Page 511 and 512: pApexocardiografia. Apexocardiogram
- Page 513 and 514: Fixarea degetului în aparat se fac
- Page 515 and 516: pl'rin această metodă se poate ob
- Page 517 and 518: Mele de exsudaţie ale inflamaţiei
- Page 519 and 520: > il'rii, înmulţită cu numărul
- Page 521 and 522: bolnavul primeşte o masă din alim
- Page 523 and 524: Azotemia este influenţată şi de
- Page 525 and 526: Capacitatea maximă de reabsorbţie
Volumul ventilaţiei de repaus sau debitul ventilator pe minut NO
obţine înmulţind volumul curent cu frecvenţa ventilatorie. Valorilo
calculate se exprimă în litri/minut sau în procente faţă de valorii»*
ideale. Valorile ideale variază între 5—8 litri/minut în funcţie do
vîrstă, sex, talie si antrenament.
l' mfnut
Consumul de oxigen pe minut
reprezintă volumul de oxi-
de
gen reţinut de sînge din volumul
de aer ventilat într-un
minut. Determinarea se face do
obicei cu spirograma obţinută
cu un aparat nestabilizat. IV
măsură ce se micşorează volu
mul aerului din rezervorul apa
râtului în urma consumului
de oxigen şi fixării bioxidului
de carbon, curba oscilaţiilor
respiratorii se urcă din ce în
ce mai mult (fig. 208), Unind
punctele inferioare ale excur
siilor ventilatorii, obţinem <>
Fig. 208. — Determinarea consumului
oxigen pe minut.
linie oblică ascendentă. De la.
extremitatea inferioară a acestei linii se trage o dreaptă orizontală.
Se stabileşte — în funcţie de viteza kimografului — distanţa echi
valenţă cu un minut, măsurat pe dreapta orizontală. De la acesl.
punct se duce o perpendiculară pînă la linia oblică, înălţime; i.
acestei drepte, reprezentată prin distanţa între linia orizontală ni
ascendentă, corectată cu factorul de conversiune al aparatului, no
dă consumul de oxigen pe minut.
în raport cu debitul ventilator pe minut, consumul de oxigen
poate fi exprimat sub forma unor indici de eficienţă :
a) echivalentul ventilator al oxigenului, care reprezintă volumul
de aer care trebuie ventilat pentru consumul de 100 ml oxigen. Ho
reprezintă raportul dintre debitul ventilator pe minut/consumul d»
oxigen pe minut şi se echivalează cu 2,8 l aer pentru un consum do
100 ml oxigen.
b) coeficientul de utilizare al oxigenului, care reprezintă canti
tatea de oxigen reţinută de sîngele capilar din fiecare litru de aer
ventilat. Ea reflectă raportul dintre consumul de oxigen pe minut
şi debitul ventilator pe minut (reprezentînd deci valoarea inversă ;t
echivalentului ventilator al oxigenului). Ea echivalează cu 38—48
ml oxigen utilizat dintr-un litru de aer ventilat.
474